ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3711/2018

Ședința publică din data de 26 septembrie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Huși, sub număr de dosar x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L a chemat în judecată pe pârâții S.C. B. S.R.L. și C., solicitând instanței obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 15.000 Euro reprezentând suma achitată de către reclamantă autorităților vamale franceze, urmare a neîndeplinirii obligațiilor ce le reveneau pârâților de a prezenta marfa transportată ori de a declara furtul mărfurilor transportate autorităților vamale franceze, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din 12 martie 2018, Judecătoria Huși a invocat din oficiu excepția necompetentei sale teritoriale, iar, prin sentința civilă nr. 212/2018 din 12 martie 2018, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău, reținând, în esență, incidența dispozițiilor art. 107 C. proc. civ. și având în vedere că sediul/domiciliul pârâților se află în mun. Zalău, jud. Sălaj, respectiv în circumscripția Judecătoriei Zalău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 761/2018 din 14 mai 2018 pronunțată de Judecătoria Zalău, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huși. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În motivare, s-a reținut, în esență, aplicabilitatea dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu e obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Astfel, în condițiile în care pârâta nu a invocat prin întâmpinare în fața Judecătoriei Huși excepția necompetenței teritoriale, s-a arătat că instanța nu era îndrituită să invoce această excepție din oficiu.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Huși competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că reclamanta S.C. A. S.R.L a învestit instanța cu o acțiune prin care a solicitat obligarea pârâților S.C. B. S.R.L. și C., în solidar, la plata sumei de 15.000 Euro reprezentând suma achitată de către reclamantă autorităților vamale franceze, urmare a neîndeplinirii obligațiilor ce le reveneau pârâților de a prezenta marfa transportată ori de a declara furtul mărfurilor transportate autorităților vamale franceze.

Conform art. 107 C. proc. civ.:

"cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, dacă este vorba de cauze privitoare la bunuri și la alte drepturi de care părțile pot să dispună, cu excepția cazurilor prevăzute de art. 117-121 C. proc. civ.

Este de reținut că potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.:

"Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Așadar, potrivit textului legal evocat, instanța judecătorească nu este îndreptățită să își decline din oficiu competența, ci numai dacă o atare excepție a fost invocată de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Or, în speță, excepția de necompetență teritorială a fost invocată din oficiu chiar de către Judecătoria Huși (instanța inițial învestită), fără a fi invocată de către pârâți printr-o eventuală întâmpinare, prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Excepția de necompetență teritorială fiind una de ordine privată și cum o atare excepție nu a fost invocată de către pârât prin întâmpinare, ci chiar de către instanță din oficiu se constată că Judecătoria Huși în mod nelegal a invocat și s-a considerat necompetentă.

Prin înregistrarea acțiunii pe rolul Judecătoriei Huși coroborată cu neinvocarea excepției de necompetență teritorială de către pârâți în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., această instanță a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

În consecință, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că în speță competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Huși, așa încât, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huși.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2018.