ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2423/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2423/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Suceava la data de 28 septembrie 2017, reclamanta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazată de Apă Siret, prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia la plata sumei de 84 RON reprezentând plată nedatorată.

Prin sentința nr. 1431 din 11 decembrie 2017 Tribunalul Suceava a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, reținând că Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Siret are sediul în raza teritorială a acestei instanțe.

Prin sentința nr. 417/D din 23 aprilie 2018 Tribunalul Bacău, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat invit conflictul de competență și a înaintat dosarul spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Bacău a reținut că în speță calitatea de reclamant o are Sistemul de Gospodărire a Apelor - Suceava, cu sediul în raza teritorială a Tribunalului Suceava, lipsa personalității juridice fiind irelevantă în această fază procesuală.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, pentru argumentele ce succed:

Litigiul dedus judecății, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Siret, prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, în calitate de angajator, în contradictoriu cu pârâtul A., are caracterul unui conflict individual de muncă, astfel cum acesta este definit prin art. 1 lit. n) și p) din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Din punct de vedere al competenței de soluționare a cauzei, se reține că în materia conflictelor individuale de muncă sunt relevante prevederile art. 269 alin. (2) din Codul muncii potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul ori, după caz, sediul reclamantul. De asemenea, dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 trimit la instanța competentă în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, text de lege aplicabil în situația în care calitatea de reclamant revine salariatului.

Referirea generică la domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului implică raportarea la persoana fizică sau juridică ce pretinde această calitate în proces. în reglementarea actuală, în materia litigiilor de muncă, competența de soluționare a unor asemenea cereri se stabilește în funcție de domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului, indiferent dacă reclamant este salariatul sau angajatorul, spre deosebire de reglementarea anterioară, reprezentată de Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă» unde se prevedea stabilirea competenței în raport de sediul "unității", așadar al angajatorului, indiferent dacă acesta avea sau nu calitatea de reclamant.

În cauza pendinte, se constată că instanțele între care s-a ivit conflictul de competență interpretează diferit nu norma de competență, ci calitatea de reclamante a unităților care au formulat acțiunea în răspundere patrimonială, ca angajator.

Potrivit art. 61 din Legea nr. 107/1996, Legea apelor "(1) m coordonarea autorității publice centrale din domeniul apelor se înființează Administrația Națională Apele Române, instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, finanțata din venituri proprii, așa cum sunt definite în art. 80, prin reorganizarea Administrației Naționale Apele Române care funcționa cu statut de regie autonomă. (2) Administrația Națională Apele Române are în subordine administrații bazinale de apă, organizate la nivelul districtelor de bazin hidrografic ca instituții publice cu personalitate juridică".

În cauză, acțiunea a fost promovată de Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală Siret prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, calitatea de reclamantă fiind deținută de unitatea cu personalitate juridică Administrația Bazinală Siret, care, în considerarea capacității civile recunoscute de lege, este și parte în raportul juridic de muncă ce a stat la baza prezentului conflict.

Împrejurarea că în cererea de chemare în judecată este menționat Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava - unitate tară personalitate juridică, ca mandatar al reclamantei Administrația Bazinală Siret, dovadă fiind și împuternicirea judiciară dată de aceasta de a reprezenta instituția, nu este de natură să producă efecte juridice în ceea ce privește competența teritorială, chiar dacă raportul juridic dedus judecății s-a derulat la această unitate, atâta vreme cât acționează în calitate de mandatar al reclamantei.

De altfel, în procesul civil, lipsa personalității juridice prezintă relevanță în determinarea competenței teritoriale doar în situația reglementată de dispozițiile art. 109 C. proc. civ., respectiv în ipoteza în care o astfel de entitate (lipsită de personalitate) stă în proces în calitate de pârâtă, împrejurare ce nu se regăsește în prezenta cauză ce are ca obiect soluționarea unui litigiu de muncă, cu norme specifice de competență.

O interpretare contrară a normelor ce guvernează competența teritorială absolută ar conduce la situația inacceptabilă ca determinarea instanței competente să se realizeze în raport de sediul mandatarului.

Indicarea sediului procedural la adresa unității tară personalitate juridică, în condițiile art. 158 C. proc. civ., vizează exclusiv comunicarea actelor de procedură la mandatar, fără a constitui criteriu de stabilire a competenței teritoriale. în aceste condiții, apare ca nerelevantă reglementarea prevăzută de art. 56 C. proc. civ. în determinarea instanței competente.

Textele legale mai sus menționate stabilesc o competență teritorială exclusivă ce nu poate fi înlăturată de alegerea reclamantului angajator și nici de dreptul comun în materie de competență teritorială, conform principiului specialia generalibus derogant.

Cum sediul Administrației Bazinale de Apă Siret se află în municipiul Bacău, iar aceasta figurează în proces în calitate de reclamantă, instanța competentă teritorial a soluționa pricina, în conformitate cu cele anterior prezentate, este instanța de la sediul societății reclamante.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.