Decizia nr. 1862/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă

Încheierea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara Prin încheierea din 24 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018.4, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a dispus, în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecății recursului declarat de petentul A. împotriva încheierii din 29 ianuarie 2019, având în vedere lipsa petentului și împrejurarea că nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs Prin decizia 1578 din 01 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat nul recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 24 aprilie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în prima revizuire Prin decizia nr. 2331 din 04 decembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat ca netimbrată cererea de revizuire, formulată recurentul A., împotriva deciziei nr. 1578 din 01 octombrie 2019 a aceleiași instanței.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în a doua revizuire Prin decizia nr. 164 din 23 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, formulată de revizuentul A., împotriva deciziei nr. 2331 din 04 decembrie a aceleiași instanțe; în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., a aplicat revizuentului amenda judiciară în cuantum de 100 RON.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în a treia revizuire Prin decizia nr. 1090 din 10 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, formulată de revizuentul A., împotriva deciziei nr. 164 din 23 ianuarie 2020 a aceleiași instanțe; a aplicat revizuentului amenda judiciară în cuantum de 1000 RON, conform art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.

Calea de atac formulată în cauză Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 29 iunie 2020, sub nr. x/2020, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 1090 din 10 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020. În motivarea cererii, recurentul A. a arătat că actul procedural, astfel cum i-a fost comunicat, trebuia să poarte semnătura magistraților menționați în cuprinsul său. Or, lipsa semnăturilor de pe decizia ce face obiectul căii de atac atrage nulitatea actului de procedură, în conformitate cu dispozițiile art. 426 alin. (5) și art. 427 alin. (1) din C. proc. civ. Totodată, recurentul-revizuent a solicitat sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de investigații a infracțiunilor din justiție cu privire la săvârșirea de către magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție a infracțiunilor de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 298 din C. pen., respectiv de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) din C. pen. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând admisibilitatea cererii de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 509 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din același cod, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. În același sens, dispozițiile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ. prevăd că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. Prin decizia nr. 1090 din 10 iunie 2020, ce face obiectul prezentei căi extraordinare de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 164 din 23 ianuarie 2020 a aceleiași instanțe; a aplicat revizuentului amenda judiciară în cuantum de 1000 RON, conform art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., "În cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac (...)." Rezultă că legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate cu revizuire sau contestație în anulare, iar căile de atac împotriva hotărârilor care constată o atare inadmisibilitate devin, la rândul lor, inadmisibile. Astfel fiind, în condițiile în care decizia nr. 1578 din 01 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, ce a declanșat exercitarea unor cereri de revizuire succesive, nu are deschisă această cale de atac, întrucât este pronunțată în procedura de filtrare a recursului în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., rezultă că nici deciziile ulterioare prin care s-au soluționat respectivele căi extraordinare de atac, nu sunt supuse unei atare căi de atac. În consecință, având în vedere dispozițiile art. 513 alin. (3) și (5) din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din același cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire, formulată de revizuentul A., împotriva deciziei nr. 1090 din 10 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020. PENTRU ACESTE MOTIVE,