DELOVA v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"

A cincea secțiune DECIZIE nr. 3820/04 de Gjurgja DELOVA împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 2 decembrie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Rait Maruste, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, Secțiunea Grefier având în vedere cererea depusă la 15 ianuarie 2004, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 30 iunie 2008 cere Curtea să atace cererea de plângere de lungă durată din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Gjurgja Delova, este un cetățean macedonean născut în 1944 și locuiește în satul Davidovo. A fost reprezentată în fața Curții de către dna V. Dangova, un avocat care practică în Skopje. Guvernul macedonean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna R. Lazareska Gerovska. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 13 august 1993, reclamantul a introdus o acțiune civilă pentru anularea deciziei angajatorului ei de acordare a doi angajați. La 21 februarie 2003, în urma a două hotărâri de remitere, Tribunalul de Primă Instanță a respins cererea reclamantului. La 3 iulie 2003, Curtea de Apel a susținut decizia instanței de judecată inferioară a constatat că nu există motive pentru a se depărta de faptele stabilite și de motivele furnizate. Această hotărâre a fost furnizată reclamantului la 24 septembrie 2003. La 17 decembrie 2003, procurorul public a refuzat să depună la Curtea Supremă o cerere de protecție a legalității („AVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVV 1. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii. Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Prin scrisoarea din 30 iunie 2008, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat, în continuare, Curtea să elimine partea lungă a cererii în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută, printre altele, după cum urmează: „... Guvernul dorește să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, durata procedurii interne nu a îndeplinit cerința de „tempo rațional” menționată la art. 6 § 1 din Convenție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma globală de 2.030 euro (doi mii și treizeci de euro). În opinia sa, această sumă ar constitui o redresare adecvată și o compensare suficientă pentru lungimea impugnată a acestei proceduri și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în acest caz, având în vedere jurisprudența Curții. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită unui cont numit de reclamant în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 lit. (c) din Convenție ... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 lit. (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, pentru orice alt motiv, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă, care ar necesita examinarea în continuare a cazului în temeiul acestei dispoziții. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să elimine cererea din lista sa de cazuri.” Reclamantul nu a prezentat nicio observație în termenul specificat de Registru. având în vedere practica Curții în acest domeniu (a se vedea Petkovski c. fosta republică iugoslavă a Macedoniei , nr. 27314/04 , 13 noiembrie 2008 și Ajvazi c. fosta republică iugoslavă a Macedoniei , nr. 30956/05 , 13 Noiembrie 2008) și în ceea ce privește caracterul admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, care este compatibil cu premiile în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă ). Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. (2) Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolelor 6, 13 și 14 din Convenție. Curtea a examinat restul cererii, astfel cum a fost depusă de reclamant. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că reclamantul nu a justificat aceste plângeri. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar Președintele

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 3820/04

by Gjurgja DELOVA

against the former Yugoslav Republic of Macedonia

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 2

December 2008 as a Chamber composed of:

Peer Lorenzen,

President,

Rait Maruste,

Karel Jungwiert,

Renate Jaeger,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

Zdravka Kalaydjieva,

judges,

and Claudia Westerdiek,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 15 January 2004,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 30 June 2008 requesting the Court to strike the length complaint application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mrs Gjurgja Delova, is a Macedonian national who was born in 1944 and lives in the village of Davidovo. She was represented before the Court by Ms V. Dangova, a lawyer practising in Skopje. The Macedonian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs R. Lazareska Gerovska.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 13 August 1993 the applicant brought a civil action for annulment of her employer's decision granting tenancies to two of its employees.

On 21 February 2003, following two remittal orders, the Gevgelija Court of First Instance dismissed the applicant's claim. On 3 July 2003 the Skopje Court of Appeal upheld the lower court's decision finding no grounds to depart from the established facts and the reasons given. This decision was served on the applicant on 24 September 2003.

On 17 December 2003 the public prosecutor refused to lodge with the Supreme Court a request for the protection of legality (

барање за заштита на законитоста)

.

COMPLAINTS

The applicant complained under Articles 6, 13 and 14 of the Convention that she had not been granted an apartment and had been discriminated.

THE LAW

“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”

By letter dated 30 June 2008, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application. They further requested the Court to strike out the length part of the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided,

inter alia

, as follows:

“... the Government would hereby like to express – by a way of unilateral declaration – its acknowledgement that in the special circumstances of the present case, the length of the domestic proceedings did not fulfil the requirement of ”reasonable time” referred to in Article 6 § 1 of the Convention. Consequently, the Government is prepared to pay to the applicant the global sum of 2,030 euros (two thousand and thirty euros). In its view, this amount would constitute adequate redress and sufficient compensation for the impugned length of the said proceedings, and thus a reasonable sum as to quantum in the present case in the light of the Court's case law. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable to an account named by the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37

Moreover, there are no reasons of a general character, as defined in Article 37 § 1

in fine

, which would require the further examination of the case by virtue of that provision. Therefore, the Government invites the Court to strike the application out of its list of cases.”

The applicant did not provide any comment within the time-limit specified by the Registry.

Having regard to the Court's practice in this field (see

Petkovski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia

, no.

27314/04, 13

November 2008 and

Ajvazi v. the former Yugoslav Republic of Macedonia

, no.

30956/05, 13

November 2008) and to the nature of the admissions contained in the Government's declaration, as well as the amount of compensation proposed, which is compatible with awards in similar cases, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article

37 § 1(c).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1

in fine

). Accordingly, it should be struck out of the list.

The Court has examined the remainder of the application as submitted by the applicant. However, having regard to all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that the applicant has failed to substantiate these complaints.

It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Takes note

of the terms of the respondent Government's declaration in respect of the length-of-proceedings complaint under Article 6 § 1 of the Convention;

Decides

to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Claudia Westerdiek

Peer Lorenzen

Registrar

President