ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4150/2018

HOTĂRÂRE

23.11.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4150/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 03.08.2017, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta SC C. SA, solicitând obligarea pârâtei la efectuarea lucrărilor de mutare a coloanei electrice aeriene, care traversează imobilul proprietatea lor situat în municipiul Bacău, str. x și la plata prejudiciului cauzat prin punerea în imposibilitatea întreținerii și reparării locuinței, estimat provizoriu la 3.000 euro.

Prin Sentința nr. 1783 din 6 decembrie 2017, Judecătoria Bacău, secția civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

În motivarea soluției, s-a reținut că este aplicabil art. 107 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, iar în cauză sediul pârâtei se află în municipiul Târgu Mureș.

Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Târgu Mureș, prin Sentința nr. 2665 din 24 mai 2018, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că imobilul situat în Bacău str. x, asupra căruia reclamanții au dobândit dreptul de proprietate prin contractul de schimb imobiliar autentificat sub nr. x din 16/01/2015 de BNP D., este străbătut de o rețea electrică aeriană. Întrucât pârâta nu a efectuat lucrarea de deviere a acestei rețele, reclamanții s-au adresat instanței să o oblige pe pârâtă să efectueze această lucrare, susținând că pârâta nu este titulara dreptului de uz și servitute prevăzut de art. 12 Legea nr. 123/2012.

Având în vedere motivele invocate în susținerea cererii de chemare în judecată și precizările reclamanților depuse la dosar la data de x/2017, instanța a reținut că reclamanții nu au formulat o acțiune personală, prin care să se instituite în sarcina pârâtei o obligația de a face în temeiul unui raport juridic obligațional, ci o acțiune reală, negatorie prin care se contestă existența în favoarea pârâtei a unui drept de uz sau servitute asupra imobilului proprietatea acestora și, pe cale de consecință, cererea de obligare a pârâtei la ridicarea coloanei electrice corespunde unei cereri de obligare a pârâtei de a înceta exercițiul nelegitim al dreptului de uz sau servitute.

S-a reținut că în cauza competența nu se determinată în raport de sediul pârâtei, conform art. 107 C. proc. civ., astfel cum a reținut Judecătoria Bacău, ci în raport de locul situării imobilului, conform art. 117 C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dezînvestirea reciprocă a instanțelor aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competență teritorială diferite, în sensul că Judecătoria Bacău a reținut că este incidentă norma de competență de drept comun din art. 107 C. proc. civ., iar Judecătoria Târgu Mureș a făcut aplicarea din art. 117 din același cod referitoare la cererile privitoare la imobilele.

Înalta Curte, având în vedere conținutul cererii de chemare în judecată și precizările aflate la dosarul Judecătoriei Târgu Mureș, constată că reclamanții au învestit instanța de judecată cu o acțiune negatorie, reală prin care contestă existența în favoarea pârâtei a unui drept de uz sau servitute asupra imobilului proprietatea acestora, solicitând obligarea pârâtei la încetarea exercițiului nelegitim al dreptului de uz sau servitute prin ridicarea coloanei electrice aeriene situate pe terenul lor.

Art. 117 C. proc. civ. prevede că:

"(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul. (2) Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune."

Alin. (1) al art. 117 se referă generic la orice cereri prin care se valorifică un drept real imobiliar, drept de proprietate sau dezmembrămintele acestuia, iar alin. (3) din aceeași normă adaugă explicit cereri prin care se valorifică un drept real cu privire la un imobil, însă enumerarea nu este limitativă, relevantă fiind natura dreptului valorificat prin cerere, și anume aceea de drept real.

Practica judiciară și doctrina sunt unanime în acest sens, fiind cuprinse în sfera de aplicare a dispozițiilor enunțate mai sus cereri, precum: cererea în revendicarea imobilului, acțiunile confesorii și negatorii, cererea în constatarea existenței ori a inexistenței unui drept real, cererile posesorii, cele referitoare la grănițuire și îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, cereri în materie de ipotecă, gaj, drept de preferință, drept de retenție, cererile de împărțeală judiciară a unui imobil, în condițiile legii.

De altfel, criteriul pentru determinarea competenței teritoriale a cererii de față rezultă și din prevederile art. 125 C. proc. civ., potrivit cărora "În cererile pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, competența instanței se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului".

În consecință, având în vedere că dispozițiile consacrate de art. 117 C. proc. civ., incidente în speță, reglementează un caz de competență teritorială exclusivă de la care nu sunt permise derogări, această regulă ținând și de buna administrare a justiției sub aspect probatoriu, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.