ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 16/2019

CAMERĂ

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 16/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 879 din 01/11/2019

Daniel Grădinaru - președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului

Andrei Claudiu Rus - judecător la Secția penală

Ioana Alina Ilie - judecător la Secția penală

Ionuț Mihai Matei - judecător la Secția penală

Rodica Aida Popa - judecător la Secția penală

Leontina Șerban

- judecător la Secția penală

Francisca Maria Vasile - judecător la Secția penală

Oana Burnel - judecător la Secția penală

Rodica Cosma - judecător la Secția penală

Pe rol se află soluționarea sesizării formulate de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul penal nr. 2.615/101/2018, prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept:

"Dacă serviciul de probațiune face parte din categoria subiecților procesuali la care hotărârea atacată se referă, în sensul art. 425

alin. (2) din Codul de procedură penală raportat la art. 34 din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 29 din Codul de procedură penală care definesc noțiunea de subiect procesual și respectiv de participant la procesul penal."

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală și art. 27

din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Ședința a fost prezidată de către președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, domnul judecător Daniel Grădinaru.

Conform art. 27

din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare, la ședința de judecată a participat doamna Oana-Mihaela Dinu, magistrat- asistent în cadrul Secției penale.

Judecător-raportor a fost desemnat, conform prevederilor art. 476 alin. (7) din Codul de procedură penală, doamna judecător Rodica Aida Popa, judecător în cadrul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de doamna procuror Marinela Mincă.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, învederând obiectul Dosarului nr. 1.449/1/2019 aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

A menționat că, la dosar, au transmis puncte de vedere Curțile de Apel Alba Iulia, Bacău, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Pitești, Ploiești, Oradea, Târgu Mureș, Iași, București, Suceava, Timișoara, precum și Direcția Legislație, studii și documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Facultatea de Drept din cadrul Universității "Lucian Blaga" din Sibiu, Facultatea de Drept, Departamentul de Drept public din cadrul Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca; Centrul de cercetări în Științe penale al Facultății de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara, Catedra de Drept penal din cadrul Facultății de Drept a Universității "Nicolae Titulescu" din București.

De asemenea a învederat că, la data de 19.06.2019, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus concluzii scrise.

În continuare, a arătat că, la dosar, a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor care a fost înaintat părților la data de 2 septembrie 2019, potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, constatând că nu sunt cereri sau excepții de formulat, a solicitat doamnei procuror să susțină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema supusă dezbaterii în Dosarul nr. 1.449/1/2019.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea sesizării formulate de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori.

În acest sens a arătat că serviciul de probațiune face parte din categoria subiecților procesuali la care hotărârea se referă, în sensul art. 425

alin. (2) din Codul de procedură penală raportat la art. 34 și 29 din același cod. Astfel, fondul cauzei este reprezentat de un raport de drept execuțional, raport specific fazei de executare a procesului penal, așadar de executare a sancțiunii penale în care subiecții sunt: pe de o parte, statul, reprezentat de organele specializate în administrarea justiției, respectiv serviciul de probațiune, prin consilierul de probațiune și, pe de altă parte, persoana condamnată.

A precizat că problema de drept evocată de instanța de trimitere are ca scop lămurirea împrejurării dacă serviciul de probațiune face parte din categoria titularilor abilitați să exercite calea de atac a contestației prevăzută de art. 425

alin. (2) din Codul de procedură penală, respectiv dacă acesta face parte din categoria subiecților procesuali la care hotărârea se referă, în sensul art. 29 din Codul de procedură penală raportat la art. 34 din Codul de procedură penală, așa cum aceste texte definesc sintagma de "subiect procesual".

A mai arătat că, în enumerarea prevăzută de art. 29 din Codul de procedură penală, din categoria participanților la procesul penal fac parte și alți subiecți procesuali, categorie explicitată la art. 34 din Codul de procedură penală. Potrivit acestui text sunt subiecți procesuali martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare, precum și orice alte persoane sau organe prevăzute de lege având anumite drepturi, obligații sau atribuții în procedurile judiciare.

Or, art. 32 din Legea nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune prevede în sarcina consilierului de probațiune anumite atribuții pe care acesta le are cu privire la evaluarea inculpaților, a minorilor aflați în executarea unor măsuri educative, respectiv a persoanelor pe durata termenului de supraveghere fixat de instanță.

În același timp, art. 94 din Codul penal prevede anumite atribuții în sarcina serviciului de probațiune, printre care obligativitatea sesizării instanței în măsura în care persoana supravegheată nu respectă obligațiile impuse. Or, aceste atribuții sunt preluate în art. 67 din Legea nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune.

Totodată, art. 583 din Codul de procedură penală reglementează instituția anulării sau revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în condițiile art. 96 și 97 din Codul penal, sancțiune care intervine din oficiu, la cererea procurorului sau a consilierului de probațiune.

Astfel, având în vedere sfera atribuțiilor și obligațiilor conferite consilierului de probațiune, a concluzionat că serviciul de probațiune face parte din categoria subiecților procesuali enumerată de art. 34 din Codul de procedură penală, respectiv face parte din categoria organelor prevăzute de lege care au anumite drepturi, obligații sau atribuții în procedurile judiciare penale.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, domnul judecător Daniel Grădinaru, constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reținut dosarul în pronunțare.

