MARCELINO MARGARIDO c. PORTUGAL

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 1396/07 prezentate de Ventura MARCELINO MARGARIDO împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 2 iunie 2009 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președintele Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișil Karakaș, judecători; și de Françoise Elens-Passos, graffière adjuncte de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 27 decembrie 2006, având în vedere declarația din 23 ianuarie 2009 prin care guvernul pârât invită Curtea să șteargă cererea de rol și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul, dl Ventura Marcelino Margarido, este un resortisant portughez cu reședința la Alquette (Portugalia).

Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Reis, avocat la Lisabona. Guvernul portughez ( La 28 ianuarie 1997, reclamantul sesizează Tribunalul din Montijo cu privire la o cerere de despăgubire împotriva unei întreprinderi publice. Procedura a luat sfârșit prin hotărârea Curții Supreme din 6 iulie 2007. GRIFS Invochour la Pe de altă parte, reclamantul se plânge, din perspectiva aceleiași dispoziții, că nu a beneficiat de un proces echitabil. ÎN Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) și într-un interval de timp rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile (...) Prin scrisoarea din 23 ianuarie 2009, guvernul a informat Curtea că va face o declarație unilaterală privind soluționarea problemei ridicate de această parte a cererii.

În plus, guvernul a invitat Curtea să șteargă cauza din rolul în temeiul articolului 37 din convenție. Subsemnatul, J. M. da Silva Miguel, procuror general adjunct, declară că guvernul portughez oferă domnului Ventura Marcelino Margarido suma globală de 7 000 de euro, din care 6 000 de euro pentru daune morale și materiale și 1 000 de euro pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în conformitate cu cererea înregistrată la nr. 1396/07, referitoare la termenul rezonabil. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării [deciziei] de radiere [raportată] de Curte în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Plata va face obiectul unei soluionări definitive a cauzei.

În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Guvernul recunoaște că, în speță, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. Prin scrisoarea din 2 martie 2009, reclamantul a informat că suma oferită de guvern în declarația sa părea inacceptabilă. Curtea amintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se tragă una dintre concluziile menționate la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din acest articol.

În special, art. 37 alineatul (1) litera (c) permite Curții să elimine o cerere din rol atunci când pentru orice alt motiv pe care [ea] îl consideră existența sa, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, ea poate șterge o cerere din rolul în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. În astfel de cazuri, pentru a stabili dacă trebuie să șteargă cererea de rol, Curtea examinează cu atenție declarația în lumina principiilor care se desprind din jurisprudența sa (a se vedea în special Tahsin Acar c. Turcia [GC], n 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI ; a se vedea, de asemenea, WAZA Spółka z o.o.

c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Stark și altele (dec.), 39559/02, 9 octombrie 2007). Curtea constată că prezenta cauză se referă la durata excesivă a unei proceduri în raport cu art. 6 alineatul (1) din Convenție. Curtea a avut deja ocazia, într-un număr mare de hotărâri și decizii, să precizeze natura și amploarea obligațiilor statelor contractante cu privire la această chestiune (a se vedea, de exemplu, Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, §§ 69-98, CEDO 2006-V), de asemenea, în ceea ce privește Portugalia (a se vedea în special Martins Castro și Alves Correia de Castro c. Portugalia, n 33729/06, §§ 38-40, 10 iunie 2008). Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația unilaterală a guvernului, precum și valoarea de l 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție.

În plus, Comisia este convinsă că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale nu necesită nici continuarea unei astfel de examinări [art. 37 alin. (1) in fine De aceea, trebuie să se elimine cazul de rol. Cu toate acestea, Curtea consideră că acest motiv nu este suficient de întemeiat. Aceasta concluzionează că restul cererii este vădit nefondat și trebuie respins, în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Prend. termenii declarației guvernului pârât cu privire la declarația de decădere din art. 6 din cauza duratei procedurii și a modalităților prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor pe care le conține aceasta decid , în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție, să șteargă cauza din rol, cu condiția ca aceasta să se refere la partea menționată anterior, să declare cererea inadmisibilă pentru surplus.

Francoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n o 1396/07 présentée par Ventura MARCELINO MARGARIDO contre le Portugal La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 2 juin 2009 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 27 décembre 2006, Vu la déclaration du 23 janvier 2009 par laquelle le gouvernement défendeur invite la Cour à rayer la requête du rôle et la réponse du requérant à cette déclaration, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Ventura Marcelino Margarido, est un ressortissant portugais résidant à Alcochete (Portugal).

