ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2076/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2076/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 27.09.2017 înregistrată cu numărul de dosar x/2017, reclamanta AN "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Siret prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 673 RON, reprezentând plata nedatorată pe care acesta a încasat-o de la angajatorul Administrația Națională Apele Romane/Administrația Bazinală de Apă Siret prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, în perioada octombrie 2014 - noiembrie 2015, rezultat ai recalculării drepturilor salariate, conform dispozițiilor Deciziei Directorului General al Administrației Naționale "Apele Romane" (ANAR) nr. 816 din 14.12.2015 și a Notei ANAR nr. 24484 din 14.12.2015, emise în vederea punerii în aplicare a prevederilor legale succesive privind salarizarea unitară,

Prin sentința nr. 1472 din 12 decembrie 2017 Tribunalul Suceava, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect "obligație de a face" formulată de reclamanta AN "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Siret prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Tribunalului Bacău, reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bacău, secția I civilă, a pronunțat sentința nr. 202 din 14 martie 2018, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bacău și în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului pentru pronunțarea regulatorului de competență la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin înscrisul depus la data de 06.02.2018, s-a arătat că în cauză, reclamantă este "Administrația Bazinală de Apă Siret prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, care stă în judecată în nume propriu".

La termenul din 14.03.2018, la solicitarea completului de judecată, reprezentantul reclamantei a arătat că, în prezenta cauză, reclamant este Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, iar motivul pentru care în cererea de chemare în judecată inițială a fost trecută și A.N. Apele Române și Administrația Bazinală de Apa Siret, este acela că Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, deși are calitatea de angajator, nu are personalitate juridică.

Instanța a reținut că, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul și ca, în speță, calitatea de reclamant o are Sistemul Hidrotehnic Independent Siret.

Cum sediul reclamantului se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Suceava, instanța a apreciat că această instanță este competentă să soluționeze cererea de chemare în judecata.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul supus analizei, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta AN "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Siret, prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, în calitate de angajator, în contradictoriu cu pârâtul A., are caracterul unui conflict individual de muncă, astfel cum acesta este definit în dispozițiile art. 1 lit. n) și p) din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Din punct de vedere al competenței de soluționare a cauzei, se reține că în materia conflictelor individuale de muncă sunt relevante prevederile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii și dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de munca se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul ori, după caz, sediul sau locul de munca reclamantul. Referirea generică la domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului implică raportarea la persoana fizică sau juridică ce pretinde această calitate în proces.

Așadar, în reglementarea actuala, în materia litigiilor de muncă competența de soluționare a unor asemenea cereri se stabilește în funcție de domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului, indiferent dacă reclamant este salariatul sau angajatorul, spre deosebire de reglementarea anterioară reprezentată de Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, unde se prevedea stabilirea competenței în raport de sediul "unității", așadar al angajatorului, indiferent dacă acesta avea sau nu calitatea de reclamant, în speță, din dosarul Tribunalului Bacău se află precizările formulate în scris de către reclamantă, în cuprinsul cărora se menționează expres că reclamantă în cauză este Administrația Bazinală de Apă Siret - Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, cu sediul în Suceava (sediu fiind evidențiat din același dosar - extras din O.U.G. nr. 107 din 5 septembrie 2002 privind înființarea Administrației Naționale "Apele Române").

Împrejurarea că în cererea de chemare în judecată este menționat Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, - unitate fără personalitate juridică a companiei Administrația Națională "Apele Române" - ca mandatar al reclamantei Administrația Bazinală Siret - care la rându-i este o unitate cu personalitate juridică aflată în subordinea aceleiași companii, respectiv Administrația Națională "Apele Române" - nu este de natură să producă efecte juridice în ceea ce privește competența teritorială, atâta vreme cât competența teritorială este reglementată printr-o normă specială imperativă, iar autoritatea ce are calitatea de reclamanta este Administrația Bazinală Siret, în reprezentarea companiei Administrația Națională "Apele Române", iar nu unitatea fără personalitate juridică, chiar dacă raportul juridic dedus judecații s-a derulat la aceasta din urmă.

Indicarea sediului procedural la adresa unității fără personalitate juridică, în condițiile art. 158 C. proc. civ., vizează exclusiv comunicarea actelor de procedură, fără a constitui criteriu de stabilire a competenței teritoriale.

În determinarea instanței competente nu s-a ținut cont de precizările orale făcute în fața Tribunalului Bacău ia termenul de judecată din data de 14 martie 2018 de către consilier juridic B., câtă vreme nu s-a făcut dovada că aceasta exprima punctul de vedere al persoanei juridice reprezentate.

Textele legale mai sus menționate stabilesc o competență teritorială exclusivă ce nu poate fi înlăturată nici de alegerea reclamantului și nici de dreptul comun în materie de competență teritorială, conform principiului specialia generalibus derogant

Cum sediul Administrației Bazinale Siret se află în municipiul Bacău, județul Bacău, iar aceasta figurează în proces în calitate de reclamantă, instanța competentă teritorial a soluționa pricina, în conformitate cu cele anterior prezentate, este instanța de la sediul societății reclamante.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.