ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2340/2019

Asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 649 din 21 martie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în opinie majoritară, a admis recursul declarat de pârâta S.C. CET S.A. Iași, prin lichidator judiciar A. S.P.R.L., împotriva deciziei nr. 759 din 24 septembrie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

A modificat, în parte, decizia recurată, în sensul că a admis apelul declarat de pârâta S.C. CET S.A. Iași, prin lichidator judiciar A. S.P.R.L, împotriva sentinței civile nr. 726 din 11 aprilie 2017 a Tribunalului Iași, secția civilă.

A schimbat, în parte, sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamantul Municipiul Iași, prin Primar, ca neîntemeiată.

A respins cererea reconvențională formulată de pârâta S.C. CET S.A. Iași, prin lichidator judiciar A. S.P.R.L., ca rămasă fără obiect.

A înlăturat din sentință obligarea pârâtei reclamante S.C. CET S.A. Iași, prin lichidator judiciar A. S.P.R.L., la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 946.854 RON către reclamantul pârât Municipiul Iași.

A respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Municipiul Iași, prin Primar, împotriva Deciziei nr. 759 din 24 septembrie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

2.1. Motive

Reclamantul Municipiul Iași, prin Primar, a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin care a solicitat anularea Deciziei civile nr. 649/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă; respingerea recursului formulat de CET Iași împotriva deciziei nr. 759/2018 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă; obligarea intimatei la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată antrenate de soluționarea cauzei.

În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că, prin cererea de chemare în judecată, promovată de CET Iași în contradictoriu cu Municipiul Iași, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 42.448.576,98 RON, reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate de subscrisa asupra bunurilor predate către pârât prin Protocolul de predare - primire nr. 16491 din 23 februarie 2012, încheiat intre S.C. CET Iași S.A. și Municipiului Iași, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, care urmează a fi calculată de la data încheierii Protocolului din 23 februarie 2012 și până la data achitării efective a debitului.

Prin Sentința nr. 1056/2016/CIV, Tribunalul Iași a respins acțiunea formulată de CET Iași, iar Curtea de Apel Iași a respins apelul formulat de CET Iași împotriva soluției primei instanțe, reținându-se, în esență, următoarele:

- temeiul juridic al însușirii inventarului bunurilor este reprezentat, în primul rând, de H.C.L. nr. 72/2011, care a fost adoptată în baza Legii nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, H.G. nr. 548/1999 privind aprobarea Normelor tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor;

- în ceea ce privește temeiul legitim al însușirii inventarului bunurilor aflate în domeniul public al Municipiului Iași, acesta are la bază, printre altele, și prevederile Legii nr. 51/2006;

- atât dispozițiile Legii nr. 51/2006 cât și clauzele Contractului de concesiune -asumate pe deplin de către CET Iași - au fost tocmai în sensul că aceasta era obligată, la încetarea Contractului de concesiune, la restituirea bunurilor folosite, în mod gratuit și libere de orice sarcini și pe de altă parte, din moment ce atât legea cât și Contractul de concesiune reglementează obligația restituirii bunurilor în modalitatea prezentată, în mod evident nu poate fi vorba de stabilirea vreunor despăgubiri pentru operator;

- având în vedere că prin H.C.L. nr. 72/2011 s-a dispus însușirea inventarului bunurilor imobile și mobile care alcătuiesc domeniul public al Municipiului Iași, în conformitate cu Anexele nr. 1 - 13 din această hotărâre; că prin H.C.L. nr. 274/2011, s-a dispus aprobarea încetării Contractului de concesiune, rezultă că, față de prevederile art. 26 alin. (5) și art. 44 alin. (4) din Legea nr. 51/2006, respectiv art. 13 pct. 20 din Contractul de concesiune, atât bunurile al căror inventar a făcut obiectul însușirii, cât și pretinsele investiții realizate cu privire la acestea urmau să revină, odată cu încetarea contractului, gratuit și libere de orice sarcini Municipiului Iași, fiind integrate în domeniul public al acestora;

- contractul de concesiune reprezintă, eminamente, un contract administrativ, respectiv un contract încheiat de autoritatea publică, ce are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public sau prestarea serviciilor publice. Încheierea Protocolului de predare-primire a avut loc ca urmare a încetării Contractului de concesiune;

- dat fiind că bunurile preluate în baza Protocolului de predare-primire sunt specifice administrării și exploatării, prin gestiune delegată, a serviciului public de producere, transport și distribuție a energiei termice în Municipiul Iași, predarea și, respectiv preluarea acestora au operat în mod legal, având în vedere și principiul priorității interesului public;

- toate bunurile folosite de CET Iași în legătură cu serviciul de producere, transport și distribuție a energiei termice erau utilizate de aceasta în calitate de operator de serviciu de utilități publice;