ÎNALTA CURTE,

asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea de ședință din data de 2 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 475 și art. 476 alin. (1) din Codul de procedură penală s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța o hotărâre prealabilă în vederea dezlegării de principiu a următoarei probleme de drept:

"Dacă serviciul de probațiune face parte din categoria subiecților procesuali la care hotărârea atacată se referă, în sensul art. 425

II. Expunerea succintă a cauzei

La data de 29.11.2018 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți cu nr. 2.615/101/2018 sesizarea Serviciului de Probațiune Caraș-Severin, cu privire la condamnata A privind revocarea suspendării executării pedepsei, aplicată prin Sentința penală nr. 175 din 29.09.2017, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 2.057/101/2017, definitivă prin neapelare la data de 16.10.2017.

Examinând actele și lucrările dosarului, probele administrate în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a reținut:

S-a constatat că sesizarea formulată de Serviciul de Probațiune Caraș-Severin, cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei față de condamnata A, este justificată de nerespectarea măsurilor de supraveghere stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare.

Prin Sentința penală nr. 175 din 29.09.2017, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 2.057/101/2017, definitivă prin neapelare la data de 26.10.2017, s-a dispus condamnarea inculpatei A la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) din Codul penal.

În baza art. 91 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 din Codul penal, iar în baza art. 93 alin. (1) din Codul penal inculpata a fost obligată ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

De asemenea, în baza art. 93 alin. (2) din Codul penal, inculpata A a fost obligată ca, pe durata termenului de supraveghere, să execute obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din Codul penal raportat la art. 404 alin. (2) din Codul de procedură penală, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata A va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Primăriei Topleț, județul Caraș-Severin, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) din Codul penal s-a atras atenția inculpatei A asupra dispozițiilor art. 96 din Codul penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere, a neexecutării obligațiilor impuse sau în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

Supravegherea și controlul respectării obligațiilor impuse de către instanță au fost încredințate Serviciului de Probațiune Caraș-Severin.

În aceste condiții a fost sesizată instanța de judecată pentru a verifica dacă sunt incidente dispozițiile art. 96 alin. (1) din Codul penal cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și pentru a dispune în consecință. Au fost expuse dispozițiile art. 583 alin. (1) din Codul de procedură penală și art. 96 din Codul penal.

S-a constatat că persoana condamnată A s-a prezentat la data de 4 iunie 2018 în vederea punerii în executare a hotărârii de condamnare, iar pentru data de 3 iulie 2018 i s-a stabilit prima întrevedere de supraveghere, fiind informată cu privire la dispozițiile hotărârii judecătorești și la modul de desfășurare a supravegherii.

Din relațiile comunicate de Serviciul de Probațiune Caraș-Severin a rezultat că A s-a prezentat la Serviciul de Probațiune Caraș-Severin la data de 17.08.2018, fiind întocmit, discutat și semnat planul de supraveghere.

După această dată persoana condamnată nu s-a mai prezentat la Serviciul de Probațiune Caraș-Severin și nu a comunicat schimbarea locului de muncă sau a locuinței.

Din raportul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune Caraș-Severin nr. 92 din 26.11.2018 a rezultat că persoana condamnată, deși nu are probleme de sănătate, este o persoană labilă emoțional, cu bagaj informațional modest și cu o insuficientă capacitate de anticipare și asumare a consecințelor propriilor fapte.

Toate demersurile efectuate de către instanță pentru a se asigura prezența persoanei condamnate la judecată au fost ineficiente.

Din relațiile comunicate a rezultat că aceasta nu s-a mai prezentat la locul de muncă din data de 15.11.2018 și nu i se cunoaște noua locuință, iar la domiciliul legal nu a mai fost văzută, existând date că este plecată fie în Reșița, fie în Germania.

În atare situație, instanța a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 96 alin. (1) din Codul penal - rea-credință -, motiv pentru care în baza art. 583 alin. (1) din Codul de procedură penală a respins sesizarea formulată de Serviciul de Probațiune Caraș-Severin, cu privire la condamnata A privind revocarea suspendării executării pedepsei, aplicată prin Sentința penală nr. 175 din 29.09.2017, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 2.057/101/2017, definitivă prin neapelare la data de 16.10.2017.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație Serviciul de Probațiune Caraș-Severin, susținând că hotărârea este netemeinică, întrucât intimata nu s-a prezentat la serviciul de probațiune și nici nu a anunțat imposibilitatea prezentării, a schimbat locul de muncă și domiciliul fără a încunoștința serviciul de probațiune; reaua-credință în respectarea acestor obligații rezultă din materialitatea faptei, fiind invocate, în drept, dispozițiile art. 425

și art. 583 din Codul de procedură penală.

III. Punctul de vedere al procurorului și al părții asupra chestiunii de drept sesizate

Reprezentantul Ministerului Public a susținut că serviciul de probațiune face parte din categoria persoanelor care pot formula contestație, în temeiul art. 425

alin. (1) din Codul de procedură penală, întrucât hotărârea se referă la obligațiile pe care acestea le au, respectiv serviciul de probațiune are obligația de a supraveghea modul în care sunt îndeplinite obligațiile de către persoana supusă supravegherii și a sesiza instanța în situația în care persoana cu rea-credință se sustrage îndeplinirii acestei obligații, apreciind că hotărârea instanței de fond vizează obligațiile serviciului de probațiune, fiind o persoană care se încadrează în dispozițiile art. 425

alin. (1) din Codul de procedură penală.

