TROHIN v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 3630/05

depusă de Valerii TROHIN

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 10 februarie 2009, în cadrul unei camere compuse din:

Nicolas Bratza,

Președinte,

Lech Garlicki,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ján Šikuta,

Päivi Hirvelä,

Mihai Poalelungi,

judecători,

și Lawrence Early,

Grefier al Secțiunii

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 9 decembrie 2004,

Având în vedere declarațiile formale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dl Valerii Trohin, este un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1966 și care locuiește în Soroca. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl A.

Tănase și dna J. Hanganu, avocați din Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.

A.

Circumstanțele cauzei

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

La 3 aprilie 2003, reclamantul, care este vorbitor de limbă rusă, a fost reținut, fiind bănuit de comiterea unui jaf. El pretinde că a fost maltratat de poliție și că s-a plâns autorităților de maltratarea sa. El mai pretinde că nu i-a fost acordată asistența judiciară adecvată, că nu a înțeles materialele dosarului său scrise în limba română și că nu a fost adus imediat în fața instanței judecătorești.

La 25 iunie 2003, procurorul a refuzat să pornească urmărirea penală în baza plângerii reclamantului. Procuratura Generală l-a informat despre acest refuz prin câteva scrisori întocmite în limba română.

La 14 octombrie 2005, reclamantul a fost achitat. La 27 martie 2006, Curtea de Apel Chișinău a casat această hotărâre judecătorească și a adoptat o nouă decizie, prin care reclamantul a fost condamnat pentru comiterea jafului.

Reclamantul a solicitat Curții Supreme de Justiție și Baroului Avocaților din Republica Moldova să-i acorde un avocat care să-l reprezinte în fața instanței de judecată și să-l ajute să depună recurs, însă fără succes.

La 13 septembrie 2006, Curtea Supremă de Justiție a respins cererea lui de recurs ca inadmisibilă. Se pare că reclamantul nu a fost prezent la ședința de judecată.

Reclamantul a depus recurs în anulare împotriva deciziei judecătorești din 13 septembrie 2006. La 23 aprilie 2007, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare și a trimis cauza la rejudecare la Curtea de Apel.

La 30 octombrie 2007, Curtea de Apel Chișinău a admis parțial recursul reclamantului și l-a achitat pe unele capete de acuzare aduse împotriva lui. La 2 septembrie 2008, Curtea Supremă de Justiție a menținut această decizie. Instanța s-a referit la investigarea insuficientă a plângerilor de maltratare a reclamantului și a coinculpatului acestuia, contrar articolului 3 al Convenției. Această decizie este irevocabilă.

În perioada 3 aprilie 2003 - 19 mai 2003, reclamantul a fost deținut în izolatorul de detenție provizorie al Comisariatului de Poliție Criuleni. El pretinde că, după 19 mai 2003, a fost periodic deținut acolo peste 100 de zile, inclusiv între 12-19 iulie 2004 și în noiembrie 2004. La 9 noiembrie 2004, el s-a plâns unui colaborator al Ministerului Afacerilor Interne care l-a vizitat că condițiile de detenție din izolatorul de detenție provizorie Criuleni erau inumane. La 10 noiembrie 2004, el a depus o plângere similară unui procuror de la Procuratura Generală. El s-a mai plâns diferitor autorități de stat și a primit câteva scrisori în care acele autorități au recunoscut că condițiile de detenție din izolatorul în cauză nu corespundeau normelor sanitare și tehnice. Spre exemplu, în scrisoarea datată din 22 noiembrie 2004 adresată reclamantului și semnată de adjunctul procurorului raionului Criuleni, a fost recunoscut faptul că celulele din izolator erau total neamenajate, nemobilate și fără veceu și că comisariatul de poliție, Ministerul Afacerilor Interne, Procuratura Generală și alte autorități au fost informate despre situația existentă. Potrivit aceleiași scrisori, la 10 noiembrie 2004, o inspecție a serviciului sanitaro-epidemiologic Criuleni a constatat că izolatorul de detenție provizorie a Comisariatului de Poliție Criuleni nu corespundea normelor sanitare.

Potrivit reclamantului, el nu avea plimbări zilnice și avea acces foarte limitat

la lumina naturală,

acces limitat la apă, mâncarea era de proastă calitate, în celule era prea cald, iar celulele nu se ventilau, erau umede și infestate cu

paraziți

. De asemenea, el a expediat Curții o scrisoare din izolator care conținea insecte pe care acesta pretinde că le-a găsit în patul său.

