HELSINKI COMMITTEE FOR HUMAN RIGHTS MOLDOVA v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 67300/01

depusă de COMITETUL HELSINKI PENTRU DREPTURILE OMULUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA

împotriva Moldovei

Curtea

Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Patra), statuînd la 01 decembrie 2009 în Cameră compusă din:

Nicolas Bratza,

Președinte,

Lech Garlicki,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ján Šikuta,

Päivi Hirvelä,

Mihai Poalelungi,

judecptori,

și Fatoș Aracı,

Grefier adjunct al Secției

,

Examinînd cererea sus-menționată, depusă la 19 ianuarie 2000,

Examinînd observațiile formulate de Guvernul reclamat și comentariile prezentate în replică de reclamant,

Examinînd declarația prezentată de Guvern la 8 octombrie 2009 prin care se solicită Curții radierea de pe rol a cauzei, precum și răspunsul reclamantului la această declarație,

Deliberînd, decide următoarele:

ÎN FAPT

Organizația reclamantă este

Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului în Republica Moldova. Ea a fost reprezentată în fața Curții de dl Ș. Urîtu, președintele organizației. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu.

A.

Circumstanțele cauzei

Faptele cauzei, după cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

Între 17 și 19 iulie 2000, cîțiva membri ai organizației reclamante examinau circumstanțele în care a fost arestat U., un cetățean a Federației Ruse de naționalitate cecenă.

În jurul orei 14.00, la 18 iulie 2000, în timpul unei convorbiri telefonice cu angajații Serviciului de Informație și Securitate al Republicii Moldova, una dintre liniile de telefon ale organizației a fost brusc întreruptă. A doua linie de telefon a fost întreruptă puțin timp după aceasta. Organizația reclamantă a solicitat asistență Centrului Reparații al Companiei de telecomunicații Moldtelecom, dar solicitarea a fost refuzată. Șeful Centrului Reparații a explicat că liniile au fost întrerupte, din cauza că se executau lucrări de reparație ale unei cabine telefonice. Cîțiva membri ai organizației reclamante s-au deplasat la cabina în cauză, dar acolo nu era nicio persoană. Liniile telefonice au început să funcționeze din nou la ora 16.30.

La 19 iulie 2000, președintele organizației reclamante a depus o petiție la Moldtelecom, cerînd să i se răspundă de ce liniile telefonice au fost întrerupte. La aceeași dată, el a depus petiții la Serviciul de Informație și Securitate, la Ministerul Afacerilor Interne, la Comisia parlamentară specializată de control al Serviciului de securitate și Informații și la Procuratura Generală, solicitînd informații despre o posibilă interceptare a convorbirilor telefonice ale organizației reclamante, în general, și, în particular, între 13 și 16 iulie 1999, și între 17 și 19 iulie 2000.

În scrisoarea din 28 iulie 2000, Moldtelecom a informat organizația reclamantă că a intervenit, la solicitarea organizației reclamante la ora 12.53 pe data de 18 iulie 2000 și apoi la 17.37, în aceeași zi, problema referitoare la cele două linii telefonice ale organizației fiind înlăturată.

La 4 august 2000, Serviciul de Informație și Securitate a răspuns că are dreptul, în conformitate cu legislația în vigoare, să efectueze măsuri operative de investigații, sub controlul Parlamentului, Procuraturii și instanțelor judecătorești. Serviciul notează, în final, că organizația reclamantă nu a fost supusă vreodată unor măsuri operative de investigații.

La 8 august 2000, Procuratura Generală a declarat că nu a emis vreodată o autorizație de a desfășura măsuri operative de investigații ce ține de organizația reclamantă sau membrii acesteia.

La 21 august 2000, Ministerul Afacerilor Interne a informat organizația reclamantă că toate măsurile operative de investigații au fost desfășurate de către Minister, pentru a combate crimele organizate și îndreptate la persoanele suspecte specifice. Niciuna dintre măsuri nu a fost desfășurată în privința organizației reclamante.

La 28 septembrie 2000, Președintele Parlamentului a menționat că, potrivit informațiilor primite de la Serviciul de Informație și Securitate, organizația reclamantă nu a fost supusă niciodată vreunei măsuri operative de investigații.

PLÎNGERI

Organizația reclamantă s-a plîns că, între 17 și 19 iulie 2000, convorbirile sale telefonice au fost interceptate, ceea ce constituie o încălcare a Articolului 8 din Convenție. Reclamantul s-a plîns, de asemenea, că legislația Moldovei nu conține garanții suficiente împotriva interceptării abuzive a convorbirilor telefonice.

ÎN DREPT

După ce prezenta cerere a fost comunicată Guvernului, organizația reclamantă nu a formulat observații privind admisibilitatea și fondul cauzei înlăuntrul termenului limită, indicat de Curte. La 14 iunie 2004, Președintele Secțiunii a Patra a Curții, căreia i-a fost repartizată cerere spre examinare, a decis că observațiile formulate de organizația reclamantă în afara termenului limită, indicat de Curte, să nu fie incluse în dosarul cauzei în vederea aprecierii Curții.

La 24 mai 2005, organizația reclamantă a prezentat observații suplimentare asupra cauzei, ca răspuns la întrebările suplimentare ale Curții, adresate părților.