Avocatul intimatei A. a arătat că serviciul de probațiune nu poate face parte din categoria subiecților procesuali, iar contestația formulată este inadmisibilă.

IV. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

În ceea ce privește opinia exprimată de completul de judecată al Curții de Apel Craiova, aceasta a fost următoarea: Sistemul de probațiune este serviciul public ce contribuie la înfăptuirea actului de justiție (art. 2 din Legea nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune), prin a cărui activitate se asigură participarea la realizarea interesului comunității, în scopul reabilitării sociale a infractorilor, al diminuării riscului de săvârșire a unor noi infracțiuni și al creșterii gradului de siguranță în comunitate [art. 2 alin. (2) din Legea nr. 252/2013].

Potrivit Codului de procedură penală, procesul penal are patru faze procesuale: faza urmăririi penale, faza camerei preliminare, faza judecății și faza executării hotărârii. Această din urmă fază procesuală are două etape procesuale, și anume: punerea în executare a hotărârii penale și, dacă este cazul, modificarea ce ar putea interveni în cursul executării.

În ultima fază procesuală, serviciul de probațiune exercită atribuții specifice, reglementate în dispozițiile art. 43-44 din Legea nr. 252/2013 și respectiv în dispozițiile capitolului IV secțiunea a II- a din același act normativ, privind executarea obligațiilor și respectarea măsurilor de supraveghere față de persoanele în privința cărora s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, liberarea condiționată dacă restul de pedeapsă rămas de neexecutat la data liberării este de 2 ani sau mai mare.

Modul concret în care serviciul de probațiune contribuie la înfăptuirea actului de justiție în faza de executare a hotărârii definitive este reglementat prin ansamblul secțiunii a II-a din Legea nr. 252/2013.

S-au făcut referiri la dispozițiile art. 67 din Legea nr. 252/2013 și corelativ la conținutul art. 583 din Codul de procedură penală.

Raportând dispozițiile art. 583 din Codul de procedură penală la prevederile art. 96 alin. (1) din Codul penal și prevederile art. 94 alin. (4) din Codul penal rezultă că instanța care a judecat în primă instanță persoana condamnatului este competentă să soluționeze sesizarea privind revocarea suspendării sub supraveghere, sesizare care aparține, din punctul de vedere al legitimității procesuale active, subiecților procesuali prevăzuți de art. 583 din Codul de procedură penală: procuror, consilier de probațiune, din oficiu.

Condițiile substanțiale care trebuie îndeplinite pentru dispunerea revocării suspendării sub supraveghere, în ceea ce privește domeniul măsurilor de supraveghere și obligațiilor, sunt reglementate în prevederile art. 94 alin. (4) și art. 96 alin. (1) din Codul penal.

Procedura de judecată a sesizării formulate de serviciul de probațiune privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 96 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 583 alin. (1) din Codul de procedură penală, este cea prevăzută în dispozițiile art. 597 din Codul de procedură penală care se aplică tuturor situațiilor procesuale reglementate în titlul V al Codului penal, denumit "Executarea hotărârilor penale". Prima instanță se pronunță printr-o sentință, conform art. 597 alin. (4) din Codul de procedură penală, care este supusă căii de atac ordinare a contestației, conform art. 597 alin. (7) din Codul de procedură penală raportat la art. 425

alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală.

Legitimarea procesuală activă în ceea ce privește exercitarea contestației împotriva hotărârii pronunțate de instanța de executare în procedura prevăzută de art. 583 din Codul de procedură penală au: procurorul, persoanele ale căror interese legitime au fost vătămate prin hotărâre, precum și subiecții procesuali la care hotărârea atacată se referă.

Conform art. 29 din Codul de procedură penală, participanții în procesul penal sunt organele judiciare, avocatul, părțile, subiecții procesuali principali, precum și alți subiecți procesuali. Această ultimă componentă a participanților în procesul penal este definită în prevederile art. 34 din Codul de procedură penală, conform cărora în afara subiecților procesuali principali au calitatea de subiecți procesuali următorii: martor, expert, interpret, agent procedural, organele speciale de constatare, precum și orice alte persoane sau organe prevăzute de lege având anumite drepturi, obligații sau atribuții în procedurile judiciare penale.

Din perspectiva dispozițiilor art. 34 din Codul de procedură penală, serviciul de probațiune este un organ prevăzut de lege având atribuții în procedurile penale ce se desfășoară în faza execuțională a procesului penal.

V. Punctele de vedere exprimate de curțile de apel și instanțele judecătorești arondate

Examinând punctele de vedere exprimate de curțile de apel și instanțele arondate, precum și jurisprudența atașată acestora ce au fost transmise instanței supreme referitoare la chestiunea de drept supusă dezlegării, aflate în volumul I al prezentei cauze, a rezultat o practică neunitară.

