ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 454/2018

Ședința publică din data de 21 februarie 2018

Asupra cererii de recurs de față

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3371/2016 pronunțată de către Judecătoria Sibiu, secția civilă a fost admisă în parte cererea formulată de către reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A. și D., și s-a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei constituite în art. 4.11 lit. a) din Contractul de credit nr. x din 27.04.2007. Totodată, s-a dispus desființarea acestei clauze contractuale și au fost obligate pârâtele să restituie reclamanților suma de 697 CHF, achitată cu titlu de comision de acordare,de 1%, aferent contractului de credit. În rest acțiunea a fost respinsă. Pârâtele au fost obligate în solidar la plata către reclamanți a sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A. și B., solicitând admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței atacate și admiterea acțiunii, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată atât la fond, cât și în calea de atac.

Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 333/17.03.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2015, a admis apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 3371/13.06.2016 pronunțate de Judecătoria Sibiu și a schimbat în parte sentința apelată, constatând caracterul abuziv și nulitatea absolută a următoarelor clauze din contractul de credit nr. x din 27.04.2007: clauza prevăzută la art. 4.1 teza a II-a, în ceea ce privește modificarea dobânzii în funcție de indicele de referință stabilit de bancă, clauza prevăzută la art. 4.3 și clauza prevăzută la art. 4.11 lit. b) privitoare la comisionul de administrare. A obligat pârâtele să restituie reclamanților suma de 2746,82 CHF la cursul în RON la data plății, percepută cu titlu de comision de acordare. A constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei prevăzută la art. 2.2 din Actul adițional nr. x/2010 și a obligat pârâtele să plătească reclamanților suma de 3000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la fond. A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate. Apelul declarat de pârâta C. S.A. împotriva aceleiași sentințe a fost respins, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamanților suma de 750 RON. cheltuieli de judecată parțiale în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A. și B..

Din oficiu, Curtea de Apel a invocat excepția de necompetență materială în soluționarea căii de atac a recursului declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 333/17.03.2017 pronunțate de Tribunalul Sibiu, excepție care a fost admisă prin decizia nr. 178/2017 din 25 octombrie 2017 pronunțată de CURTEA DE APEL ALBA IULIA, SECTIA A II-A CIVILĂ, dosarul fiind trimis Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul din 21.02.2018, Înalta Curte a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului de față, în raport de dispozițiile art. 97 alin. (1) și art. 483 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând excepția, Înalta Curte de Casație și Justiție Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Decizia supusă recursului a fost pronunțată de către tribunal în apel într-un litigiu având ca obiect principal pretenții cu valoare mai mică de 200.000 RON.

Conform art. 97 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Cum decizia atacată cu recurs nu este pronunțată de o curte de apel ci de un tribunal rezultă că Înalta Curte nu este competentă material să soluționeze o astfel de cerere de recurs ci curtea de apel competentă teritorial.

Potrivit primei teze din art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile (...), precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Totodată, se impune observația că decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017.

Față de data pronunțării deciziei recurate, respectiv 17.03.2017 prezentul recurs nu intră sub incidența modificărilor generate de decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 deoarece aceasta devine obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial respectiv de la 20 iulie 2017, prin urmare în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești.

În conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ. hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere.

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (2) va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a recursului declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei nr. 333/17.03.2017 2017 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei nr. 333/17.03.2017 2017 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2018.