- având în vedere că prin HCL nr. 72/2011, s-a dispus însușirea inventarului bunurilor imobile și mobile care alcătuiesc domeniul public al Municipiului Iași, în conformitate cu anexele nr. 1 - 13 din această hotărâre, în timp ce, prin HCL s-a dispus aprobarea încetării Contractului de concesiune, și ținând cont de prevederile art. 26 alin. (5) și art. 44 alin. (4) din Legea nr. 51/2006, respectiv art. 13 pct. 20 din Contractul de concesiune, rezultă că atât bunurile al căror inventar a făcut obiectul însușirii, cât și pretinsele investiții realizate cu privire la acestea urmau să revin, odată cu încetarea contractului, gratuit și libere de orice sarcini Municipiului Iași, fiind integrate în domeniul public al acestora;

- câtă vreme bunurile preluate în baza protocolului de predare-primire sunt specifice administrării și exploatării, prin gestiune delegată, a serviciului public de producere, transport și distribuție a energiei termice în Municipiul Iași, predarea și, respectiv, preluarea acestora au operat în mod legal, având în vedere și principiul priorității interesului public.

Recursul promovat de CET Iași împotriva deciziei nr. 229/2017 pronunțate de Curtea de Apel Iași a fost respins prin Decizia nr. 4987/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin acțiunea în revendicare, Municipiul Iași a solicitat instanței să oblige CET Iași să lase în deplină proprietate și liniștită posesie a Municipiului Iași imobilele reprezentate de centralele de termoficare CET I și CET II - Holboca, precum și toate instalațiile aferente acestora, identificate în Protocolul de Predare - primire a Sucursalei Electrocentrale Iași, și, totodată, înscrierea în cărțile funciare ale imobilelor revendicate a dreptului de proprietate în favoarea Municipiului Iași.

Cererea de chemare în judecată a fost promovată, printre altele, în baza art. 563 C. civ., coroborat cu art. 865 C. civ. Concret, titlul invocat de Municipiul Iași este reprezentat de H.G. nr. 104/2002, fiind susținut de faptul că imobilele revendicate nu au ieșit niciodată din patrimoniul statului, fiind doar date în folosința societăților de stat care au prestat, printre altele, activitatea de producere de energie electrică și termică. Astfel, Statul Român avea calitatea de proprietar la data transmiterii imobilelor revendicate în domeniul public al Municipiului Iași, iar Municipiul Iași a dobândit imobilele revendicate de la adevăratul proprietar, printr-un act normativ valabil, ce nu a fost niciodată invalidat, astfel că titlul Municipiului Iași este mai bine caracterizat decât "titlul" pârâtei - reclamante.

CET IAȘI a formulat întâmpinare recunoscând că, "la momentul constituirii S.C. CET S.A. Iași, Mun. Iași a adus prin aportare la capitalul social al societății nou înființate centralele de termoficare CET I și CET II - Holboca, precum și toate instalațiile aferente acestora - respectiv bunurile care fac obiectul acțiunii pendinte", arătând faptul că în Actul constitutiv al acesteia s-a menționat că "în capitalul social nu sunt incluse bunuri de natura celor prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție."

De asemenea, printre apărările sale, CET Iași a susținut că "prin H.C.L. nr. 272 din 22 iulie 2002 s-a aprobat trecerea rețelelor de termoficare din domeniul public local în domeniul privat al Mun. Iași și, implicit, în patrimoniul S.C. CET S.A.".

Totodată, CET Iași a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea Municipiului Iași la plata contravalorii Imobilelor revendicate, respectiv 129.950.700 RON, actualizată cu indicele de inflație; daune-interese, estimate de către aceasta la valoarea de 210.000.000 RON; contravaloarea reparațiilor și investițiilor făcute asupra bunurilor revendicate, în cuantum de 164.922.573,22 RON, susținând că acestea ar fi cheltuieli necesare și utile efectuate de CET Iași.

Prin sentința pronunțată, Tribunalul Iași a dispus admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, în sensul obligării C.E.T. Iași să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei bunurile imobile centrale de termoficare CET I și CET II - Holboca, precum și toate instalațiile și echipamentele aferente acestora cuprinse în Protocolul de Predare-primire a Sucursalei Electrocentrale Iași încheiat la data de 29 aprilie 2002 și identificate în rapoartele de expertiză, inclusiv în suplimentele la aceste rapoarte. Instanța a respins cererea reclamantului-pârât privind înscrierea în cărțile funciare a bunurilor revendicate, precum și cererea reconvențională promovată de CET Iași.

