CASE OF YEDIGARYAN v. ARMENIA

CAUZA DE CUARTA SECȚIUNE AYEDIGARYAN c. ARMENIA (Documentul nr. 56126/17) HOTĂRÂREA STASBOURG 18 ianuarie 2024 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Yedigaryan c. Armenia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), în calitate de comitet compus din: Faris Vehabović , Președintele Anja Seibert-Fohr, Anne Louise Bormann , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în privat la 14 decembrie 2023, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Armenia depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 26 iulie 2017. Reclamantul a fost reprezentat de dl A. Ghazaryan, avocat care practică în Erevan. Guvernul armenian (“Guvernul”) a primit avizul asupra cererii. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de detenție ilegală. De asemenea, el a formulat o plângere în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 5 § 1 din Convenție Reclamantul s-a plâns de detenție ilegală (pentru mai multe detalii a se vedea tabelul anexat). El se bazează pe art. 5 § 1 din Convenție. Guvernul a susținut că reclamantul și-a depus plângerea în afara termenului de șase luni prevăzut la art. 35 § 1 din Convenție. Curtea observă în acest sens că plângerea reclamantului cu privire la ilegalitatea detenției sale în timpul procesului a avut ca obiect o situație continuă, care a început la 21 mai 2015, atunci când Curtea de District Kentron și Nork-Marash din Yerevan a lăsat detenția reclamantului nemodificată fără a stabili nici un termen, și s-a încheiat atunci când instanța de judecată l-a condamnat pe 26 de ani. Ianuarie 2017. Reclamantul și-a depus plângerea în termen de șase luni de la data condamnării sale (pentru o rațiune similară, a se vedea Popovych c. Ucraina În consecință, Curtea respinge obiecția Guvernului, nr. 44704/11, §§ 30-34, 22 aprilie 2021, și constată că plângerea reclamantului nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție și nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că, pentru a se conforma art. 5 § 1 din Convenție, detenția în cauză trebuie să aibă loc „în conformitate cu o procedură prevăzută de lege” și să fie „dreptată”. Convenția se referă în esență la legislația națională și stabilește obligația de a se conforma normelor de fond și procedural ale dreptului național, însă prevede, în plus, că orice privare de libertate ar trebui să fie în conformitate cu scopul articolului 5, și anume de a proteja individualul de arbitrare (a se vedea Hutchison Reid c. Regatul Unit, nr. 50272/99, § 47, CEDO 2003 IV; Assanidze v. Georgia [GC], nr. 71503/01, § 171, CEDH 2004 II; și Vasenin v. Rusia , nr. 48023/06, § 108, 21 iunie 2016). Lipsa oricărei motive date de autoritățile judiciare în deciziile lor de autorizare a detenției pentru o perioadă prelungită poate fi incompatibilă cu principiul protecției împotriva arbitrației consemnate la art. 5 § 1 (a se vedea Stašaitis v. Lituania , nr. 47679/99, § 67, 21 martie 2002; Nakhmanovich c. Rusia , nr. 55669/00, § 70, 2 martie 2006; și Yeloyev c. Ucraina , nr. 17283/02, § 54, 6 noiembrie 2008) 10. În cazul principal al lui Vardan Martirosyan c. Armenia (n. 13610/12, 15 iunie 2021), Curtea a constatat deja o încălcare a aspectelor similare cu cele din acest caz. 11. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în ceea ce privește această plângere. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, hotărârea Curții de District Kentron și Nork-Marash din Yerevan din 21 mai 2015 nu a permis reclamantului o protecție adecvată împotriva arbitrației, care este un element esențial al legalității deținutului în sensul articolului 5 § 1 din convenție, și că, prin urmare, deținerea reclamantului din 21 mai 2015 nu a îndeplinit cerințele articolului 5 § 1 din convenție. 12. Prin urmare, această plângere dezvăluie încălcarea art. 5 § 1 din Convenție. Reclamantul a prezentat, de asemenea, o plângere aferentă în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție. După examinarea tuturor informațiilor dinainte de aceasta, Curtea concluzionează că a determinat deja principala problemă juridică în acest caz (a se vedea punctele 11 și 12 de mai sus) și că, în consecință, nu este necesar să examineze această plângere separat (a se vedea Centrul pentru Resurse Juridice în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, ECHR 2014). APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 14. Respectând a fi avută în vedere documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Vardan Martirosyan, citat mai sus), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară plângerea în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție admisibilă și constată că nu este necesar să se examineze în mod separat încălcarea plângerii reclamantului în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție; deține că a existat o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție privind detenția ilegală a reclamantului; deține litera (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 18 ianuarie 2024, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Faris Vehabović Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție (închidere ilegală) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Perioada de detenție ilegală Curtea care a eliberat ordinul de detenție Deficiențe specifice Valoarea acordată pentru prejudiciu moral pentru reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costurile și cheltuielile pe cerere (în euro) [2] 56126/17 26/07/2017 Semyon YEDIGARYAN 1989 Ghazaryan Ara Yerevan 21/05/2015-26/01/2017 Kentron și Curtea de District Nork-Marash din Yerevan lipsa oricărui motiv dat de instanță în hotărârea de autorizare a detenției, hotărârea privind detenția fără termen de 4000 250 [1] În plus, orice impozit care poate fi taxabil reclamantului [2], în plus, orice impozit care poate fi taxabil reclamantului.

