Secțiunea a treia Cerere n 1170/03 prezentată de Virgil STOCICA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 10 noiembrie 2009 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 14 martie 2003, având în vedere declarația din 4 august 2009, prin care guvernul pârât invită Curtea să șteargă cererea de a juca un rol. După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINIT recurentul, domnul Virgil Stoica, este un resortisant român, născut în 1953 și rezident în Iași. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Gheorghița Bobu, avocat la Iași. Guvernul român ( Reclamantul a fost militar și la alocarea sa către rezervă i s-a acordat o alocație corespunzătoare mai multor solduri brute. Alocația în cauză era neimpozabilă în conformitate cu legea nr. 138/99. în cadrul rezervei, la fel ca el, nu au făcut obiectul unei astfel de impuneri, reclamantul a solicitat în justiție restituirea impozitului pe această alocație, precum și ajustarea sumei ținând cont de inflație. Instanțele au respins cererea sa, considerând că alocația acordată era impozabilă. Dreptul și practica internă relevantă Dispozițiile legale și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în Hotărârea Driha c. România, n 29556/02, § 10-17, 21 februarie 2008. GRIEF Invocă art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenția coroborată cu art. 14 din Convenție, reclamantul se plânge de impunerea ilegală a alocației și declară că a fost victima unei discriminări, având în vedere divergențele de jurisprudență în această privință. ÎN DREPT printr-o scrisoare din 4 august 2009, guvernul a informat Curtea că intenționează să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor ridicate de inculpat. În plus, el a invitat Curtea să șteargă cauza din rolul în temeiul articolului 37 din Convenție. Guvernul declară că, prin prezenta declarație unilaterală, recunoaște existența unei încălcări a art. 1 din primul Protocol la Convenție și art. 14 din Convenția combinată cu art. 1 din Protocolul 1 la Convenție. Guvernul declară că este pregătit să plătească părții solicitante, cu titlu de satisfacție echitabilă, suma de 2 691 de noi lei românești (RON) și 1 000 de euro (EUR), suma pe care o consideră rezonabilă în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă nici unui impozit. aplicabil la data plății în contul bancar indicat de reclamantă, în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Cu respect, guvernul invită Curtea să afirme că continuarea procedurii de investigare a cererii nu mai este justificată și să o șteargă de la rolul său în temeiul articolului Õ 1 (c) din Convenție. Reclamantul solicită majorarea sumei avansate de către guvern pentru a ține seama de inflație între 2000 și 2009. Curtea amintește că art. 37 din Convenție prevede că, la toate, în momentul procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se tragă o concluzie la care se face referire la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din articolul menționat. În special, art. 37 alineatul (1) litera (c) permite Curții să elimine o cerere din rol atunci când pentru orice alt motiv pe care [ea] îl consideră existența sa, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, ea poate șterge o cerere din rolul în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. În acest caz, pentru a stabili dacă aceasta trebuie să șteargă cererea de rol, Curtea examinează cu atenție declarația în lumina principiilor care decurg din jurisprudența sa, în special din hotărârea Tahsin Acar Turcia ([GC], nr 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI), WAZA Spółka z o. o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea ia notă de faptul că prezenta cauză se referă la impozitarea care nu este prevăzută de legea unei alocări acordate reclamantului. Curtea a avut deja ocazia, într-un număr mare de cauze, să abordeze aceleași aspecte ca cele ridicate în prezenta cauză și-a stabilit practica privind obiecțiunile, cum ar fi cele ridicate de reclamant (a se vedea hotărârea Driha) menționat anterior, dar și printre altele, Țara Lungă c. România, n 26831/03, 8 iulie 2008, Tehleanu c. România, n 1578/03, 16 septembrie 2008 și Zainescu România, n 26822/03, 23 septembrie 2008). Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul taxei de judecată propuse, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție]. În plus, având în vedere cele de mai sus și în special existența unei Jurisprudența clară și abundentă cu privire la întrebarea adresată în speță consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu necesită ca aceasta să examineze această parte a cererii (art. 37 alineatul (1) în fine) În cele din urmă, Curtea amintește că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipovic c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Prend act termenii declarației guvernului pârât și modalitățile de asigurare a respectării angajamentelor pe care le conține hotărăște să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Josep Casadevall Prezidențial
Requête n
o
11710/03
présentée par Virgil STOICA
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 10 novembre 2009 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Elisabet Fura,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ann Power,
juges,
et de Santiago Quesada,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 14 mars 2003,
Vu la déclaration du 4 août 2009 par laquelle le gouvernement défendeur invite la Cour à rayer la requête du rôle.