Apelul formulat de CET Iași a fost respins de instanța de apel, prin Decizia nr. 759 din 24 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău. În principal, atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut că:

- raportat la dreptul de administrare pe care îl avea Consiliul local Iași, acesta a adoptat HCL Iași nr. 133/2002 cu depășirea dreptului său de administrare, dispunând aportarea lor la societatea nou înființată S.C. CET Iași, deși acestea constituiau proprietatea publică și nu putea face obiectul înstrăinării;

- bunurile ce fac obiectul revendicării sunt proprietatea publică a Municipiului Iași în raport de dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 104/2002, art. 136 alin. (2) din Constituția României și dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 și nu au ieșit din proprietatea acestuia, fiind inalienabile, astfel că HCL Iași nr. 133/2002 nu a avut ca efect ieșirea bunurilor din proprietatea publică a Municipiului Iași și intrarea prin aportare la patrimoniul CET Iași, astfel că aceasta nu a fost niciun moment titulara dreptului de proprietate asupra lor;

- la data adoptării HCL nr. 272/2002, bunurile erau în continuare destinate uzului public și prezentau interes public, nefiind modificată destinația lor;

- titlul de proprietate invocat de Municipiul Iași și-a menținut valabilitatea și prevalenta în contextul în care regimul juridic a bunurilor transmise prin H.G. nr. 104/2002 nu a fost modificat prin HCL nr. 272/2002, neputând transfera dreptul de proprietate din domeniul public în domeniul privat al unei societăți comerciale, atâta timp cât, potrivit titlului emanat de la Statul Român nu are decât un drept de administrare.

Recursul formulat de CET Iași a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 694 din 21 martie 2019.

Se impune admiterea cererii de revizuire întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât, în speță, există două hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, după cum am arătat mai sus.

Caracterul potrivnic al celor două hotărâri pronunțate în recurs este evident, în sensul că, pe de o parte, se stabilește în mod definitiv apartenența la domeniul public al bunurilor CET I și CET II (prin Decizia nr. 4987 din 20 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă), iar pe de altă parte, prin respingerea acțiunii în revendicare promovată de Municipiul Iași cu privire la aceleași bunuri (prin Decizia nr. 694 din 21 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă), se infirmă o asemenea ipoteză.

2.2. Cererea de suspendare a judecății

Revizuentul a solicitat suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În motivarea cererii s-a arătat că, la 10 octombrie 2019, Municipiul Iași, prin Primar, a formulat cererea ce face obiectul dosarului nr. x/2019, aflat pe rolul Tribunalului Iași, prin care a solicitat instanței să dispună, în contradictoriu cu CET IAȘI constatarea nulității absolute a actelor juridice civile reprezentate de Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Iași nr. 133 din 1 aprilie 2002; Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Iași nr. 136 din 29 aprilie 2002; Actul Constitutiv al S.C. CET Iași nr. x din 5 iunie 2002 precum și a actului juridic subsecvent reprezentat de încheierea Judecătorului delegat nr. 606 din 26 iunie 2002 emisă de O.N.R.C; Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Iași nr. 211 din 24 iunie 2002; Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Iași nr. 272 din 22 iulie 2002.

În opinia revizuentului, se impune suspendarea judecății cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019, întrucât cererea de revizuire vizează anularea deciziei nr. 649 din 21 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, având ca obiect revendicare. Acțiunea în revendicare presupune compararea titlurilor exhibate de ambele părți. Or, de vreme ce titlul CET Iași face obiectul acțiunii în constatarea nulității absolute, soluția care se va pronunța în dosarul nr. x/2019, aflat pe rolul Tribunalului Iași, are o reală înrâurire asupra soluției care va fi pronunțată în prezenta cauză.

Analizând cererea de suspendare a judecății, Înalta Curte a apreciat că nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În condițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Pentru a se putea dispune suspendarea judecății unui proces în temeiul acestui text se cer a fi îndeplinite cumulativ două condiții:

- dezlegarea procesului să depindă, în tot sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți;

- procesul în care urmează să se stabilească existența sau inexistența unui drept să fie în curs de judecată.

În prezenta cauză, nu este îndeplinită niciuna dintre aceste condiții.

Astfel, cât privește prima condiție, Înalta Curte arată că "dezlegarea" ce se urmărește prin formularea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri constă în anularea hotărârii date cu nesocotirea autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare și, pe cale de consecință, menținerea acesteia din urmă.

Cum doar la o asemenea consecință se reduce finalitatea procedurii urmate în soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în speță, păstrarea Deciziei nr. 4987/2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă ar fi urmarea anulării Deciziei nr. 694/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, iar nu urmare a soluției date cererii de anulare a unor acte juridice reprezentând titlul de proprietate al CET Iași.