FOURTH SECTION

CASE OF

YEDIGARYAN v. ARMENIA

(Application no. 56126/17)

JUDGMENT

STRASBOURG

18 January 2024

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Yedigaryan v. Armenia,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of:

Faris Vehabović

, President

,

Anja Seibert-Fohr,

Anne Louise Bormann

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 14 December 2023,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Armenia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 26 July 2017.

2.

The applicant was represented by Mr A. Ghazaryan, a lawyer practising in Yerevan.

3.

The Armenian Government (“the Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

4.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

5.

The applicant complained of the unlawful detention. He also raised a complaint under Article 5 § 3 of the Convention.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 1 of the Convention

6.

The applicant complained of the unlawful detention (for further details see appended table). He relied on Article 5 § 1 of the Convention.

7.

The Government submitted that the applicant had lodged his complaint outside the six-month time-limit set out in Article 35 § 1 of the Convention.

8.

The Court observes in this respect that the applicant’s complaint about the unlawfulness of his detention during trial concerned a continuing situation, which started on 21 May 2015, when the Kentron and Nork-Marash District Court of Yerevan left the applicant’s detention unchanged without setting any time-limit, and ended when the trial court convicted him on 26

January 2017. The applicant lodged his complaint within six months after the date of his conviction (for similar reasoning, see

Popovych v. Ukraine

, no. 44704/11, §§ 30-34, 22 April 2021). The Court therefore dismisses the Government’s objection. It further notes that the applicant’s complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention nor inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

9.

The Court reiterates that, in order to comply with Article 5 § 1 of the Convention, the detention in issue must take place “in accordance with a procedure prescribed by law” and be “lawful”. The Convention here refers essentially to national law and lays down the obligation to conform to the substantive and procedural rules of national law, but it requires in addition that any deprivation of liberty should be in keeping with the aim of Article 5, namely to protect the individual from arbitrariness (see

Hutchison Reid v.

the

United Kingdom

, no. 50272/99, § 47, ECHR 2003 IV;

Assanidze v.

Georgia

[GC], no. 71503/01, § 171, ECHR 2004 II; and

Vasenin v. Russia

, no. 48023/06, § 108, 21 June 2016). The absence of any grounds given by the judicial authorities in their decisions authorising detention for a prolonged period of time may be incompatible with the principle of the protection from arbitrariness enshrined in Article 5 § 1 (see

Stašaitis v. Lithuania

, no.

47679/99, § 67, 21 March 2002;

Nakhmanovich v. Russia

, no. 55669/00, § 70, 2 March 2006; and

Yeloyev v. Ukraine

, no. 17283/02, § 54, 6 November 2008)

10.

In the leading case of

Vardan Martirosyan v. Armenia

(no. 13610/12, 15 June 2021), the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

11.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion in respect of this complaint. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the decision of the Kentron and Nork-Marash District Court of Yerevan of 21 May 2015 did not afford the applicant adequate protection from arbitrariness which is an essential element of the lawfulness of detention within the meaning of Article 5 § 1 of the Convention, and that, therefore, the applicant’s detention from 21 May 2015 failed to comply with the requirements of Article 5 § 1 of the Convention.

12.

This complaint therefore discloses a breach of Article 5 § 1 of the Convention.

REMAINING COMPLAINTS

13.

The applicant also submitted an additional related complaint under Article 5 § 3 of the Convention. Having examined all the material before it, the Court concludes that it has already determined the main legal issue in the present case (see paragraphs 11 and 12 above) and that accordingly there is no need to examine this complaint separately (see

Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v. Romania

[GC], no. 47848/08, ECHR

2014).

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

14.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Vardan Martirosyan,

cited above), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the complaint under Article 5 § 1 of the Convention admissible and

finds

that it is not necessary to examine separately the applicant’s remaining complaint under Article 5 § 3 of the Convention;

Holds

that there has been a breach of Article 5 § 1 of the Convention concerning the unlawful detention of the applicant;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 18 January 2024, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Faris Vehabović

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 5 § 1 of the Convention

(unlawful detention)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Period of unlawful detention

Court which issued detention order

Specific defects

Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant

(in euros)

[1]

Amount awarded for costs and expenses per application

(in euros)

[2]

56126/17

26/07/2017

Semyon YEDIGARYAN

1989

Ghazaryan Ara

Yerevan

21/05/2015-26/01/2017

Kentron and Nork-Marash District Court of Yerevan

absence of any grounds given by the court in the decision authorising detention, decision on detention without a time-limit

4,000

250

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.

[2]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.