ÎCCJ, Decizia nr. 153/2019

Asupra admisibilității în principiu a recursului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 13 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a dispus, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1936A din 3 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, până la soluționarea sesizării ce face obiectul Dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Împotriva hotărârii menționate la pct. 1, a declarat recurs reclamantul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

Recursul, fiind de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 C. proc. civ.

Intimata nu a depus întâmpinare.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este inadmisibil, întrucât vizează vizează o încheiere de suspendare a judecării cauzei, în temeiul art. 519 C. proc. civ., hotărâre care, potrivit art. 520 alin. (1) din același cod, nu este supusă niciunei căi de atac, nemaiputând fi supusă, astfel, reformării.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 1 aprilie 2019, completul de filtru a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

După comunicarea raportului, recurentul A. a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat admiterea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în condițiile art. 493 alin. (5) și (6) C. proc. civ., Completul de filtru constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele arătate în continuare.

În cauză, recursul a fost declarat împotriva unei încheieri de suspendare a judecării cauzei, în temeiul art. 519 C. proc. civ.

Conform art. 413 alin. (1) C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata în alte cazuri prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 519 C. proc. civ. prevăd că dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.

Încheierea prin care este sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție cu pronunțarea unei hotărâri prealabile nu este supusă niciunei căi de atac, așa cum prevăd dispozițiile art. 520 alin. (1) C. proc. civ. și, prin această încheiere se va suspenda cauza până la pronunțarea unei hotărâri prealabile, așa cum dispun prevederile alin. (2) al aceluiași articol.

Potrivit art. 520 alin. (4) C. proc. civ., cauzele similare, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, pot fi suspendate până la soluționarea sesizării.

Suspendarea judecății procesului în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ. este un caz de suspendare facultativă (textul legal folosind sintagma pot fi), astfel cum aceasta este consacrată de art. 413 alin. (3) C. proc. civ. (Instanța poate suspenda judecata: (...) pct. 3 în alte cazuri prevăzute de lege)

Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ.:

"Art. 414. - Hotărârea de suspendare

(1) Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

În raport cu dispozițiile citate, rezultă că hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs, este o hotărâre definitivă, care nu este supusă recursului în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau altor dispoziții legale.

Conform dispozițiilor art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Se constată, așadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. (7) din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Așadar, în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii din 13 noiembrie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2019.

Procesat de GGC - NN