ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 243/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3609 din 23 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., în sensul că s-a constatat nulitatea absolută a următoarelor clauze din contractul de împrumut pentru refinanțarea unui credit de consum nr. x/11.04.2008: - art. 3.2 alin. (3), (4) și 5; - art. 8.6 teza a II-a, referitoare la dreptul băncii de a modifica unilateral penalitățile. A fost obligată pârâta să restituie reclamantei sumele reprezentând diferența dintre dobânda contractuală inițială și cea majorată conform clauzei stipulate la art. 3.2 din contract, pe perioada 11.04.2008-17.09.2010. A fost respinsă în rest cererea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței de mai sus au formulat apel ambele părți, soluționate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă prin decizia civilă nr. 368/2016 din 29 februarie 2016, în sensul că a fost admis apelul formulat de apelanta reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 3609 din 23 iunie 2015, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2015. A fost schimbată în parte sentința apelată, instanța constatând și nulitatea următoarelor clauze ca fiind abuzive:

- art. 4 din contractul de împrumut pentru refinanțarea unui credit de consum nr. x din 11.04.2008, privind comisionul de acordare;

- art. 5 din același contract privind comisionul de rambursare în avans;

- art. 6 privind dobânda anuală efectivă (DAE), respectiv definirea acesteia;

- art. 8 pct. 8.2 din contract, privind valoarea anuității;

- art. 8 pct. 8.5 cu privire la rambursarea în avans;

- art. 8 pct. 8.6 cu privire la dobânzile penalizatoare și la dreptul băncii de a revizui nivelul penalităților în funcție de politica sa de creditare;

- art. 9 pct. 9.2 privind dreptul băncii de a încasa toate veniturile prezente și viitoare, incluzând salariul său fără limitare până la concurența sumelor datorate;

- art. 10.4, art. 10.6, art. 12.1, art. 12.2 privind posibilitatea pentru bancă de a aprecia discreționar care evenimente pot constitui neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către împrumutat, de a rezilia în orice moment contractul fără nici o formalitate, de a declara scadența anticipată a contractului;

- art. 13.7 privind înregistrarea oricăror cheltuieli efectuate de bancă în contul de creanțe restante purtătoare de dobânzi, în cuantumul prevăzut la art. 8.6 (declarată de asemenea nulă absolut);

- art. 13.10 privind posibilitatea băncii de a modifica graficul de rambursare discreționar;

- art. 13.11 privind exceptarea de la acordul ambelor părți, a modificărilor privind dobânzile, anuitățile și penalitățile;

- art. 13.15 privind mandatarea băncii de a încheia asigurare de invaliditate permanentă totală și deces având beneficiar exclusiv banca.

A fost constatată nulitatea clauzelor cuprinse în actele adiționale prin care se modifică în mod corespunzător clauzele constatate ca fiind abuzive din contract, dispunându-se restituirea sumelor încasate necuvenit în baza clauzelor anulate. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.A.

Împotriva deciziei civile nr. 368/2016 din 29 februarie 2016 a declarat recurs reclamanta A..

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că acesta nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 05 octombrie 2016, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Părțile au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 368/2016 din 29 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În cererile privind constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unui act juridic, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, pentru stabilirea competenței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia, sau după caz a părții din obiectul dedus judecății, în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) și (2) din noul C. proc. civ.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".

În cauză, se constată că prin cererea dedusă judecății, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., anularea clauzelor abuzive din contractul de împrumut pentru refinanțarea unui credit de consum nr. x din 11.04.2008 și restituirea de către pârâtă a sumelor pe care le-a încasat fără temei legal în baza acestui contract.

În speță, raportat și la prevederile mai sus enunțate, se constată că valoarea creditului acordat prin contractul nr. x din 11.04.2008 este de 13.860 CHF, respectiv 50.860,65 RON(calculat la cursul BNR de la data introducerii acțiunii, respectiv 23 septembrie 2014: 3,6696 RON/CHF), sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) din noul C. proc. civ., potrivit căruia, sunt definitive, de la data pronunțării, hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 368/2016 din 29 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2017.