ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 156/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 156/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2018
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, contestatoarea A. a formulat contestație la executare împotriva formelor execuționale constând în somația nr. 4781/14.04.2017, solicitând anularea acestor forme și anularea popririi dispusă în temeiul acestei somații.
Prin decizia nr. 267/R din 04 iulie 2017 Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Brașov și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Brașov, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ.
Împotriva deciziei nr. 267/R din 04 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, a declarat recurs intitulat impropriu "apel" contestatoarea A., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 13 iulie 2017 la Curtea de Apel Brașov.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că în cauză împotriva soluției pronunțată în soluționarea cererii de recurs nu s-a formulat recurs, ci apel, astfel încât, văzând dispozițiile art. 97 din C. proc. civ. în conformitate cu care, Înalta Curte de Casație și Justiție este competentă să judece numai recursuri, se impune a se lua în examinare cererea de apel, din perspectiva instituției procesuale a recursului.
Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept astfel cum dispun cerințele art. 488 C. proc. civ.
A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că recursul este inadmisibil.
Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 22 noiembrie 2017, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Decizia ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.
Prezentul recurs are ca obiect o hotărâre pronunțată de Curtea de Apel, prin care instanța a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.
Potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ. "Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent."
Înalta Curte, constată că hotărârea atacată cu recurs nu este supusă niciunei căi de atac, conform dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., legiuitorul neprevăzând o cale de atac împotriva hotărârii de declinare a competenței.
Având în vedere menționatele dispoziții, decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu această cale de atac, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."
Art. 634 alin. (1) pct. 1 arată că sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului.
În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 pct. 1 C. proc. civ. sunt cele pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.
Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu această cale de atac, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.
Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.
Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 267/R din 04 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, să fie respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 267/R din 04 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în contradictoriu cu intimații B., C. și D..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2018.