ÎCCJ, Decizia nr. 71/2021
ÎCCJ, Decizia nr. 71/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
I. Prin Decizia penală nr. 130 din data de 7 septembrie 2020, pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 144 din 27 februarie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, în cauză, petentul a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive (Decizia penală nr. 144 din 27 februarie 2020 prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac a revizuirii formulată de petent), nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a nesocoti coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
II. Împotriva acestei decizii petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, sub nr. x/2021, fiind fixat termen în mod aleatoriu la data de 8 martie 2021, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac.
Înalta Curte, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
C. proc. pen. prevede o singură cale ordinară de atac - apelul, dându-se eficiență principiului dublului grad de jurisdicție, prevăzut de art. 2 parag. 1 al Protocolului 7 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Totodată, în reglementarea C. proc. pen., recursul este o cale extraordinară de atac (denumită "recurs în casație"), ce poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.
În prezenta cauză, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 130 din data de 7 septembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi ordinare sau extraordinare de atac, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Față de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 130 din data de 7 septembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., reținându-se culpa sa procesuală, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 130 din data de 7 septembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 martie 2021.