Astfel, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Brăila, Tribunalul Bacău, Tribunalul Cluj, Tribunalul Maramureș, Tribunalul București, Secția I penală, Tribunalul Călărași, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Ialomița, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Buzău, Tribunalul Hunedoara, Tribunalul Dolj, Tribunalul Gorj, Tribunalul Olt, Tribunalul Arad, Tribunalul Caraș-Severin, Judecătoria Brăila, Judecătoria Bacău, Judecătoria Moinești, Judecătoria Roman, Judecătoria Bistrița, Judecătoria Năsăud, Judecătoria Baia Mare, Judecătoria Pașcani, Judecătoria Hârlău, Judecătoria Huși, Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 2 București, Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 4 București, Judecătoria Sectorului 5 București, Judecătoria Sectorului 6 București, Judecătoria Lehliu-Gară, Judecătoria Fetești, Judecătoria Urziceni, Judecătoria Slobozia, Judecătoria Roșiori de Vede, Judecătoria Videle, Judecătoria Constanța, Judecătoria Tulcea, Judecătoria Măcin, Judecătoria Deva, Judecătoria Vânju Mare, Judecătoria Pașcani, Judecătoria Reșița, Judecătoria Caransebeș opinează că serviciul de probațiune face parte din categoria subiecților procesuali la care hotărârea atacată se referă, fiind circumscris sintagmei "orice altă persoană sau organ prevăzut de lege având anumite drepturi, obligații sau atribuții în procedurile penale", în sensul 425

alin. (2) raportat la art. 34 și art. 29 din Codul de procedură penală. Au fost anexate hotărâri judecătorești, în sensul opiniei exprimate de către Curtea de Apel Galați, Tribunalul Brăila, Tribunalul Buzău, Tribunalul Hunedoara și Judecătoria Brăila, Judecătoria Deva, Judecătoria Reșița.

Alte instanțe, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Bistrița-Năsăud, Tribunalul Vaslui, Tribunalul București, Secția I penală, Tribunalul Prahova, Judecătoria Onești, Judecătoria Sighetu Marmației, Judecătoria Odorheiu Secuiesc, Judecătoria Iași, Judecătoria Răducăneni, Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 2 București, Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 4 București, Judecătoria Sectorului 5 București, Judecătoria Sectorului 6 București, Judecătoria Alexandria, Judecătoria Turnu Măgurele au exprimat punctul de vedere în sensul că serviciul de probațiune nu face parte din categoria subiecților procesuali la care hotărârea atacată se referă, în sensul 425

alin. (2) din Codul de procedură penală, raportat la art. 34 din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 29 din Codul de procedură penală.

Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Sălaj, Tribunalul Bihor, Tribunalul Satu Mare, Tribunalul Mureș, Tribunalul Constanța, Tribunalul Tulcea, Tribunalul Timiș, Judecătoria Beclean, Judecătoria Turda, Judecătoria Gherla, Judecătoria Cluj-Napoca, Judecătoria Huedin, Judecătoria Dej, Judecătoria Vișeu de Sus, Judecătoria Dragomirești, Judecătoria Târgu Lăpuș, Judecătoria Zalău, Judecătoria Șimleu Silvaniei, Judecătoria Jibou, Judecătoria Reghin, Judecătoria Mangalia, Judecătoria Medgidia, Judecătoria Târgu Jiu, Judecătoria Motru, Judecătoria Novaci, Judecătoria Târgu Cărbunești, Judecătoria Timișoara, Judecătoria Sânnicolau Mare, Judecătoria Lugoj, Judecătoria Deta, Judecătoria Făget, Judecătoria Oravița, Judecătoria Moldova Nouă nu au exprimat un punct de vedere expres, întrucât au comunicat că nu au avut jurisprudență.

VI. Opinia specialiștilor consultați

În condițiile art. 476 alin. (10) cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală s-au solicitat puncte de vedere specialiștilor cu privire la problema de drept supusă dezlegării.

VI.1. Facultatea de Drept, Departamentul de Drept public din cadrul Universității "Lucian Blaga" din Sibiu, prin doamna conf. univ. dr. Daiana Maura Veșmaș, în opinia exprimată a arătat că serviciul de probațiune are dreptul de a exercita calea de atac a contestației, întrucât serviciile de probațiune fac parte din categoria subiecților procesuali indicați de 425

alin. (2) din Codul de procedură penală, fiind considerați participanți în procesul penal, și hotărârea atacată se referă la sesizarea formulată de acest organ căruia i s-a încredințat de altfel, supravegherea condamnatei.

În consecință, serviciile de probațiune au legitimare procesuală activă, atât în ceea ce privește sesizarea instanței, cât și exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, datorită calității de subiecți procesuali, atribuită prin dispozițiile coroborate, menționate mai sus, ale Codului de procedură penală.

