ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5046/2018

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare, sub număr de dosar x/2015, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., să constate să sunt abuzive și nule de drept clauzele prevăzute în Contractul de credit nr. x/30.06.2011 încheiat între pârâtă, în calitate de creditoare, pe de o parte, și reclamant în calitate de debitor, pe de altă parte, prevăzute la pct. 5.3, pct. 5.4, pct. 2.1, pct. 2.2, pct. 2.3, pct. 2.4, pct. 2.7, pct. 2.8 din contract, să oblige pârâta să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de comision de administrare, comision de risc și suma încasată ca urmare a calculării unei dobânzi mai decât cea prevăzută la pct. 5.1 din contract, să oblige pârâta să emită un nou plan de rambursare a creditului prin eliminarea costurilor determinate de perceperea comisionului de administrare si a comisionului de risc și să dispună actualizarea obligațiilor de plată stabilite în sarcina pârâtei cu dobânda legală până la data executării efective a acestor obligații.

Prin sentința civilă nr. 796 din 25 ianuarie 2017 pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a respins excepția lipsei calității procesual active și excepția lipsei de interes a reclamantului invocată de pârâtă; s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a C. S.A.; s-a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulată de pârâtă și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A și cu intervenienții D. și E..

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 1561 din 4 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat. A fost obligat apelantul să plătească intimatei F. S.A., suma de 2.000 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1561 din 4 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

La termenul din 28 iunie 2018, Curtea de Apel Cluj, din oficiu, a invocat excepția necompetenței sale materiale în soluționarea recursului.

Prin decizia nr. 125/2018 din 28 iunie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale de soluționare a recursului și, în consecință, a declinat competența de soluționare a recursului declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 1561/A/2017 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivare, s-a reținut, în esență, că, potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (3) C. proc. civ., curțile de apel judecă ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege. S-a apreciat că, în cauză, hotărârea dată în apel nu este susceptibilă de încadrare în situațiile vizate de art. 96 pct. 3 C. proc. civ., context, în care sunt aplicabile regulile de drept comun în materia competenței materiale a instanțelor, conform dispozițiilor art. 97 pct. 1 coroborat cu art. 483 alin. (3) C. proc. civ., competența de soluționare a recursului revenind instanței supreme.

Recursul a fost înregistrat la 30 iulie 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin rezoluția completului din 5 septembrie 2018 s-a stabilit termen de judecată pentru 21 noiembrie 2018 în vederea discutării excepției de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ședința publică din data de 21 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței sale materiale, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și urmează să o admită cu următoarele considerente:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni spre soluționare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

Așa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii anterior evocată, ținând cont și de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum și de faptul că în cauza supusă judecății decizia recurată este pronunțată de Tribunalul Maramureș, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Cluj, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ.:

"nu se poate crea conflict de competență cu Înalta Curte de Casație și Justiție. Hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1561 din 4 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2018.