ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2337/2020

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2020

Deliberând, asupra cererii de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 10 decembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea judecății recursului formulat de petentul A. împotriva încheierii din 24 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/2019, în temeiul dispozițiilor art. .411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că petentul nu a cerut judecarea cauzei în lipsă și nici nu s-a prezentat la dezbateri.

Prin decizia civilă nr. 1408 din 7 iulie 2020, pronunțată în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 10 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24 august 2020.

Prin cererea de revizuire, revizuentul a arătat că hotărârea judecătorească, astfel cum i-a fost comunicată, nu este semnată, fiind încălcate dispozițiile art. 426 alin. (5) și ale art. 427 C. proc. civ., precum și dispozițiile cuprinse în Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

A susținut că hotărârea judecătorească este lovită de nulitate, neputând fi luată în considerare, iar persoanele care au comunicat un astfel de act au săvârșit infracțiunea de neglijență în serviciu, respectiv abuz în serviciu.

A arătat, totodată, că solicită desființarea hotărârii și sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la săvârșirea infracțiunilor de neglijență în serviciu și santaj, săvârșite de către magistrații acestei instituții.

Prin cererea de revizuire nu a fost invocat niciunul dintre motivele de revizuire prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.

La termenul din 11 noiembrie 2020, instanța a rămas în pronunțare asupra admisibilității cererii de revizuire, în raport de dispozițiile art. 513 alin. (5), art. 509 alin. (1) și art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Analizând cererea de revizuire, din perspectiva îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, conform dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În speță, prin decizia civilă nr. 1408 din 7 iulie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 10 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, hotărârea pronunțată în complet de filtru, nefiind susceptibilă de nicio cale de atac.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Legiuitorul a stabilit că deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. nu sunt supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate cu revizuire.

Înalta Curte reține că principiul legalității căilor de atac, reglementat de art. 457 C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

În afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În aceste condiții, în aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, Înalta Curte constată că împotriva deciziei civile nr. 1408 din 7 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, prin urmare nici revizuire.

Analizând pricina și din perspectiva îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, prevăzute de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., se reține că exceptând situațiile de la art. 509 alin. (2) din C. proc. civ., evocarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se solicită reprezintă o condiție de admisibilitate.

În ceea ce privește noțiunea de "evocare a fondului de către instanța de recurs", Înalta Curte apreciază că nu îndeplinesc această condiție hotărârile prin care recursul a fost respins ca tardiv, nefondat sau a fost anulat sau atunci când recursul a fost admis, cu consecința casării deciziei pronunțate în apel și menținerii hotărârii primei instanțe.

În cauza de față, prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanța de recurs a constatat nul recursul declarat de A. împotriva încheierii din 10 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Așadar, fiind o hotărâre judecătorească care nu evocă fondul, în sensul celor mai sus reținute, decizia civilă nr. 1408 din 7 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, nu poate fi supusă analizei din perspectiva dispozițiilor invocate de către revizuent, respectiv a art. 509 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, având în vedere prevederile art. 509 C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 513 alin. (3) și art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1408 din 7 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1408 din 7 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2020.