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Virgil Stoica, est un ressortissant roumain, né en 1953 et résidant à Iași. Il est représenté devant la Cour par M
e
Gheorghiță
Bobu, avocat à Iași. Le gouvernement roumain («
le
Gouvernement
») est
représenté par son agent M.
Răzvan-Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se
résumer comme suit.
Le requérant était militaire et lors de son affectation à la réserve il se vit accorder une allocation correspondant à plusieurs soldes brutes. L’allocation en question était non imposable selon les termes de la loi n
o
138/1999. L’impôt sur le revenu fut néanmoins déduit de cette allocation.
Jugeant cette imposition illégale, d’autant plus que d’autres militaires
affectés à la réserve, comme lui, n’avaient pas fait l’objet d’une telle
imposition, le requérant demanda en justice la restitution de l’impôt perçu sur cette allocation, ainsi que l’ajustement de la somme en tenant compte de l’inflation. Les tribunaux rejetèrent sa demande, jugeant que l’allocation octroyée était imposable.
B.
Le droit et la pratique interne pertinents
Les dispositions légales et la jurisprudence interne pertinentes sont
décrites dans l’arrêt
Driha c. Roumanie
, n
o
29556/02, §§ 10-17, 21
février
2008.
GRIEF
Invoquant l’article
1 du Protocole n
o
1 à la Convention combiné avec l’article
14 de la Convention, le requérant se plaint de l’imposition illégale de l’allocation et allègue avoir été victime d’une discrimination, compte
tenu des divergences de jurisprudence en la matière.
Par une lettre du 4 août 2009, le Gouvernement a informé la Cour qu’il entendait faire une déclaration unilatérale tendant à résoudre les questions soulevées par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer l’affaire du rôle en vertu de l’article 37 de la Convention.
La déclaration se lit ainsi
:
«
Le Gouvernement déclare – au moyen de la présente déclaration unilatérale – qu’il
reconnaît l’existence d’une violation de l’article
1 du premier Protocole à la Convention et de l’article
14 de la Convention combiné avec l’article
1 du Protocole
n
o
1 à la Convention.
Le Gouvernement déclare être prêt à verser à la partie requérante au titre de satisfaction équitable la somme de 2
691 nouveaux lei roumains (RON) et 1
000
euros (EUR), montant qu’il considère comme raisonnable au vu de la jurisprudence de la
Cour. Cette somme qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais
et
dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux
applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par la partie requérante, dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la
Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à
verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Le Gouvernement invite respectueusement la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la requête n’est plus justifiée et à la rayer du rôle en vertu de l’article
37
»
Le requérant réclame la majoration de la somme avancée par le Gouvernement pour tenir compte de l’inflation entre 2000 et 2009.
La Cour rappelle que l’article
37 de la Convention dispose que, à
tout
moment de la procédure, la Cour peut décider de rayer une requête du
rôle lorsque les circonstances permettent de tirer l’une des conclusions exposées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. En
particulier, l’article 37 § 1 c) autorise la Cour à rayer une requête du rôle lorsque
:
«
pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête.
»
Elle rappelle aussi que, dans certaines circonstances, elle peut rayer une
requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le
requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
En pareil cas, pour déterminer si elle doit rayer la requête du rôle, la Cour examine attentivement la déclaration à la lumière des principes se
dégageant de sa jurisprudence, en particulier de l’arrêt
Tahsin
Acar
c.
Turquie
([GC], n
o
WAZA Spółka z o. o. c.
Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26 juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18
septembre 2007).
La Cour note que la présente affaire porte sur l’imposition non prévue par la loi d’une allocation octroyée au requérant. Elle a déjà eu l’occasion, dans un grand nombre d’affaires, de traiter les mêmes questions que celles soulevées dans la présente affaire et a établi sa pratique concernant des griefs tels que ceux soulevés par le requérant (voir l’arrêt
Driha
précité, mais également, parmi d’autres,
Țară Lungă
c. Roumanie
, n
o
26831/03, 8
juillet
2008,
Tehleanu
c. Roumanie
, n
o
1578/03, 16 septembre 2008 et
Zăinescu
c.
Roumanie
, n
o
26832/03, 23 septembre 2008).
Compte tenu de la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement ainsi que du montant de l’indemnité proposée, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37 § 1 c) de la Convention).
En outre, eu égard à ce qui précède, et en particulier à l’existence d’une
jurisprudence claire et abondante sur la question posée en l’espèce, elle considère que le respect des droits de l’homme garantis par la
Convention et ses protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de cette partie de la requête (article 37 § 1
in fine
).
Enfin, la Cour rappelle que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article
37 § 2 de la Convention (
Josipovic c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
Dès lors, il y a lieu de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements qu’elle comporte
;
Décide
de rayer la requête du rôle.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président