Prin urmare, soluționarea cererii de revizuire prin care se urmărește anularea pentru contrarietate de hotărâri a Deciziei nr. 694/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, nu depinde de existența sau inexistența dreptului ce s-ar stabili în cadrul procesului declanșat de revizuent prin formularea cererii de constatare a nulității absolute a unor acte juridice reprezentând titlul de proprietate al CET Iași.

Cât privește cea de-a doua condiție, Înalta Curte observă că din certificatul de grefă eliberat de Tribunalul Iași la 11 octombrie 2019 - și depus de revizuent în prezentul dosar atât la 16 octombrie 2019, cât și la termenul din 5 decembrie 2019 - nu rezultă că dosarului nr. x/2019 având ca obiect constatarea nulității absolute a actelor juridice civile reprezentate de Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Iași nr. 133 din 1 aprilie 2002; Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Iași nr. 136 din 29 aprilie 2002; Actul Constitutiv al S.C. CET Iași nr. 2114 din 5 iunie 2002 precum și a actului juridic subsecvent reprezentat de încheierea Judecătorului delegat nr. 606 din 26 iunie 2002 emisă de O.N.R.C; Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Iași nr. 211 din 24 iunie 2002; Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Iași nr. 272 din 22 iulie 2002 i s-ar fi fixat termen de judecată și că ar fi pe rol. Întrucât dosarul nu este în curs de judecată nu este îndeplinită condiția anterior menționată.

Față de cele ce preced, cererea de suspendare a judecății, în condițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a fost respinsă ca nefondată.

2.3. Analiza admisibilității revizuirii

În prealabil, în respectarea prevederilor art. 24 C. proc. civ. și art. 3 din Legea nr. 76/2012, Înalta Curte arată că, întrucât prin cererea de revizuire s-a invocat faptul că cea care ar fi nesocotit cele statuate în mod definitiv prin Decizia nr. 4987 din 20 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, este Decizia nr. 649 din 21 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, astfel încât se impune anularea acesteia din urmă, cererea de revizuire va fi analizată în lumina prevederilor vechiul C. proc. civ., de vreme ce procesul în care a fost pronunțată Decizia nr. 649/2019 a început la 23 ianuarie 2012, înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. civ.

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță.

În aplicarea acestui text, doctrina și jurisprudența sunt unanime în a sublinia că una dintre condițiile necesare pentru a se putea invoca motivul de revizuire arătat, este ca hotărârile pretins contradictorii să fie pronunțate în același litigiu, adică în cele două procese să fie existat triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză.

Verificând hotărârile deduse analizei prin prezenta revizuire, Înalta Curte apreciază că obiectul celor două litigii, respectiv pretenția concretă dedusă judecății, nu a fost același.

Astfel, în procesul finalizat prin decizia nr. 4987/2018, obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit dreptul de creanță invocat de S.C. C.E.T. S.A. Iași, în contradictoriu cu Municipiul Iași, prin Primar, cu privire la o sumă de bani reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate asupra bunurilor predate de pârât prin Protocolul de predare-primire nr. x/23 februarie 2012, precum și dobânda aferentă.

Bunurile predate și cu privire la care au fost făcute investițiile ce au generat litigiul sunt bunurile de retur în sensul art. 3 din contractul de concesiune nr. x din 20 iulie 2007.

În procesul finalizat prin decizia nr. 649/2019, obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit dreptul de proprietate asupra centralelor de termoficare CET I și CET II - Holboca, precum și asupra tuturor instalațiilor aferente acestora, identificate în protocolul de predare-primire a Sucursalei Electrocentrale Iași (CET I și CET II) încheiat la 29 aprilie 2002, precum și intabularea, în favoarea reclamantului, a dreptului de proprietate privind imobilele respective și/sau rectificarea corespunzătoare a CF.

Față de cele ce preced, rezultă că în cele două litigii nu a existat identitate de obiect, nici în privința dreptului subiectiv dedus judecății - în primul proces, dreptul de creanță, în cel de-al doilea, dreptul de proprietate -, nici în privința bunurilor în legătură cu care s-a invocat acest drept subiectiv - în primul proces, bunurile de retur menționate în anexele 1 - 3 la Contractul de concesiune nr. x din 20 iulie 2007, în cel de-al doilea, centralele de termoficare CET I și CET II - Holboca, precum și toate instalațiile aferente acestora.

Cum lipsa de identitate raportată la un singur element dintre cele trei în raport cu care se apreciază autoritatea lucrului judecat este de natură să atragă inadmisibilitatea revizuirii, Înalta Curte a respins în consecință cererea de revizuire formulată de Municipiul Iași, prin Primar, împotriva Deciziei civile nr. 649 din 21 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecății cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Municipiul Iași, prin Primar, împotriva Deciziei civile nr. 649 din 21 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 decembrie 2019.

GGC - MM