S-a argumentat că, potrivit art. 29 din Codul de procedură penală, participanții includ între alții și două categorii distincte de subiecți procesuali: subiecți procesuali principali (suspectul și persoana vătămată) și alți subiecți procesuali. Dispozițiile art. 34 din același cod precizează cine sunt acești alți subiecți procesuali, și anume: martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare, precum și orice alte persoane sau organe prevăzute de lege având anumite drepturi, obligații sau atribuții în procedurile judiciare penale. Evident, serviciile de probațiune intră în această categorie a altor subiecți procesuali, desemnată prin sintagma "organe prevăzute de lege având anumite drepturi, obligații sau atribuții în procedurile judiciare penale." În conformitate cu dispozițiile 425

alin. (2) din Codul de procedură penală, calea de atac a contestației poate fi utilizată de către procuror și subiecții procesuali la care hotărârea atacată se referă, precum și de către persoanele ale căror interese legitime au fost vătămate prin aceasta.

VI.2. Facultatea de Drept, Departamentul de Drept public din cadrul Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca, prin directorul departamentului, domnul lector universitar dr. Daniel Nițu, a exprimat opinia că serviciul de probațiune face parte din categoria subiecților procesuali la care hotărârea atacată se referă, în sensul 425

alin. (2) din Codul de procedură penală raportat la art. 34 din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 29 din Codul de procedură penală.

S-a susținut ca argumente că punerea în executare a hotărârilor penale este recunoscută ca fiind fază distinctă a procesului penal, chiar dacă nu are ca obiect exercitarea acțiunii penale. La fel ca în cazul altor prevederi cuprinse în partea generală a Codului de procedură penală, în dispozițiile generale reglementate de art. 29-art. 34 din Codul de procedură penală, legiuitorul a acordat întâietate participanților implicați în primele trei faze procesuale (urmărirea penală, camera preliminară și judecata), omițând să facă referiri exprese la participanții implicați în faza de punere în executare a hotărârilor penale. Cu toate acestea, reglementarea dedicată categoriei celorlalți subiecți procesuali, alții decât subiecții procesuali principali, cuprinsă în art. 34 din Codul de procedură penală nu conține o enumerare exhaustivă sau limitativă. Astfel, pe lângă martor, expert, interpret, agent procedural și organele speciale de constatare, care sunt menționați cu titlu exemplificativ, partea finală a acestei dispoziții legale prevede că în categoria subiecților procesuali se înscriu și "orice alte persoane sau organe prevăzute de lege având anumite drepturi, obligații sau atribuții în procedurile judiciare penale."

Atribuțiile serviciului de probațiune în ultima fază a procesului penal sunt stabilite de Legea nr. 252/2013, care se completează cu dispozițiile cuprinse în titlul V din partea specială a Codului de procedură penală.

Din conținutul art. 583 alin. (1) din Codul de procedură penală rezultă că serviciul de probațiune are calitate procesuală activă în procedurile de revocare sau anulare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Potrivit acestei dispoziții legale, sesizarea instanței se poate face atât de procuror, cât și de consilierul de probațiune.

Procedura în fața instanței competente este stabilită de art. 597 din Codul de procedură penală, iar în alin. (7) al normei menționate, sentința pronunțată de prima instanță asupra cererii de revocare sau de anulare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere poate fi atacată "cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare". Legea nu face nicio referire la titularii acestei căi de atac, astfel încât devin aplicabile prevederile 425

alin. (2) din Codul de procedură penală, potrivit cărora, printre alții, pot formula contestație inclusiv "subiecții procesuali la care hotărârea atacată se referă".

Printre altele, potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 252/2013, consilierul de probațiune manager de caz din cadrul serviciului de probațiune are nu doar sarcina de a întocmi un raport de evaluare, ci și atribuția de a sesiza instanța în vederea revocării, în condițiile legii. Astfel, acesta este un "organ prevăzut de lege" care are o serie de atribuții în această procedură judiciară, în sensul art. 34 din Codul de procedură penală. Așa se face că serviciul de probațiune devine un veritabil "subiect procesual" care participă la procesul penal în ultima fază a acestuia, în procedura de revocare sau anulare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În condițiile în care art. 425

alin. (2) din Codul de procedură penală nu distinge subiecții procesuali principali (stabiliți de art. 33 din Codul de procedură penală) de ceilalți subiecți procesuali (prevăzuți de art. 34 din Codul de procedură penală), fiind utilizată sintagma "subiecți procesuali la care hotărârea atacată se referă", invariabil serviciul de probațiune dobândește calitate procesuală activă de a formula contestație împotriva sentinței pronunțate în procedura reglementată de art. 583 din Codul de procedură penală. Altfel spus, din moment ce serviciul are "puterea de a acționa în justiție" în procedura de revocare sau anulare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu atât mai mult are legitimitatea procesuală de a exercita calea de atac prevăzută de lege (legitimatio ad causam).

VI.3. Facultatea de Drept, Centrul de cercetări în științe penale din cadrul Universității de Vest din Timișoara, prin directorul acestuia, conf. univ. dr. Flaviu Ciopec, exprimă punctul de vedere că se impune respingerea sesizării ca fiind inadmisibilă.

Se arată că, verificând sesizarea în raport cu criteriile de admisibilitate stabilite de art. 475 din Codul de procedură penală, a concluzionat că dintre cele trei condiții prevăzute de acest text de lege numai prima și a treia sunt îndeplinite.

Astfel, Curtea de Apel Craiova este învestită cu judecarea cauzei în apel, astfel că, raportat la dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală, condiția referitoare la soluționarea cauzei în ultimă instanță este îndeplinită, iar chestiunea de drept cu a cărei analiză a fost sesizată instanța supremă nu a primit o rezolvare printr-o hotărâre prealabilă anterioară sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea instrument de unificare a practicii judiciare.

