ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2296/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2296/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A. SRL Târgu-Mureș în contradictoriu cu Statul Român prin Primăria Toplița, Consiliul Local Toplița, SC M.I. SRL București și intervenientul I.L., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată SC C. SA Toplița, societate a cărui pachet de acțiuni a fost cumpărat de SC M.I. SRL, să încheie în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare privind suprafața de 17.156,5 m.p., iar în caz contrar hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Prin sentința civilă nr. 193 din 13 aprilie 2004, Judecătoria Toplița și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.
Prin sentința civilă nr. 975 din 28 septembrie 2004, Tribunalul Harghita a admis excepția inadmisibilității introducerii acțiunii, formulată de pârâta-reclamantă reconvențională SC M.I. SRL și în consecință: A respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL împotriva pârâților ca inadmisibilă; A respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională împotriva reclamantei-pârâte reconvenționale SC A. SRL, ca inadmisibilă; A respins cererea de intervenție formulată de intervenientul I.L., ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că în contextul în care acțiunea reclamantei are caracter comercial și este evaluabilă în bani, aspecte necontestate de nici una dintre părți, procedura concilierii directe prevăzute de art. 720 alin. (1) C. proc.
civ., era obligatorie, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, iar neîndeplinirea acesteia constituie un fine de neprimire, cu consecința respingerii acțiunii comerciale, ca inadmisibilă. În ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională, depusă în ședința publică din 30 martie 2004, a reținut că, în speță, nu s-a îndeplinit cerința concilierii prealabile, în sensul prevederilor art. 720 alin. (1) C. proc. civ., nici cu privire la această cerere. A reținut, de asemenea, că nici cererea de intervenție formulată de intervenientul I.L. nu a fost precedată de efectuarea procedurii prevăzute de art. 720 alin. (1) C. proc. civ. și a respins, ca inadmisibile, aceste cereri, fără a acorda cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 27/ A din 18 mai 2005, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și contencios administrativ, a admis apelul pârâtei SC M.I. SRL București, a modificat integral sentința mai sus menționată și a constatat că asupra reclamantei SC A. SRL Târgu-Mureș a fost deschisă procedura reorganizării și falimentului, prin încheierea din 26 februarie 2003 a Tribunalului Brașov, Judecător sindic, rămasă irevocabilă; A dispus suspendarea de drept a judecării acțiunii reclamantei SC A. SRL Târgu-Mureș, în temeiul dispozițiilor art. 243 pct. 5 C. proc. civ. și, de asemenea, a judecării acțiunii reconvenționale a pârâtei SC M.I. SRL București împotriva reclamantei, precum și a cererii intervenientului I.L., împotriva tuturor pârâților, în temeiul dispozițiilor art. 42 al Legii nr. 64/1995.
În motivarea acestei soluții, instanța de apel a avut în vedere că ulterior sesizării, a intervenit un fapt juridic și anume deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului SC A. SRL, prin sentința nr. 2731 din 23 septembrie 2002 a Tribunalului Comercial Mureș, judecătorul sindic, și apoi după strămutarea pricinii, dechiderea procedurii falimentului și dizolvarea SC A. SRL Târgu-Mureș, prin încheierea din 3 octombrie 2003, a Tribunalului Brașov, judecătorul sindic, în dosar nr. 40/F/2003, rămasă irevocabilă. A apreciat că în situația juridică și procesuală astfel creată suspendarea de drept a judecării acțiunii reclamantei în faliment este imperativă și pe temeiul dispozițiilor art. 243 pct. 5 C. proc.
