ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 418/A/2017

Deliberând asupra apelului de față, în baza acelor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 833/A din 30 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 431 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de apelantul-contestator A. împotriva Deciziei penale nr. 1281/A din 23 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/192/2011.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul contestator la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 49 din 13 mai 2014, Judecătoria Bolintin Vale, în baza art. 386 alin. (1) din N.C.P.P. în referire la art. 5 din N.C.P. a fost schimbată încadrarea juridică sub aspectul celor patru infracțiuni de ultraj comise de inculpatul A., din infracțiunea prev. de art. 239 alin. (2) (patru fapte) C. pen. anterior în infracțiunea prev. de art. 257 alin. (1) și (4) din N.C.P. (patru fapte comise în modalitatea amenințării).

În baza art. 257 alin. (1) și (4) din N.C.P. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa amenzii în cuantum de 6.000 lei (conform disp. art. 61 alin. (2) și alin. (4) lit. b) potrivit sistemului zilelor-amendă, respectiv 200 zile-amendă, suma corespunzătoare fiecărei zile-amendă fiind de 30 lei) pentru fiecare dintre cele 4 infracțiuni de ultraj comise în dauna părților vătămate B., C., D. și E.

În baza art. 386 alin. (1) din N.C.P.P. în referire la art. 5 din N.C.P. a fost schimbată încadrarea juridică față de același inculpat sub aspectul infracțiunii de nerespectare de hotărâre judecătorească din modalitatea prev. de art. 271 alin. (1) C. pen. 1969 în cea prev. de art. 287 alin. (1) lit. a) din N.C.P.

În baza art. 287 alin. (1) din N.C.P. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa amenzii de 1200 lei calculată conform disp. art. 61 alin. (2) și alin. (4) lit. b) potrivit sistemului zilelor-amendă, respectiv 120 zile-amendă, suma corespunzătoare fiecărei zile-amendă fiind de 10 lei.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. c) C. pen. 1969 în referire la art. 5 din N.C.P. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului și a dispus ca acesta să execute pedeapsa amenzii cea mai grea, aceea de 6.000 lei.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 din N.C.P. care prevăd înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul neexecutării cu rea-credință, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii.

S-a luat act de faptul ca părțile vătămate B., C., D. și E. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În temeiul art. 274 alin. (1) din N.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului, urmând ca onorariul apărătorilor din oficiu, în cuantum de câte 200 lei, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 1281 din 23 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul penal nr. x/192/2011 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - inculpat A., împotriva sentinței penale nr. 49 din 13 mai 2014, pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale, în Dosarul nr. x/192/2011.

A fost obligat inculpatul la 600 lei, cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație în anulare contestatorul A.

La termenul de judecată din data de 22 mai 2017, Curtea de Apel București a pus în discuție admisibilitatea contestației în anulare.

Analizând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, Curtea de Apel București a constatat că aceasta este inadmisibilă.

Astfel, s-a reținut că nu este suficientă menționarea formală a cazurilor prevăzute la art. 426 C. proc. pen., ci este necesară și depunerea de dovezi sau invocarea unor dovezi care există în dosar, condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea contestației în anulare trebuind îndeplinite cumulativ.

În cauză, contestatorul nu a indicat vreun motiv care să se circumscrie unuia dintre cazurile de contestație în anulare prevăzute de lege, neefectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească dacă a avut discernământul păstrat în raport de faptele pentru care este cercetat sau presupusa neluare în considerare a unor acte medicale neputând fi cenzurate prin prisma condițiilor și cazurilor în care se poate formula calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

Contestația în anulare este o cale de atac de retractare care are ca scop înlăturarea erorilor de procedură în legătură cu exercitarea drepturilor procesuale ale părților sau persoanei vătămate ori a celor referitoare la instanța de judecată. Prin reglementarea strictă a erorilor de procedură care pot justifica exercitarea contestației în anulare se urmărește, pe de o parte, respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive iar pe de altă parte respectarea securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive, fapt care interzice rejudecarea unor aspecte avute deja în vedere de instanțele de judecată.

Împotriva Deciziei penale nr. 833/A din 30 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a declarat apel contestatorul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2/2017.

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac formulată de contestatorul A., înalta Curte constată că apelul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Verificând actele și lucrările dosarului, se constată că apelul declarat de contestatorul A. vizează o hotărâre judecătorească ce nu poate fi supusă acestei căi ordinare de atac, întrucât este definitivă, potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. l lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 833/A din 30 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 833/A din 30 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie 2017.