ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7649/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara la data de 8 octombrie 2003, reclamantul G.L. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul comunei Baru, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea dispoziției nr. 123 din 29 august 2003, emisă de Primarul comunei Baru și, pe cale de consecință, să se dispună restituirea în natură sau prin echivalent a terenului înscris în C.F. nr. 801 Livadea de Câmp, preluat abuziv de stat. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul nu a ținut seama de actele justificative depuse la dosar, din care rezultă că preluarea terenului a fost abuzivă și se încadrează în prevederile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât imobilul în litigiu nu face obiectul Legii nr. 10/2001, regimul său juridic fiind reglementat de dispozițiile Legii nr. 18/1991, cu modificările ulterioare. Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 167 din 4 februarie 2004, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G.L. împotriva pârâtului Primarul comunei Baru și în consecință, a anulat dispoziția nr. 123 din 29 august 2003 obligând pârâtul să emită o nouă dispoziție, în temeiul căreia, reclamantul va beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent corespunzătoare valorii terenului înscris în C.F. 801 Livadea de Câmp. A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, că solicitarea reclamantului face obiectul prevederilor Legii nr. 10/2001, întrucât legiuitorul a avut în vedere și terenurile din intravilanul localităților care până la intrarea în vigoare a acesteia, respectiv februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul G.L., solicitând modificarea în parte, în sensul să se dispună și restituirea terenului rămas liber de construcții. Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 1117/A din 1 iulie 2004, a admis apelul reclamantului, a anulat hotărârea atacată, precum și dispoziția nr. 123 din 29 august 2003 emisă de Primarul comunei Baru și a trimis notificarea nr. 104 din 26 octombrie 2001, spre competentă soluționare în procedura administrativ jurisdicțională unității deținătoare a imobilului înscris în C.F.

801 Livadea de Câmp, top. 223, 224, 225, F. Hunedoara. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că imobilul se află în patrimoniul unei alte persoane juridice deținătoare, respectiv F. Hunedoara, Deva, așa cum rezultă din actele aflate la dosar. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând instanței retrocedarea în natură a imobilului în litigiu, prin obligarea pârâtului Primarul comunei Baru la emiterea unei decizii în acest sens și a F. la plata unei despăgubiri pentru folosința terenului de sub construcție. A mai susținut că instanța de fond i-a acordat și cheltuielile de judecată, însă instanța de apel a omis a le menține. Recursul nu este fondat.

Prin acțiunea introductivă, reclamantul a contestat dispoziția nr. 123 din 29 august 2003 emisă de Primarul comunei Baru, în temeiul Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv de Statul Român în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989. Dispoziția contestată a avut ca obiect notificarea înregistrată sub nr. 104 din 26 octombrie 2001, adresată Primăriei comunei Baru, prin care s-a cerut restituirea în natură a unui teren în suprafață de 630 mp. Reclamantului i s-a comunicat de către F. Deva, că terenul în litigiu este ocupat de construcțiile proprietate privată ale Cooperației de consum și că în conformitate cu prevederile art. 87 din Legea nr. 109/1994, are dreptul de folosință veșnică asupra terenului cât timp va exista imobilul.

Art. 20 din Legea nr. 10/2001 prevede că restituirea în natură, soluție cerută de recurentul-reclamant prin acțiunea introductivă, se face direct de către unitatea care deține imobilul solicitat, în speță de F. Deva. În acest cadru, potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, notificarea se adresează persoanei deținătoare, aceasta din urmă având obligația să se pronunțe prin decizie sau după caz dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură. Prin urmare, soluția instanței de apel este legală, urmând a fi menținută. Critica reclamantului privind cheltuielile de judecată este nefondată întrucât, instanța de apel anulând sentința primei instanțe și dispunând trimiterea notificării persoanei juridice deținătoare, a constatat implicit că pârâtul Primarul comunei Baru nu se află în culpă procesuală pentru a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru considerentele menționate, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.L. împotriva deciziei nr. 1117 A din 1 iulie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 200.