La 17 martie 2009, Curtea a decis că fondul cererii urmează a fi examinat odată cu admisibilitatea acesteia, în conformitate cu Articolul 29 § 3 din Convenție. Organizația reclamantă a fost invitată să prezinte, pînă la 16 aprilie 2009, orice alte observații suplimentare scrise pe care le dorește, odată cu pretențiile sale cu privire la satisfacția echitabilă. Organizația reclamantă nu a respectat termenul limită și alte observații suplimentare sau pretenții de satisfacție echitabilă nu au fost recepționate.

La 8 octombrie 2008

[1]

, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală cu intenția de a soluționa litigiul derivat din conținutul cererii. Textul scrisorii adresată Curții include următoarele:

„Luînd în considerație [constatările Curții în cauza

Iordachi și alții c. Moldovei

(nr. 25198/02, 10 februarie 2009) în care Curtea a găsit că calitatea legislației, care reglementează interceptarea convorbirilor telefonice, înainte de 2003, nu corespundea cerințelor Articolului 8 din Convenție] și faptul că organizația reclamantă nu și-a expus pretențiile pentru satisfacția echitabilă și nici nu a oferit vreo explicație plauzibilă care să-și motiveze acțiunile – fapt care va îndreptăți Curtea să nu-i acorde vreo sumă de bani în legătură cu aceasta – Guvernul face următoarea declarație:

Guvernul recunoaște că a avut loc o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de Convenție, deoarece legislația Republicii Moldova nu prevede protecție adecvată împotriva abuzului în domeniul interceptării convorbirilor telefonice.

Cu toate acestea, Guvernul consideră că simpla recunoaștere a violării drepturilor reclamantului constituie o satisfacție echitabilă suficientă [...]

Astfel, luînd în considerație circumstanțele specifice ale cauzei prezente și faptul că, după emiterea hotărîrii în cauza

Iordachi și alții c. Moldovei

, în legătură cu aceasta, au fost inițiate consultații între diferite autorități de stat și societatea civilă în vederea perfecționării legislației, precum și, adițional, recunoașterea expresă că a avut loc o violare a drepturilor reclamantului, Guvernul cere Curții să radieze prezenta cerere de pe rol.”

Într-o scrisoare din 23 octombrie 2009, reprezentantul reclamantului a salutat inițiativa Guvernului de a ajusta cadrul legal național privind interceptarea convorbirilor telefonice la standardele Curții. Totuși, el nu a fost de acord cu propunerea Guvernului de a radia cererea de pe rol, deoarece, în opinia lui, o hotărîre asupra fondului cauzei ar „servi drept un argument adițional și o stimulare pentru realizarea pe deplin a politicii de stat în acest domeniu”.

Curtea notează că Articolul 37 din Convenție prevede că, în orice moment al procedurii, Curtea poate decide scoaterea de pe rol a unei cereri, atunci cînd circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate la literele (a), (b) sau (c), paragraful 1 al acestui Articol. Articolul 37 § 1 (c) permite Curții să radieze cererea de pe rol, în particular, dacă:

„pentru orice alt motiv, constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică”.

Articolul 37 § 1

in fine

include prevederea că:

„Totuși, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului, garantate prin Convenție și prin Protocoalele sale, o cere.”

Curtea notează, de asemenea, că în anumite circumstanțe, ea poate radia o cerere, în conformitate cu Articolul 37 § 1 (c) al Convenției, pe baza unei declarații unilaterale a Guvernului, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să fie continuată. În acest scop, Curtea va examina minuțios declarația în lumina principiilor rezultate din jurisprudența sa, în special, hotărîrea

Tahsin Acar

(a se vedea

Tahsin Acar v. Turcia

), [GS], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003-VI, și

Melnic c. Moldovei

, nr. 6923/03, §§ 22-25, 14 noiembrie 2006).

Examinînd natura recunoașterii din conținutul declarației unilaterale a Guvernului din 8 octombrie 2009 și constatările în cauza

Iordachi și alții c. Moldovei

(citată mai sus), precum și mai puțin viguroasa încercare de ași menține cauza din către organizația reclamantă, inclusiv neprezentarea observațiilor privind satisfacția echitabilă, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (Articolul 37 § 1 (c)) (a se vedea, pentru principiile relevante,

Tahsin Acar,

citat mai sus, și

Meriakri c. Moldovei

((radiere de pe rol), nr. 53487/99, 1 martie 2005)).

În lumina considerațiunilor expuse mai sus, Curtea este satisfăcută de respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și Protocoalele sale fapt care nu cere Curții continuarea examinării cererii (Articolul 37 § 1

in fine

).

În consecință, cererea urmează să fie radiată de pe rol.

Din aceste motive, Curtea în unanimitate,

Ia notă

de conținutul declarației Guvernului și de modalitățile pentru asigurarea conformării cu angajamentele asumate în această declarație.

Decide

să radieze cererea de pe rol, în conformitate cu Articolul 37 § 1 (c) al Convenție.

Fatoș Aracı

Nicolas Bratza

Grefier Adjunct

Președinte

[1]

A se considera - 08 octombrie 2009.