ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7649/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Hunedoara la data de 8 octombrie 2003, reclamantul G.L. a chemat în

judecată pe pârâtul Primarul comunei Baru, solicitând instanței ca prin

hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea dispoziției nr. 123 din 29

august 2003, emisă de Primarul comunei Baru și, pe cale de consecință, să se

dispună restituirea în natură sau prin echivalent a terenului înscris în C.F.

nr. 801 Livadea de Câmp, preluat abuziv de stat.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că pârâtul nu a ținut seama de actele justificative depuse la dosar, din

care rezultă că preluarea terenului a fost abuzivă și se încadrează în

prevederile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.

Prin întâmpinare, pârâtul a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât imobilul în litigiu nu

face obiectul Legii nr. 10/2001, regimul său juridic fiind reglementat de

dispozițiile Legii nr. 18/1991, cu modificările ulterioare.

Tribunalul Timiș, secția civilă,

prin sentința nr. 167 din 4 februarie 2004, a admis în parte acțiunea formulată

de reclamantul G.L. împotriva pârâtului Primarul comunei Baru și în consecință,

a anulat dispoziția nr. 123 din 29 august 2003 obligând pârâtul să emită o nouă

dispoziție, în temeiul căreia, reclamantul va beneficia de măsuri reparatorii

prin echivalent corespunzătoare valorii terenului înscris în C.F. 801 Livadea

de Câmp.

A obligat pârâtul să plătească

reclamantului suma de 1.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în esență, că solicitarea reclamantului face obiectul

prevederilor Legii nr. 10/2001, întrucât legiuitorul a avut în vedere și

terenurile din intravilanul localităților care până la intrarea în vigoare a

acesteia, respectiv februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor

îndreptățite.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul G.L., solicitând modificarea în parte, în sensul să

se dispună și restituirea terenului rămas liber de construcții.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă, prin decizia nr. 1117/A din 1 iulie 2004, a admis apelul reclamantului,

a anulat hotărârea atacată, precum și dispoziția nr. 123 din 29 august 2003

emisă de Primarul comunei Baru și a trimis notificarea nr. 104 din 26 octombrie

2001, spre competentă soluționare în procedura administrativ jurisdicțională

unității deținătoare a imobilului înscris în C.F. 801 Livadea de Câmp, top.

223, 224, 225, F. Hunedoara.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că imobilul se află în patrimoniul unei alte persoane juridice

deținătoare, respectiv F. Hunedoara, Deva, așa cum rezultă din actele aflate la

dosar.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul, solicitând instanței retrocedarea în natură a imobilului în

litigiu, prin obligarea pârâtului Primarul comunei Baru la emiterea unei

decizii în acest sens și a F. la plata unei despăgubiri pentru folosința

terenului de sub construcție.

A mai susținut că instanța de fond

i-a acordat și cheltuielile de judecată, însă instanța de apel a omis a le

menține.

Recursul nu este fondat.

Prin acțiunea introductivă,

reclamantul a contestat dispoziția nr. 123 din 29 august 2003 emisă de Primarul

comunei Baru, în temeiul Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor

imobile preluate abuziv de Statul Român în perioada 6 martie 1945–22 decembrie

1989.

Dispoziția contestată a avut ca

obiect notificarea înregistrată sub nr. 104 din 26 octombrie 2001, adresată

Primăriei comunei Baru, prin care s-a cerut restituirea în natură a unui teren

în suprafață de 630 mp.

Reclamantului i s-a comunicat de

către F. Deva, că terenul în litigiu este ocupat de construcțiile proprietate

privată ale Cooperației de consum și că în conformitate cu prevederile art. 87

din Legea nr. 109/1994, are dreptul de folosință veșnică asupra terenului cât

timp va exista imobilul.

Art. 20 din Legea nr. 10/2001

prevede că restituirea în natură, soluție cerută de recurentul-reclamant prin

acțiunea introductivă, se face direct de către unitatea care deține imobilul

solicitat, în speță de F. Deva.

În acest cadru, potrivit art. 21 din

Legea nr. 10/2001, notificarea se adresează persoanei deținătoare, aceasta din

urmă având obligația să se pronunțe prin decizie sau după caz dispoziție

motivată asupra cererii de restituire în natură.

Prin urmare, soluția instanței de

apel este legală, urmând a fi menținută.

Critica reclamantului privind

cheltuielile de judecată este nefondată întrucât, instanța de apel anulând

sentința primei instanțe și dispunând trimiterea notificării persoanei juridice

deținătoare, a constatat implicit că pârâtul Primarul comunei Baru nu se află

în culpă procesuală pentru a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru considerentele menționate, va

respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul G.L. împotriva deciziei nr. 1117 A din 1 iulie 2004

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 200.