FARKAS v. HUNGARY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
FARKAS v. HUNGARY (CtEDO, 2010)
SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 44743/06 de către László FARKAS împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 2 februarie 2010 în calitate de Cameră compusă de: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 11 septembrie 2006, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Cererea a fost depusă de dl László Farkas, un cetățen maghiar care s-a născut în 1937 și locuiește în Budapesta. Guvernul maghiar („Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției Legii. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție în special cu privire la durata procedurii civile la care a fost parte. La 18 noiembrie 2009 și 5 ianuarie 2010, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul căreia reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi a guvernului de a-i plăti 12 000 EUR (o mii de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în forinturi maghiare la rata aplicabilă la data plății, și vor fi exeptate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa.