ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1083/2018

Ședința publică din data de 22 martie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, secția Civilă, la data de 11 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. BUCUREȘTI, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună: constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 3 punctele: 3.1.1., 3.1.2. și 3.1.3., 3.3., 3.7. și 3.10. din Contractul de Credit nr. x/07.03.2008, în ceea ce privește dobânda variabilă revizuibilă percepută după primul an de creditare, cât și a art. 2.2. din Actul adițional încheiat la 25.08.2011, prin introducerea marjei băncii în cuantum de 7,97 puncte procentuale, eliminarea acestor clauze, cât și restituirea sumelor încasate în plus după primul an de creditare, sume actualizate, cu dobânda legală și indicele de inflație anuală, de la data încasării fiecărei sume nedatorate și până la achitarea integrală a acestora de către pârâtă, suma solicitată, la data depunerii acțiunii, fiind precizată de 59.123 RON; de asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

La data de 20 iunie 2017, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepție, a fi analizată cu prioritate și admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu-Jiu, și, pe cale de consecință, declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Prin sentința civilă nr. 6988/2017, pronunțată la data de 05 octombrie 2017, în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Târgu-Jiu, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu-Jiu, invocată de către pârâta B. S.A., și a declinat competența de soluționare a cererii, formulată de reclamantul A., în contradictoriu pârâta B. S.A. București, în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acțiunea în constatarea clauzelor abuzive dintr-un contract de credit formulată de reclamantul consumator A., cu domiciliul în București, în contradictoriu cu pârâta-comerciant B. S.A.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă "instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Instanța a reținut că, în reglementarea actuală, în privința noțiunii de domiciliu, avută în vedere la stabilirea normelor de competență, trebuie avute în vedere dispoz.art. 87 C. civ. care prevăd că domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde acesta declară că își are locuința principală.

De asemenea, art. 91 alin. (1) C. civ. prevede că dovada domiciliului se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.

Opoziția reclamantului referitoare la excepția ridicată de pârâtă, a considerat instanța că este doar formală, fără a avea vreo susținere reală, deoarece textul art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în considerarea căruia a fost depusă cererea de chemare în judecată face referire la domiciliul consumatorului, și nu la locuința sau reședința acestuia, or, din înscrisurile doveditoare ale domiciliului depuse la dosar de părți nu rezultă decât adresa de domiciliu a reclamantului din București, prin copia cărții de identitate .

Astfel, în speță, instanța a reținut că competența de soluționare aparține instanței de la domiciliul consumatorului, și având în vedere că reclamantul are domiciliul în București, str. x, instanța a constatat că Judecătoria Sectorului 4 este competentă, conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 23 octombrie 2017, sub nr. x/2017.

Judecătoria Sectorului 4 București, prin sentința civilă nr. 15151, pronunțată la data de 06 decembrie 2017, în dosarul nr. x/2017, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 4 București; a declinat competenta de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. București, în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării; a dispus că judecata prezentei cauze se suspendă din oficiu.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele motive:

Referitor la excepția necompetenței teritoriale, instanța a constatat că potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. " în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă "instanța domiciliului consumatorului' în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor, reclamantul având alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziții si Judecatoria Târgu Jiu a reținut că, in cazul dedus judecatii, competența de soluționare aparține instanței de la domiciliul consumatorului, insa a stabilit, in baza actelor depuse de intimata, mai precis cartea de identitate de la dosar, ca reclamantul are domiciliul în București, str. x.

Instanța a constatat ca la data introducerii cererii de chemare in judecata,11.05.2017, reclamantul nu mai avea domiciliul in Bucuresti, ci in judetul Gorj, localitatea Rovinari, astfel cu rezulta din copia C.I. aflata la dosar, eliberata de SPCLEP Rovinari la data de 06.03.2017.

S-a reținut că, apărarea pârâtei B. S.A. a fost in sensul ca si in ipoteza in care cartea de identitate indicata de banca la dosar, tot intelege sa invoce lipsa competentei Judecatoriei Târgu Jiu, considerând ca reclamantul si-a schimbat domiciliul si cartea de identitate "pro causa" sperând ca va obține o hotarare favorabila daca se va adresa altei instante. Aceste afirmatii instanta le-a calificat ca fiind simple supoziții. La data de 07.11.2017 instanta a dispus verificari la DEPABD privind domiciliul activ al reclamantului, din care rezulta ca are domiciliul tot in oras Rovinari, Judetul Gorj.

De asemenea, au fost reținute și prevederile art. 132 C. proc. civ., potrivit cu care, când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă. Pentru aceste considerente, având în vedere aceste dispoziții, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 4 Bucuresti și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecatoriei Târgu Jiu, constatând conflict negativ de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe- Judecătoria Târgu-Jiu și Judecătoria Sectorului 4 București- s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nici o cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Normele de competență incidente față de obiectul cererii deduse judecății sunt, așa cum au reținut, de altfel, și cele două instanțe în conflict, dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ. potrivit cărora:

"În afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: 8. instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor;".

Chestiunea de drept care a determinat ivirea prezentului conflict negativ de competență privește interpretarea diferită pe care instanțele de judecată aflate în conflict au dat-o noțiunii de domiciliu în materia anulării unor clauze considerate ca fiind abuzive din contractul încheiat de consumator- în speță, reclamantul A., cu un profesionist- pârâta B. S.A. București.

Noțiunea de domiciliu este definită de dispozițiile art. 87 C. civ., potrivit căruia "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală".

De asemenea, art. 91 din același cod prevede că "Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.".

Reiese că, în speță, domiciliul reclamantului- consumator este cel care figurează în cuprinsul buletinului de identitate, loc în care acesta a și locuit efectiv la data sesizării instanței.

Conform copiei din cartea de identitate a reclamantului, aflată la dosarul Judecătoriei Târgu-Jiu, reclamantul avea domiciliul, la data sesizării instanței, 11.05.2017, în orașul Rovinari, pe raza teritorială a Judecătoriei Târgu-Jiu.

Împrejurarea că, anterior sesizării instanței, reclamantul și-ar fi avut domiciliul în mun. București, str. x, astfel cum rezultă din mențiunile efectuate în cartea de identitate seria x nr. x aflată la dosar Judecătorie Târgu-Jiu, și în raport de care prima instanță și-a declinat competența, nu poate fi reținută ca domiciliu în sensul dispozițiilor art. 87 C. civ.

Aceasta, întrucât, pe de o parte, această carte de identitate nu mai are valabilitate, reclamantului fiindu-i eliberată o nouă carte de identitate seria x nr. x, cu valabilitate 06.03.2017- 20.07.2027, din conținutul căreia rezultă că reclamantul și-a schimbat domiciliul stabilindu-se în orașul Rovinari, jud. Gorj, iar, pe de altă parte,

Determinarea instanței competente să soluționeze cererea dedusă judecății trebuie făcută prin raportare la data formulării acțiunii, respectiv, 11.05.2017, iar nu anterior, chiar dacă intervin modificări în ceea ce privește domiciliul părților în cauză.

Prin urmare, prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 91 din C. civ., reglementează momentul determinării instanței competente, respectiv, acela al sesizării instanței, astfel că, în situația de față, sunt nerelevante orice schimbări anterioare referitoare la domiciliul reclamantului- consumator.

Împrejurarea că anterior datei formulării cererii de chemare în judecată reclamantul a schimbat domiciliul nu are niciun efect cât privește determinarea instanței competente, din înscrisurile de la dosar rezultând că partea a avut domiciliul pe raza municipiului Galați până la data de 27.06.2016, sesizarea Judecătoriei Târgu-Jiu fiind făcută anterior, la data de 07.06.2016.

Norme de competență deopotrivă incidente raportului juridic litigios, față de obiectul cererii deduse judecății sunt și dispozițiile art. 107 C. proc. civ. potrivit cărora: (1) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. (2) Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul".

Ca atare, din interpretarea dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., schimbarea domiciliului reclamantului, domiciliu care a atras competența unei anumite instanțe, cum este în cazul de față, nu poate determina declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței în circumscripția căreia se afla un domiciliu anterior al acestuia, astfel că schimbarea ulterioară a reședinței sau a domiciliului nu poate avea efecte decât asupra locului citării acestora, conform dispozițiilor art. 172 C. proc. civ., instanța inițial învestită rămânând competentă să soluționeze cauza.

Așa fiind, față de dispozițiile legale mai sus- arătate și în raport de obiectul cauzei- constatare nulitate absolută clauză abuzivă-, având în vedere faptul că instanța în raza căreia se afla, la data sesizării instanței, domiciliul reclamantului- consumator este Judecătoria Târgu- Jiu, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine acestei judecătorii și, în considerarea prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., cu referire la art. 91 din același C. proc. civ., urmează a stabili competența materială și teritorială de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Văzând și dispozițiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu - Jiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2018.