Se consideră că în cauză nu este îndeplinită condiția ca sesizarea să aibă ca obiect o veritabilă problemă de drept care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme. Sesizarea este admisibilă numai în cazul unei dificultăți reale de interpretare a textelor de lege care să fie de natură a naște o îndoială rezonabilă asupra conținutului acestora.

Decizia nr. 5 din 10 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 11 martie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală: "Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 475 din Codul de procedură penală, trebuie efectuată doar în situația în care, în cursul soluționării unei cauze penale, se pune problema interpretării și aplicării unor dispoziții legale neclare, echivoce, care ar putea da naștere mai multor soluții. Interpretarea urmărește cunoașterea înțelesului exact al normei, clarificarea sensului și scopului acesteia, așa încât procedura prealabilă nu poate fi folosită în cazul în care aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident, încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate."

Asupra fondului chestiunii de drept supuse dezlegării, calitatea de titular al sesizării instanței, conferită serviciului de probațiune, nu îi atribuie însă calitatea de persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate prin soluția instanței și nici calitatea procesuală de a formula contestație împotriva soluțiilor instanței. Or, conform art. 425

alin. (2) din Codul de procedură penală, calea de atac a contestației se poate exercita doar de către procuror și subiecții procesuali la care hotărârea atacată se referă, precum și persoanele ale căror interese legitime au fost vătămate prin aceasta.

VI.4. Facultatea de Drept din cadrul Universității "Nicolae Titulescu", prin decanul acesteia, domnul conf. univ. dr. Bogdan Micu, a exprimat cu titlu preliminar opinia că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a se pronunța asupra problemei de drept în discuție este inadmisibilă prin prisma condițiilor stabilite de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală, deoarece privește o chestiune de procedură, de care nu depinde soluționarea pe fond a cauzei în care s-a dispus sesizarea instanței supreme.

Asupra fondului problemei, în măsura în care Înalta Curte va aprecia că sesizarea este admisibilă, în cadrul catedrei s-a conturat a fi majoritară opinia potrivit căreia serviciul de probațiune nu face parte din categoria subiecților procesuali la care hotărârea atacată se referă, în sensul art. 425

alin. (2) din Codul de procedură penală raportat la art. 34 din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 29 din Codul de procedură penală, care definesc noțiunea de subiect procesual și, respectiv, de participant la procesul penal.

Argumentele opiniei majoritare au fost în sensul că, pentru ca un participant în procesul penal să aibă calitatea de subiect procesual la care o hotărâre judecătorească se referă, trebuie să fie îndeplinite două condiții: prima, ca respectivul participant să facă parte din categoria subiecților procesuali și a doua, ca hotărârea judecătorească să se refere la participantul în discuție.

În legătură cu prima condiție, din analiza dispozițiilor art. 34 din Codul de procedură penală rezultă că serviciul de probațiune poate fi inclus în categoria altor subiecți procesuali, fiind organ prevăzut de lege având anumite drepturi, obligații sau atribuții în procedurile judiciare penale.

Pentru a exemplifica menționăm doar că, potrivit art. 508 din Codul de procedură penală, serviciul de probațiune este citat în mod obligatoriu la judecata minorului, unde are dreptul și îndatorirea să dea lămuriri, să formuleze cereri și să prezinte propuneri în privința măsurilor ce ar urma să fie luate.

Cea de-a doua condiție pentru conferirea calității procesuale necesare serviciului de probațiune în vederea exercitării căii ordinare de atac a contestației nu este îndeplinită, deoarece hotărârea de primă instanță, chiar dacă este pronunțată în urma unei sesizări a serviciului de probațiune întemeiată pe dispozițiile art. 583 alin. (1) din Codul de procedură penală, nu se referă la acesta.

Pentru ca o hotărâre judecătorească să se refere la un subiect procesual este nevoie ca acea hotărâre să cuprindă dispoziții care, în mod direct, să oblige în vreun fel acel subiect procesual, să impună în sarcina acestuia anumite sancțiuni ori chiar să îi confere anumite drepturi proprii.

În cazul în care acționează pe temeiul art. 583 alin. (1) din Codul de procedură penală, în sensul sesizării instanței în vederea anulării ori revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, serviciul de probațiune nu justifică un interes propriu, ci acționează în interesul general al respectării legii în faza de executare a hotărârilor judecătorești penale.

Realizarea acestui interes general este, în primul rând, asigurată de Ministerul Public, care, în cadrul procesului penal și nu numai, în acord cu dispozițiile art. 131 alin. (1) din Constituție și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.

În cadrul catedrei s-a conturat și o opinie minoritară în sensul că serviciul de probațiune face parte din categoria subiecților procesuali la care hotărârea atacată se referă, în sensul art. 425

S-a argumentat că, în ceea ce privește condiția ca hotărârea susceptibilă a fi atacată prin intermediul căii ordinare de atac a contestației să se refere la subiectul procesual care este îndrituit să exercite respectiva cale de atac, este necesar să se stabilească înțelesul sintagmei "să se refere".

