DIMITRIEV v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly struck out of the list;Partly inadmissible
DIMITRIEV v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA" (CtEDO, 2009)
A cincea secțiune decizia nr. 16345/03 de Trajko DIMITRIEV împotriva fostei Republice iugoslave a Macedoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 10 martie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Rait Maruste, Președintele, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazareva Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, Secțiunea Grefier având în vedere cererea depusă la 13 mai 2003, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Trajco Dimitriev, este un cetățen macedonean care s-a născut în 1956 și locuiește în Strumica. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl T. Torov, un avocat care practică în Stip. Guvernul macedonean (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dna R. Lazareska Gerovska. La 29 august 2001, un incident a avut loc între reclamantul și dl G. ca urmare a cărui acuzație penală a cauzat leziunile corporale asupra celuilalt. 1. Procedura de indemnizare împotriva dlui G. La 29 august 2001 dl C.P., un ofițer de poliție care se ocupă de acest caz, a elaborat un raport oficial ( Raportul a arătat că, la 28 august 2001, dl G. a predat dlui J.B., un porter la Consiliul Județean („portatorul”), documente oficiale aparținând reclamantului pe care l-a obținut de la persoane terțe. Potrivit cererii de procedură împotriva dlui G., acesta din urmă a lovit pe reclamant, provocând leziuni vizibile (suprapluciune înghețată și un nas rănit). La 12 iulie 2002, Curtea de Primă Instanță de Strumica („jurimile de judecată”) a condamnat pe dl G. de tulburare și a emis o reprimare. Această decizie a devenit finală la 12 octombrie 2002. 2. Procedura penală pentru leziuni corporale și difamă La o dată neespecificată în 2001, reclamantul, care a fost asistat de avocat, a adus acuzații penale împotriva dlui G. de a cauza leziuni corporale. El a plâns că, la 29 august 2001, dl G. l-a lovit de două ori pe partea dreaptă a capului. El a căzut împotriva unei mase și a pierdut temporar conștiința. El a furnizat în continuare un certificat medical dat 29 august 2001. El solicită instanței să-l examineze, dl G. și porterul ca martor ocular. Dl G. a depus, de asemenea, o plângere penală privată împotriva reclamantului din două motive: leziunile corporale și difamația. În acest context, dna L.G., soția dlui G., a declarat că reclamantul a solicitat în trei ocazii la 28 august 2001 se presupune că: "... Prietenul tău a comis o astfel de crimă că numai Dumnezeu îl poate ajuta ... el este în custodie de poliție și ar trebui să aprindă lumânări pentru el ... " El a susținut, de asemenea, că la 29 august 2001, reclamantul l-a atacat și l-a lovit pe obrazul stâng, că l-a lovit de mai multe ori în piept și l-a prins în jurul gâtului. El a produs un certificat medical și a cerut ca doi martori, porterul și dna L.G., să fie examinați. Pe parcursul procedurii, reclamantul solicită instanței de judecată să examineze dl C.P., dna Z.N., asistentă medicală din Centrul Strumica („Centrul”); dl T.T., ofițer de poliție; dl G.P., șeful Centrului, precum și să examineze dosarul în cadrul procedurii de infracțiune. La 28 octombrie 2002, instanța de judecată a condamnat atât reclamantul, cât și dl. G. de a inflige leziuni corporale minore și a impus o condamnare a unei amenzi, susținând că, la 29 august 2001, reclamantul a atacat dl. Curtea a auzit dovezi de la dl T.S., un medic care a emis certificatul medical de la dl G., dna E.P., un expert și porter. Acesta a respins provocarea reclamantului față de valabilitatea certificatului medical emis pe dl G. și înregistrarea în registrul Centru în legătură cu examinarea acestuia din urmă. „... Curtea a examinat alți martori, dar nu martori oculari la eveniment. Examinarea altor martori despre rănile suferite a fost, de asemenea, solicitată, dar