În celulă nu era veceu, doar o căldare. Mai mult, lui i-a fost negat accesul la asistență medicală. El a pretins că era bolnav de hepatită cronică și bronșită. Reclamantul s-a plâns în mod repetat de condițiile de detenție în cadrul ședințelor de judecată în dosarul său penal, însă fără succes. El a susținut că, deoarece celula era infestată cu paraziți, el nu putea dormi, fiind continuu mușcat de insecte și, ca rezultat, nu putea efectiv participa la proces. Mai mult, avocatul său nu i-a acordat asistență judiciară efectivă.

B.

Materiale interne și alte materiale relevante

Prevederile relevante ale dreptului intern au fost expuse în hotărârea Curții în cauza

Ostrovar v. Moldova

, nr.

35207/03, §§ 61-66, 13 septembrie 2005.

2.

Rapoartele Comitetului pentru prevenirea torturii și tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante (CPT)

Părțile relevante ale raportului CPT cu privire la vizita efectuată în Republica Moldova în perioada 11-21 octombrie 1998 sunt următoarele:

„

Toate celulele erau similare: deținuții dormeau pe aceleași lavițe din lemn fără saltele sau pături; fără lumină naturală sau cu lumină naturală limitată; lumina artificială insuficientă în cursul zilei și deranjantă noaptea; ventilare foarte slabă; celule dezgustător de murdare. Potrivit deținuților, multe celule erau infestate cu paraziți, iar prezența șobolanilor în celulă era o priveliște obișnuită. Nu exista posibilitate de a avea plimbări la aer liber și nici alte genuri de activități în afară de două vizite zilnice la „veceu”. Acesta din urmă, fiind într-o stare de neimaginat, precum și robinetul apeductului din blocul de detenție, erau amplasate într-o încăpere aflată la sfârșitul coridorului, iar deținuții trebuiau să riște mergând acolo în întuneric pentru a-și satisface necesitățile naturale sau să se răcorească. ...

PRETENȚII

Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 1 al Convenției, că statul pârât nu a asigurat respectarea drepturilor sale.

De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 3 al Convenției, de maltratarea sa de către colaboratorii de poliție după reținerea sa.

El s-a mai plâns, în temeiul aceluiași articol, de condițiile de detenție inumane și degradante din izolatorul de detenție provizorie al Comisariatului de Poliție Criuleni.

El s-a plâns, în temeiul articolului 5 al Convenției, de detenția sa ilegală fără a exista o bănuială verosimilă că el a comis o infracțiune, de imposibilitatea de a înțelege documentele relevante care au fost întocmite într-o limbă pe care el nu o înțelege și de prestația slabă a apărării sale.

De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 6 al Convenției, de refuzul autorităților de a-i acorda un avocat pentru a-l reprezenta în fața Curții Supreme de Justiție.

Reclamantul s-a plâns în, temeiul articolului 13 al Convenției, de lipsa unui recurs efectiv în ceea ce privește pretențiile sale.

El s-a mai plâns, în temeiul articolului 14 al Convenției, de discriminare, deoarece lui nu i-au fost prezentate toate documentele într-o limbă pe care el o înțelege.

În final, el s-a plâns în temeiul articolului 17 al Convenției.

ÎN DREPT

La 6 mai 2008, Curtea a primit de la Guvern următoarea declarație semnată cu privire la această cerere:

„

Eu, Vladimir Grosu, Agentul Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Republicii Moldova este gata să plătească dlui Valerii Trohin suma de 3,500 (trei mii cinci sute) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menționate aflată pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care este acordată cu titlu de prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, va fi convertită în lei moldovenești conform ratei aplicabile la data plății și va fi scutită de orice taxe care pot fi percepute. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplății acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluționarea definitivă a cauzei.”

La 17 septembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de către reclamant:

„

Ca răspuns la scrisoarea din 12 august 2008 adresată avocaților mei, vă informez că subsemnatul, reclamantul V. Trohin, acceptă declarația Guvernului și este de acord cu propunerea Guvernului privind reglementarea amiabilă a cauzei.

Prin prezenta, reclamantul confirmă că este conștient de faptul că, ca urmare a consimțământului său de a încheia un acord de reglementare amiabilă a cauzei, cererea sa depusă la Curte va fi scoasă de pe rol în temeiul articolului 37 § 1 litera c) al Convenției.”

Curtea ia notă de reglementarea

amiabilă

la care au ajuns părțile. Ea este convinsă că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și că a fost pe deplin înțeleasă de către reclamant și nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

al Convenției).

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să scoată cererea de pe rolul său.

Fatoș Aracı

Nicolas Bratza

Grefier adjunct

Președinte