Acest înțeles ar trebui să fie unul mai larg, fără să fie cantonat doar la instituirea de obligații ori la recunoașterea de drepturi subiective. Prin referire la un anumit subiect procesual ar trebui să se înțeleagă și soluția pe care instanța a pronunțat-o asupra sesizării respectivului subiect procesual, indiferent dacă acesta a efectuat sesizarea în apărarea unui drept individual subiectiv ori în exercitarea unor atribuții legale, așa cum este cazul sesizării la care serviciul de probațiune este îndreptățit conform art. 583 alin. (1) din Codul de procedură penală.

De altfel, dintr-o analiză succintă a practicii judiciare se desprinde faptul că instanțele, atunci când se pronunță asupra revocării sau anulării suspendării sub supraveghere a pedepsei, o fac prin raportare la sesizarea subiectului procesual, dispozitivul respectivelor hotărâri începând cu sintagma "admite/respinge sesizarea Serviciului de probațiune . . .". Mai mult, instanțele sesizate pe temeiul art. 583 alin. (1) din Codul de procedură penală citează serviciile de probațiune în calitate de petenți, atât în faza de judecată a primei instanțe, cât și în faza de judecată a contestației, recunoscând astfel calitatea de subiect procesual interesat în derularea procedurii în discuție nu doar în fața primei instanțe, ci și în fața instanței competente să soluționeze calea de atac a contestației.

De altfel, un răspuns, în sensul că serviciile de probațiune fac parte din categoria subiecților procesuali la care hotărârea primei instanțe se referă și pot, astfel, exercita calea de atac a contestației, ar fi în acord cu optica exprimată de legiuitor cu ocazia reformei penale din anul 2014, o expresie a acestei reforme fiind și întărirea rolului pe care serviciile de probațiune trebuie să îl aibă în materia aplicării și, mai ales, a executării sancțiunilor penale alternative la privarea de libertate.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune, care stabilesc menirea instituțională a serviciilor de probațiune, se statuează că "prin activitatea sa, sistemul de probațiune, ca serviciu public, contribuie la înfăptuirea actului de justiție", activitatea sa desfășurându-se "în interesul comunității, în scopul reabilitării sociale a infractorilor, al diminuării riscului de săvârșire a unor noi infracțiuni și al creșterii gradului de siguranță în comunitate". Or, menirea instituțională a serviciilor de probațiune ar putea fi mult mai bine atinsă dacă drepturile procesuale ale acestora în materia executării sancțiunilor alternative la privarea de libertate ar fi depline.

VII. Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra chestiunii de drept supuse dezlegării

Direcția de specialitate opinează cu privire la chestiunea de drept care formează obiectul sesizării prealabile în Dosarul nr. 1.449/1/2019 că, în cadrul procedurii de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, serviciul de probațiune se include în sfera "subiecților procesuali la care hotărârea atacată se referă", în sensul art. 425

alin. (2) teza I din Codul de procedură penală raportat la teza finală a art. 34 din același cod, în ipoteza în care a sesizat instanța conform art. 583 din Codul de procedură penală.

În susținerea opiniei exprimate au fost expuse următoarele argumente:

a) În conformitate cu dispozițiile art. 29 din Codul de procedură penală, participanții în procesul penal sunt: organele judiciare, avocatul, părțile, subiecții procesuali principali, precum și alți subiecți procesuali.

Referindu-se la această din urmă categorie de subiecți procesuali, art. 34 din același cod prevede că, în afara participanților prevăzuți la art. 33 (subiecții procesuali principali - suspectul și persoana vătămată), sunt subiecți procesuali: martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare, precum și orice alte persoane sau organe prevăzute de lege având anumite drepturi, obligații sau atribuții în procedurile judiciare penale.

În cadrul procedurii de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, reglementată în art. 583 din Codul de procedură penală coroborat cu art. 597 raportat la art. 425

din același cod - ca procedură judiciară penală -, serviciul de probațiune constituie un organ prevăzut de lege având drepturi, obligații sau atribuții, în accepțiunea tezei finale a art. 34 din Codul de procedură penală. În consecință, serviciul de probațiune are calitatea de subiect procesual în cadrul procedurii judiciare penale menționate.

Calitatea de organ prevăzut de lege având drepturi, obligații sau atribuții în procedura revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere și, deci, calitatea de subiect procesual a serviciului de probațiune în cadrul acestei proceduri judiciare penale rezultă din dispozițiile Codului penal, ale Codului de procedură penală, ale Legii nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal și ale Legii nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune.

În acest sens sunt: dispozițiile art. 94 alin. (4) din Codul penal; dispozițiile art. 583 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală reglementează atribuția consilierului de probațiune de a sesiza instanța în vederea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzută în art. 96 din Codul penal; Legea nr. 253/2013 prevede, în art. 57 alin. (2) raportat la art. 56 alin. (1), atribuția consilierului de probațiune de a verifica motivele care au determinat nerespectarea măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor stabilite de instanță pe durata termenului de supraveghere a suspendării executării pedepsei, în cazul în care constată această nerespectare, precum și obligația consilierului de probațiune de a sesiza instanța în vederea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dacă apreciază că nerespectarea s-a făcut cu rea-credință; în dispozițiile art. 43 lit. b) din Legea nr. 252/2013 se prevede atribuția de a evalua persoana aflată în supravegherea serviciului de probațiune, la solicitarea instanței de judecată sau a judecătorului delegat cu executarea sau, după caz, la inițiativa consilierului de probațiune manager de caz, dacă, pe durata termenului de supraveghere, persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condițiile stabilite, obligațiile care îi revin; dispozițiile art. 67 din Legea nr. 252/2013.