Il est représenté devant la Cour par M e M. Reis, avocat à Lisbonne. Le gouvernement portugais (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. J. Miguel, procureur général adjoint. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 28 janvier 1997, le requérant saisit le tribunal du Montijo d’une demande en dommages et intérêts contre une entreprise publique. La procédure prit fin par l’arrêt de la Cour suprême du 6 juillet 2007. GRIEFS 1. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant dénonce la durée de la procédure. 2. Le requérant se plaint par ailleurs, sous l’angle de la même disposition, de ne pas avoir bénéficié d’un procès équitable.

EN DROIT A. La durée de la procédure Le requérant dénonce la durée de la procédure. Il invoque l’article 6 § 1 de la Convention, dont le passage pertinent en l’espèce dispose : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) et dans un délai raisonnable, par un tribunal (...) qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » Par une lettre du 23 janvier 2009, le Gouvernement a informé la Cour qu’il entendait faire une déclaration unilatérale tendant à résoudre la question soulevée par cette partie de la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer l’affaire du rôle en vertu de l’article 37 de la Convention.

La déclaration se lit ainsi : « Je soussigné, J. M. da Silva Miguel, Procureur général adjoint, déclare que le gouvernement portugais offre de verser à M. Ventura Marcelino Margarido, la somme globale de 7 000 euros – dont 6 000 euros pour dommage moral et matériel et 1 000 euros pour frais et dépens – au titre de la requête enregistrée sous le n o 1396/07, portant sur le délai raisonnable. Cette somme ne sera soumise à aucun impôt et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de [la décision] de radiation [rendue] par la Cour sur le fondement l’article 37 § 1 c) de la Convention. Le paiement vaudra règlement définitif de la cause. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention. » Par une lettre du 2 mars 2009, le requérant a fait savoir que la somme offerte par le Gouvernement dans sa déclaration lui paraissait inacceptable . La Cour rappelle que l’article 37 de la Convention dispose que, à tout moment de la procédure, la Cour peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent de tirer l’une des conclusions exposées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. En particulier, l’article 37 § 1 c) autorise la Cour à rayer une requête du rôle lorsque : « pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête.

». Elle rappelle aussi que, dans certaines circonstances, elle peut rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive. En pareil cas, pour déterminer si elle doit rayer la requête du rôle, la Cour examine attentivement la déclaration à la lumière des principes se dégageant de sa jurisprudence (voir notamment Tahsin Acar c. Turquie [GC], n o 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI ; voir également WAZA Spółka z o.o. c. Pologne (déc.), n o 11602/02, 26 juin 2007 et Stark et autres c. Finlande (déc.), n o 39559/02, 9 octobre 2007). La Cour note que la présente affaire porte sur la durée excessive d’une procédure au regard de l’article 6 § 1 de la Convention.

Elle a déjà eu l’occasion, dans un grand nombre d’arrêts et de décisions, de préciser la nature et l’étendue des obligations des États contractants quant à cette question (voir, par exemple, Cocchiarella c. Italie [GC], n o 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006-V), aussi en ce qui concerne le Portugal (voir notamment Martins Castro et Alves Correia de Castro c. Portugal , n o 33729/06, §§ 38-40, 10 juin 2008). Compte tenu de la nature des concessions que renferme la déclaration unilatérale du Gouvernement ainsi que du montant de l’indemnité proposée – qui cadre avec les sommes octroyées dans des affaires analogues – la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de cette partie de la requête (article 37 § 1 c) de la Convention).

Elle est en outre convaincue que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses protocoles n’exige pas non plus de poursuivre un tel examen (article 37 § 1 in fine ). Dès lors, il y a lieu de rayer l’affaire du rôle. B. Autre grief Le requérant se plaint en outre de ne pas avoir bénéficié d’un procès équitable. La Cour juge toutefois ce grief insuffisamment étayé. Elle conclut que le restant de la requête est manifestement mal fondé et doit être rejeté, en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Prend acte des termes de la déclaration du gouvernement défendeur relative au grief déduit de l’article 6 en raison de la durée de la procédure et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements qu’elle comporte ; Décide , en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention, de rayer l’affaire du rôle pour autant qu’elle concerne le grief ci-dessus ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Greffière adjointe Présidente