aceste cereri au fost refuzate deoarece tipul și calificarea rănilor au fost determinate pe baza certificatelor medicale emise de experți ...” În ceea ce privește acuzațiile penale pentru difamare, instanța a examinat dna L.G., care a confirmat cuvintele reclamantului. La 4 noiembrie 2002, reclamantul a apelat că, printre altele, instanța de judecată a refuzat, fără a furniza niciun motiv, să recunoască dovezi importante propuse de el. În acest sens, el a făcut referire la o declarație dată la 24 octombrie 2002 de dna L.M., un medic care lucrează în centru, cu privire la procedura de introducere a datelor în registrul Centrului. El s-a plâns în continuare că instanța de judecată a refuzat să examineze dl C.P. și dl G.P. și dosarul de procedură care nu conține informații pe care dl G. le-a suferit nici un prejudiciu. În plus, el se plângea că dovezile propuse în numele său aveau scopul de a susține suspiciunile că dl G. nu a susținut nici un prejudiciu și nu ca instanța de judecată a constatat, pentru a contesta tipul și calificarea supușilor. La 12 noiembrie 2002, reclamantul a prezentat un supliment la apelul său solicitant, printre altele, Curtea de Apel pentru a-l convoca pentru a stabili adevărul. La o audiere avută în privat la 28 februarie 2003, Curtea de Apel Stip a decis parțial în favoarea reclamantului și a anulat decizia instanței de judecată în ceea ce privește costurile de judecată. 3. Procedura penală de falsificare împotriva dlui T.S. După o plângere penală a reclamantului, la 9 februarie 2005, instanța de judecată a condamnat domnului T.S. de falsificare a certificatului medical emis pe domnul G. și i-a dat o sentință suspendată. În sprijinul condamnării domnului T.S., instanța a admis în dovada declarațiilor dnei Z.N., G.P. și L.M. La 5 mai 2005, Curtea de Apel Štip a susținut recursul reclamantului și a condamnat dl T.S. la două luni de închisoare. 4. Reînchiderea procedurii La 17 decembrie 2007, instanța de judecată a permis cererea reclamantului de redeschidere a procedurii din cauza condamnării dlui T.S. La 5 septembrie 2008, instanța de judecată a achitat reclamantul în ceea ce privește condamnarea sa pentru a fi cauzată un prejudiciu corporal și a constatat că condamnarea sa s-a bazat, într-o măsură decisivă, pe certificatul medical emis de dl T.S. în favoarea dlui G., care a fost stabilit să fi fost falsificat. De asemenea, instanța a declarat invalidă decizia din 28 octombrie 2002, în ceea ce privește condamnarea reclamantului pentru prejudiciu corporal. La 25 noiembrie 2008, Curtea de Apel Stip a confirmat această decizie și a anulat-o în ceea ce privește costurile de proces. În temeiul articolului 362 din Legea privind procedurile penale, un acuzat și reprezentantul său ar fi notificat o sesiune a comitetului Tribunalului de Apel dacă au solicitat, în termenul de timp pentru un recurs, să fie informat cu privire la sesiune sau că o ședință urma să se desfășoare în fața instanței respective. Secțiunea 364 prevede că o ședință în fața Curții de Apel trebuie să se desfășoare numai în cazul în care trebuie să fie admise sau readmitate noi dovezi și nu există motive în care acest caz este remis pentru reexaminare. Secțiunea 392 § 1 (1) prevede că procedurile penale pot fi redeschise în favoarea condamnării în cazul în care se stabilește că o hotărâre a fost bazată pe un document falsificat sau pe o mărturie falsă a unui martor, expert sau un interpret. În temeiul articolului 526 § 1, persoana care a fost condamnată pentru o infracțiune penală prin o decizie finală și care este ulterior, pe baza unui remediu extraordinar, achitată sau acuzații împotriva sa, este respinsă, are dreptul de a cere compensare pentru condamnare nelegiuială. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ și § 3 d) din Convenție, că a fost privat de dreptul la un proces echitabil, din moment ce instanța internă, fără nici un motiv, l-a împiedicat să obțină prezența și examinarea martorilor în numele său, în aceleași condiții ca și pentru martorii împotriva lui. De asemenea, el se plângea că condamnarea sa pentru difamare s-a bazat numai pe mărturia dnei L.G. și că Curtea de Apel a decis în particular, în ciuda cererii sale de audiere orală. HOTĂRÂREA Reclamantul a pretins că acțiunea este nedrept, se bazează pe art. 6 din Convenția care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: 1. "În hotărârea de ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ... Toată lumea acuzată de o infracțiune penală are următoarele drepturi minime: (d) să examineze sau să fi examinat martori împotriva lui și să obțină prezența și examinarea martorilor în numele său, în aceleași condiții ca martorii împotriva lui ..." 1. Denumirile referitoare la condamnarea reclamantului pentru a provoca leziuni corporale a) Observațiile părților În observațiile din septembrie 2007, Guvernul a susținut că reclamantul nu a solicitat, în timp util, redeschiderea procedurii, care ar fi putut fi eficace în circumstanțele specifice ale cauzei. Reclamantul a contestat eficacitatea acestei cereri. b) Evaluarea Curtei Curtea nu consideră necesară examinarea obiecției guvernului în ceea ce privește neepuizarea recourslor interne, deoarece cererea, în măsura în care se referă la condamnarea reclamantului pentru cauzarea prejudiciului corporal, poate fi considerată acum „rezolvată” în sensul articolului 37 § 1 litera (b) (a se vedea) Sisojeva și alții c. Letonia [GC], nr. 60654/00, § 96, CEDO 2007). În acest sens, Curtea reiterează că, în temeiul art. 37 § 1 lit. (b), aceasta poate „în orice etapă a procedurii să decidă decizia de a scoate o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că ... pentru a se asigura dacă această dispoziție se aplică în cazul în cauză, Curtea trebuie să răspundă la două întrebări: în primul rând, dacă circumstanțele reclamate direct de către reclamant încă obțin și, în al doilea rând, dacă efectele unei eventuale încălcări ale convenției au fost remediate (a se vedea ibid.). Având în vedere acest lucru, Curtea remarcă că reclamantul a solicitat cu succes deschiderea procedurii pe baza condamnării dlui T.S. pentru falsificarea certificatului medical emis de dl G. Acesta a asigurat, într-o măsură decisivă, condamnarea reclamantului de a inflige leziuni corporale. În cadrul procedurii redeschise, reclamantul a fost achiziționat și partea relevantă a hotărârii instanței din 28 octombrie 2002 a fost declarată invalidă. Curtea consideră că chestiunea care dă naștere la plângerile reclamantei legate de condamnarea sa cauzată de prejudiciu corporal poate fi considerată acum „rezolvată” în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b). În plus, nu există motive speciale privind respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție, care ar solicita Curtea să își continue examinarea în temeiul articolului 37 § 1 în amendă În plus, reclamantul rămâne îndreptat, pe baza achitării sale din 5 septembrie 2008, să ceară daune în legătură cu condamnarea nedreptată în temeiul articolului 526 din Legea privind decizia penală, pentru a obține reparații. În consecință, cererea ar trebui să fie eliminată din lista de cauze a Curții în ceea ce privește plângerile referitoare la condamnarea reclamantului pentru prejudiciu corporal. (2) Restantele plângerile Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 6 din Convenție, că a fost condamnat pentru difamare numai pe baza mărturiei dnei L.G. Curtea remarcă că reclamantul, reprezentat de un avocat, nu a formulat această plângere în recursul său prezentat Curții de Apel Stip, prin urmare, această plângere trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ § 1 și 4 din Convenție pentru neepuizarea recoursurilor interne. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate în ceea ce privește condamnarea reclamantului de a provoca leziuni corporale, Declara inadmisibila restul cererii. Claudia Westerdiek Rait Maruste Președintele grefierului