ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1226/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1.246 din 19 septembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis cererea de repunere în termenul de declararea a recursului și a constatat nul recursul declarat de reclamanta A., împotriva Deciziei nr. 1.049 din 6 decembrie 2016, a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A., a formulat contestație în anulare, prin care a susținut că hotărârea pronunțată în cauză este nelegală, cale de atac ce a fost întemeiată în drept pe art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., și art. 504 din C. proc. civ.

Analizând excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată din oficiu, Înalta Curte, constată următoarele:

Potrivit art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta cale de atac a fost pronunțată în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., soluția fiind aceea de constatare a nulității recursului declarat de reclamanta A., împotriva Deciziei nr. 1.049 din 6 decembrie 2016, a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Înalta Curte, reține că, în completul de filtru, se analizează admisibilitatea căii de atac, respectiv aspecte ce țin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 din C. proc. civ., încadrarea motivelor de recurs stipulate de art. 488 din C. proc. civ., precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac.

Prin urmare, procedura examinării recursului în complet de filtru vizează doar aspecte pur formale, care nu presupun analiza pe fond a motivelor de recurs invocate de către parte.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Rezultă deci, că legiuitorul a optat ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate nici cu revizuire și nici cu contestație în anulare.

Ca atare, în aplicarea dispozițiilor legale sus-menționate, împotriva Deciziei nr. 1.246 din data de 19 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv contestație în anulare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în aplicarea art. 457 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) și ale art. 503 din C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A., împotriva Deciziei nr. 1.246 din data de 19 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 iunie 2019.

GGC - OB