ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 674/2020

Ședința publică din data de 05 martie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 280 din 30 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 06 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii recurentul A..

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 11 februarie 2020, sub nr. x/2020, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 6.

O altă cerere, cu un conținut identic, formulată de aceeași parte, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 11 februarie 2020, sub nr. x/2020, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 5.

Prin încheierea de ședință din data de 27 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Ccasație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2020 la dosarul nr. x/2020 având în vedere că cele două dosare au același obiect, aceeași cauză, reprezentând în fapt două cereri identice de revizuire, formulate de aceeași parte, împotriva deciziei nr. 280 din 30 ianuarie 2020, pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

În motivarea cererilor, invocând dispozițiile art. 426 și art. 427 din C. proc. civ. și cele ale Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, revizuentul- recurent a susținut că decizia atacată trebuie să poarte semnătura celor menționați în cuprinsul său. Or, lipsa semnăturilor de pe decizie poate atrage răspunderea penală a celor angajați în înfăptuirea actului de justiție, precum și nulitatea actului de procedură.

Examinând admisibilitatea cererii de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 509 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11 ale articolului menționat.

Conform prevederilor art. 509 alin. (2) din C. proc. civ. "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul."

Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În cauză, decizia nr. 280 din 30 ianuarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, obiect al cererilor de revizuire pendinte, prin care s-a anulat recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 06 iunie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost pronunțată în procedura de filtru, reglementată de art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Aceste dispoziții legale stipulează că "în cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Astfel, se constată că, prin art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunțate în condițiile reglementate de acest text de lege să nu fie supuse vreunei căi de atac.

Prin urmare, calea de atac a revizuirii formulate împotriva unei decizii pronunțate în procedura de filtru, reglementată de art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., este inadmisibilă.

În aplicarea dispozițiilor art. 509 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., se constată că împotriva deciziei nr. 280 din 30 ianuarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, nu poate fi exercitată nicio cale de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de recurentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de recurentul A. împotriva deciziei nr. 280 din 30 ianuarie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2020.