ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2287/2020

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2020

Analizând recursul, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 112 din 19 septembrie 2019, Tribunalul Arad a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1628 din 25 februarie 2019 pronunțată de Judecătoria Arad.

Prin decizia civilă nr. 115 din 20 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 112 din 19 septembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Arad.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 25 mai 2020.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 3 iunie 2020 și comunicat părților la 19 iunie 2020.

La 25 iunie 2020 intimatul-pârât Municipiul Arad a depus punct de vedere la raport, arătând că recursul este inadmisibil întrucât nu întrunește condițiile de formă și nu este întemeiat în drept.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 5 noiembrie 2020, în complet de filtru, fără citarea părților.

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul cauzei.

În speță, reclamantul A. a supus căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluționată o altă cerere de recurs, în sensul respingerii recursului ca inadmisibil - hotărâre care, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, este definitivă.

Drept urmare, cum în speță, calea de atac a recursului este exercitată împotriva unei decizii definitive (pronunțate în soluționarea unui alt recurs), prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă, fiind un recurs la recurs.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 115 din 20 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2020.