SUMILA AND OTHERS v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A PATRA

DECIZIE

CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATEA

Cererilor nr. 41369/05, 41556/05, 42308/05, 33566/06, 33567/06, 33568/08, 33570/06

depusă de Sergiu ȘUMILA și alții 6

contra Moldovei

Curtea

Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Patra), statuînd la 26 ianuarie 2010 în Camera constituită din:

Nicolas Bratza,

Președinte

,

Lech Garlicki,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

Ján Šikuta,

Mihai Poalelungi,

Nebojša Vučinić

judecători

,

și Lawrence Early,

Grefierul Secției

Examinînd cererea sus-nominalizată, depusă la 2 noiembrie 2005,

Tinînd cont de observațiile prezentate de Guvernul reclamat,

Deliberînd, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamanții sunt cetățeni ai Republicii Moldova. Dînșii au fost reprezentați în fața Curții de dna E. Botnari. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu.

Circumstanțele cauzei, după cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

Reclamanții sunt ex-angajați a Ministerului Afacerilor Interne („Ministerul”). Între anii 1997 și 2005 reclamanții au formulat cereri de chemare în judecată împotriva Ministerului în legătură cu calcularea eronată a pensiilor (cererile nr. 41556/05, 42308/05, 33566/06, 33567/06, 33568/06 și 33570/06) și în vizavi de omisiunea achitării compensației pentru condițiile periculoase de lucru (cererea nr. 41369/05).

În favoarea reclamanților au fost pronunțate hotărîri judecătorești definitive și au fost eliberate titluri executorii.

La 1 noiembrie 2003 dl. Semenov a decedat.

La 30 decembrie 2003, și respectiv la 20 ianuarie, 2 februarie, 4 martie, 24 martie și 23 iulie 2004, hotărîrile judecătorești definitive în favoarea dlui Kudreavțev, Coseac, Sîtnic, Evgrafov, Ianiv, Șumila și Semenov au fost executate integral.

PLÎNGERI

1.

Reclamanții s-au plîns în temeiul Articolului 6 § 1 din Convenție, considerînd că dreptul lor de acces la un tribunal a fost încălcat urmare a neexecutării hotărîrilor judecătorești în favoarea lor.

2.

În cererile nr. 41556/05, 42308/05, 33566/06, 33567/06, 33568/06 și 33570/06, reclamanții de asemenea, s-au plîns, în temeiul Articolelor 8 și 14 din Convenție, pretinzînd că prin omisiunea de a executa hotărîrile judecătorești în favoarea lor, autoritățile naționale au încălcat dreptul lor la viața privată și precum că dumnealor au devenit victime al tratamentelor discriminatorii.

3.

Reclamanții, de asemenea, au invocat că prin omisiunea executării hotărîrilor judecătorești le-a fost încălcat dreptul la protecția proprietății garantat de Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

ÎN DREPT

Reclamanții în principal au invocat violarea drepturilor garantate de Articolul 6 din Convenție și Articolul 1 din Protocolul 1 la Convenție, urmare a neexecutării hotărîrilor judecătorești definitive pronunțate în favoarea lor. Excepînd cauza

Șumila

, reclamanții au invocat că prin omisiunea de a executa hotărîrile judecătorești definitive pronunțate în favoarea lor autoritățile naționale au încălcat dreptul la viața privată, și precum că dînșii au fost supuși unui tratament discriminatoriu, contrar garanțiilor Articolului 14 din Convenție.

Articolul 6 § 1 din Convenție, în partea relevantă prevede:

„1. La hotărîrea drepturilor civile și obligațiilor...orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil...într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță de judecată...”

Articolul 1 din Protocolul 1 la Convenție prevede:

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.”

În observațiile sale asupra admisibilității și fondului cauzei, Guvernul a susținut că:

a)

dl Șumila a depus cererea sa la Curte la 2 noiembrie 2005, ceea ce constituie 1 an, 7 luni și 10 zile după executarea hotărîrii judecătorești definitive în favoarea lui;

b)

dl Evgrafov a depus cererea sa la Curte la 2 noiembrie 2005, ceea ce constituie 1 an și 9 luni după executarea hotărîrii judecătorești definitive în favoarea lui;

c)

dl Kudreavțev a depus cererea sa la Curte la 3 noiembrie 2005, ceea ce constituie 1 an, 10 luni și 5 zile după executarea hotărîrii judecătorești definitive în favoarea lui;

d)

dl Ianiv, dl Sîtnic și dl Coseac au depus cererile lor la Curte la 24 aprilie 2006, ceea ce constituie 2 ani, 1 lună și 20 de zile, și respectiv, 2 ani și 3 luni, și 2 ani și 4 luni după ce hotărîrile judecătorești pronunțate în favoarea lor au fost executate;

e)

cererea în numele dlui Semenov a fost depusă la 24 aprilie 2006, ceea ce constituie 1 an și 9 luni după executarea hotărîrii judecătorești definitive pronunțate în favoarea lui.

Guvernul a prezentat documente ce confirmă că hotărîrile judecătorești definitive pronunțate în favoarea reclamanților au fost executate integral.

Guvernul a afirmat că, deoarece reclamanții în mod conștient au depus cererile, după ce hotărîrile judecătorești pronunțate în favoarea lor au fost executate, acestea urmează să fie declarate abuzive.

Reprezentantul reclamanților a omis să prezinte careva comentarii cu referire la acest subiect.

Curtea menționează de la început că reclamanții s-au plîns doar asupra unui singur aspect și anume precum că hotărîrile judecătorești definitive pronunțate în favoarea lor nu au fost executate. Dînșii nu s-au plîns cu privire la lipsa compensației pentru executarea tardivă.

Prin urmare, Curtea în prezenta cauză nu consideră necesar, să se pronunțe dacă cererile sunt abuzive, deoarece este evident faptul că toți reclamanții au omis să respecte termenul de 6 luni prevăzut de art. 35 § 1 din Convenție.

Reiese că toate cererile urmează să fie respinse, fiind depuse în afara termenul limită, în conformitate cu art. 35 §§ 1 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea în unanimitate

Decide să conexeze cererile;

Declară cererile inadmisibile.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Grefier

Președinte