civ., iar în ce privește acțiunea reconvențională a pârâtei, aceasta nu poate fi judecată deosebit, în sensul dispozițiilor art. 120 pct. 2 C. proc. civ., întrucât prin legătura ei cu cererea reclamantei, conform art. 119 pct. 1 C. proc. civ., cade sub incidența dispozițiilor Legii nr. 64/1995 art. 42. A considerat, în consecință că, pentru identitate de rațiune, se impune suspendarea de drept a judecării cererii reconvenționale și, de asemenea, a cererii intervenientului I.L. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta SC M.I. SRL București, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 și art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
și solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei curții de apel și trimiterea cauzei la instanța competentă să soluționeze cererea sa reconvențională, privind rezoluțiunea antecontractelor nr. 116 și 117 din 5 mai 1997. Recurenta susține astfel că instanța de apel a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, dată cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ., pe de o parte, pentru că nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, respectiv asupra cererii sale de disjungere a modificării de acțiune reconvențională și, pe de altă parte, s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, în sensul că a dispus suspendarea judecării cererii sale reconvenționale fără ca nimeni să fi cerut aceasta și fără ca, la rândul ei, să pună în discuție acest aspect.
Mai susține că măsura suspendării acțiunii sale reconvenționale este însă nelegală și netemeinică și pentru că au fost încălcate prevederile art. 304 pct. 9 cu trimitere la art. 312 C. proc. civ., în sensul că s-a apreciat în mod greșit de către instanța de apel că între cele două acțiunii ar fi o strânsă legătură, astfel încât dacă se suspendă de drept acțiunea principală, acțiunea reconvențională va avea aceeași soartă, având în vedere prevederile art. 42 din Legea nr. 64/1995. Arată că nu există nici o legătură între cele două acțiuni, acțiunea principală privește o obligație de a face, iar obiectul acțiunii reconvenționale este o cerere pentru rezoluțiunea a două antecontracte motivat de neplata, integrală și la termenele prevăzute a prețului.
Recursul nu este fondat. În ce privește primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., se constată că nu este fondat, deoarece instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, ci, în mod corect a dispus și suspendarea judecării cererii reconvenționare formulate de recurenta-pârâtă, având în vedere că între acțiunea principală și cererea reconvențianală există o strânsă legătură. Astfel, s-a apreciat corect că acțiunea reconvențională promovată de recurenta-pârâtă nu poate fi judecată deosebit, deoarece, prin legătura ei cu cererea introductivă a reclamantei, în conformitate cu dispozițiile art. 119 pct. 1 C. proc.
civ., cade sub incidența art. 42 din Legea nr. 64/1995, iar faptul că suspendarea cererii reconvenționale nu a fost invocată de nici una dintre părți nu constituie un impediment pentru instanță de a dispune suspendarea acesteia, odată cu acțiunea principală, din oficiu, în virtutea rolului său activ, pentru a asigura o bună înfăptuire a actului de justiție. Referitor la cel de al doilea motiv de recurs, fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este de asemenea nefondat. Din actele dosarului rezultă că în ce o privește pe SC A. SRL a fost deschisă procedura reorganizării judiciare și a falimentului, prin încheierea din 3 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr. 40/F/2003, rămasă irevocabilă.
În această situație, în conformitate cu dispozițiile art. 243 pct. 5 C. proc. civ., suspendarea judecății operează de drept, aceste dispoziții legale fiind în deplină concordanță cu reglementarea legală specială conținută de art. 42 din Legea nr. 64/1995, potrivit căreia „de la data deschiderii procedurii, se suspendă toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale”.
Cât privește susținerea recurentei-pârâte că s-a apreciat eronat că între cele două acțiuni ar fi o strânsă legătură, pentru că acțiunea principală privește o obligație de a face, iar cererea reconvențională ar fi o simplă acțiune în constatare, se constată că este și ea nefondată, pe de-o parte, întrucât, prin cererea reconvențională nu s-a solicitat numai rezoluțiunea contractului, ci și repunerea părților în situația anterioară, iar pe de altă, parte, nu caracterul acțiunilor este primordial în aprecierea legăturii indisolubile dintre cele două acțiuni, ci necesitatea judecării împreună a acestora în scopul înfăptuirii actului de justiție, în cât mai bune condiții. În consecință, reținându-se că pârâta SC M.I.
SRL București nu a formulat în recurs nici o critică, de natură să conducă la desființarea deciziei curții de apel, în condițiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., - se va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC M.I. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 27/ A din 18 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 iunie 2006.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.