ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1542/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1542/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 4763 din 30 martie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 6220/63/2011
Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale,
a declinat competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și
asigurări sociale, reținând că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile
îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează
instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul reclamantul. Celelalte
cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul
pârâtul." Cum reclamantul a formulat acțiunea în contradictoriu cu Ministerul
Administrației și Internelor, și nu împotriva C.N.P.A.S. sau a casei teritoriale
de pensii, devin aplicabile dispozițiile art. 156 teza a II-a-celelalte cereri se
adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul pârâtul,
care, în speță, se află în București.
Prin sentința civilă nr. 11757 din 21 decembrie
2012,pronunțată în Dosarul nr. 45078/3/2011, Tribunalul București, secția a VIII-a
conflicte de muncă și asigurări sociale,
a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, a constatat
ivit conflictul negativ și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție,
reținând că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011
conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, care a modificat
competența privind soluționarea litigiilor având ca obiect deciziile emise de casele
teritoriale de pensii în sensul că în această materie este competentă instanța de
la domiciliul reclamantului. Cum decizia contestată a fost emisă la data de 27
decembrie 2010, iar cererea în anulare a fost formulată la data de 8 februarie 2011
(după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr.
19/2000), rezultă că aplicabilă este noua lege, respectiv, Legea nr. 263/2010, potrivit
căreia instanța competentă este de la domiciliul/sediul reclamantului. Cum contestatorul
are domiciliul procesual ales în Craiova, localitate aflată în circumscripția teritorială
a Tribunalului Dolj, iar cererea este îndreptată împotriva unei case de pensii sectoriale,
competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe, ca instanță de la
sediul/domiciliul reclamantului, conform dispozițiilor legale anterior citate.
Înalta Curte, competentă să soluționeze
conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare
a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pentru argumentele ce succed:
Cererea dedusă judecății are natura unei
contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010,
emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii Sectorială a Ministerului
Administrației și Internelor.
Decizia contestată a fost emisă la data
de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 8 februarie 2011.
Art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare
la data emiterii deciziilor contestate, prevedea că „Cererile îndreptate împotriva
C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în
a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri
se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul
pârâtului".
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată
odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii
publice, respectiv, începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor
art. 196 lit a din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanței,
și anume, 8 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții
privitoare la competență în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154
din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale
de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a
cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit
alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei
rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare
a Legii nr. 263/2010, competenta teritorială de soluționare a cererilor cu privire
la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii
ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și
S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța
de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispozițiile art. 725
alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată
aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea
cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.
Cum, în speță, instanța a fost învestită
cu o cerere împotriva Casei de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor,
iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează
instanței de la domiciliul reclamantului, în speță, domiciliul procesual ales la
Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în municipiul
Craiova, localitate aflată în circumscripția teritorială a Tribunalului Dolj, rezultă
că aceasta este instanța competentă a soluționa pricina.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competenta de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,
20 martie 2013.