Ansamblul dispozițiilor legale invocate conturează, cu claritate, poziția serviciului de probațiune, de organ prevăzut de lege, cu drepturi, obligații și atribuții în procedura de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, și, pe cale de consecință, calitatea serviciului de probațiune de subiect procesual în cadrul acestei proceduri.

b) În conformitate cu prevederile art. 597 alin. (5) din Codul de procedură penală, incidente în procedura revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dispozițiile cuprinse în titlul III al părții speciale privind judecata care nu sunt contrare dispozițiilor prezentului capitol se aplică în mod corespunzător.

Dispozițiile art. 425

alin. (2) teza I din Codul de procedură penală, referitoare la calea de atac a contestației, sunt cuprinse în titlul III al părții speciale și nu sunt contrare prevederilor cuprinse în capitolul IV din titlul V al părții speciale, devenind aplicabile în procedura revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Potrivit dispozițiilor art. 425

alin. (2) teza I din Codul de procedură penală, pot face contestație procurorul și subiecții procesuali la care hotărârea atacată se referă.

În cadrul procedurii de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, serviciul de probațiune are, așa cum s-a arătat, calitatea de subiect procesual și, în condițiile în care acest subiect procesual a sesizat instanța în vederea revocării suspendării, serviciul de probațiune se include în sfera "subiecților procesuali la care hotărârea atacată se referă", în accepțiunea dispozițiilor art. 425

alin. (2) teza I din Codul de procedură penală.

Calitatea serviciului de probațiune de "subiect procesual la care hotărârea atacată se referă", în ipoteza în care acest subiect procesual a sesizat instanța în procedura revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, decurge din faptul că, în ipoteza menționată, instanța se pronunță, prin hotărârea atacată, asupra sesizării serviciului de probațiune.

Hotărârea prin care instanța admite sau respinge sesizarea serviciului de probațiune privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie o hotărâre care "se referă", atât prin dispozitiv, cât și prin considerente, la acest subiect procesual.

În consecință, în ipoteza în care a sesizat instanța în vederea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, serviciul de probațiune este titular al căii de atac a contestației împotriva hotărârii prin care instanța se pronunță asupra revocării suspendării și este inclus în sfera "subiecților procesuali la care hotărârea atacată se referă".

Această soluție, care decurge din aplicarea corelată a art. 583 din Codul de procedură penală și a art. 597 alin. (5) raportat la art. 425

alin. (2) teza I din același cod, reflectă soluția de principiu potrivit căreia titularul sesizării instanței este și titular al căii de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii prin care se soluționează sesizarea.

VIII. Opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Prin Adresa nr. 1.197/C/1.468/III-5/2019 din data de 20 iunie 2019 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în urma analizei de admisibilitate a sesizării, efectuată în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, a rezultat că instanța care a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție este Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori, învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, cauza se află în cursul judecății, problema de drept a cărei dezlegare se solicită nu a mai fost supusă examenului Înaltei Curți de Casație și Justiție, nestatuându-se asupra ei printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii în curs de soluționare. Totodată, de lămurirea respectării chestiunii de drept depinde trecerea la etapa soluționării pe fond a cauzei în care a fost invocată.

În consecință, se constată îndeplinirea condițiilor formale de admisibilitate a sesizării.

Asupra chestiunii de drept supuse dezlegării se opinează că serviciul de probațiune face parte din categoria subiecților procesuali la care hotărârea atacată se referă, în sensul art. 425

alin. (2) din Codul de procedură penală raportat la art. 34 cu aplicarea art. 29 din același cod.

IX. Dispoziții legale incidente

Art. 425

alin. (2) din Codul de procedură penală - Declararea și soluționarea contestației

"Pot face contestație procurorul și subiecții procesuali la care hotărârea atacată se referă, precum și persoanele ale căror interese legitime au fost vătămate prin aceasta, în termen de 3 zile, care curge de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru celelalte persoane, dispozițiile art. 411 alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător."

Art. 29 din Codul de procedură penală - Participanții în procesul penal

"Participanții în procesul penal sunt: organele judiciare, avocatul, părțile, subiecții procesuali principali, precum și alți subiecți procesuali."

Art. 34 din Codul de procedură penală - Alți subiecți procesuali

"În afara participanților prevăzuți la art. 33, sunt subiecți procesuali: martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare, precum și orice alte persoane sau organe prevăzute de lege având anumite drepturi, obligații sau atribuții în procedurile judiciare penale."

Art. 583 din Codul de procedură penală - Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere

"(1) Asupra revocării sau anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute la art. 96 sau 97 din Codul penal se pronunță, din oficiu, la sesizarea procurorului sau a consilierului de probațiune, instanța care judecă ori a judecat în primă instanță infracțiunea ce a

§ Cauze similare