MAKSIMOVIC AND OTHERS v. CROATIA

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 24008/07 de Radovan MAKSIMOVI în fața Croației Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 14 octombrie 2010 în calitate de Cameră compusă de: Christos Rozakis, Președintele, Nina Vajić, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, grefier având în vedere cererea depusă la 16 mai 2007, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Cererea a fost depusă de dl Radovan Maksimović, dna Nevenka Bavardi, dl Goran Krstić și dl Petar Krstić, care sunt resortisanți croați și care s-au născut în 1993, 1953, 1976 și, respectiv, 1974, și care trăiesc în Vukovar. Ele au fost reprezentate în fața Curții de dna I. Bojić, un avocat care practică la Zagreb. Guvernul croat („ Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dna Š. Stažnik. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolelor 2 și 8 din Convenție că statul nu a îndeplinit obligațiile lor pozitive și procedurale în ceea ce privește moartea rudei lor apropiate J.K. Ei s-au plâns în continuare în temeiul articolului 13 din Convenție că nu au avut niciun remediu eficace în ceea ce privește plângerea articolului 2. La 7 și 15 septembrie 2010, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamanții au convenit să renunțe la orice nouă creanțe împotriva Croației în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a plăti în comun reclamanților 27,500 eruos, precum și 5.000 de euro suplimentare la primul reclamant, pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi convertite în kuna croată la rata aplicabilă la data plății, și vor fi libere de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cazuri.

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 24008/07

by Radovan MAKSIMOVIĆ and Others

against Croatia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 14

October 2010 as a Chamber composed of:

Christos Rozakis,

President,

Nina Vajić,

Elisabeth Steiner,

Khanlar Hajiyev,

Dean Spielmann,

Giorgio Malinverni,

George Nicolaou,

judges,

and Søren Nielsen,

Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 16 May 2007,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

PROCEDURE

The application was lodged by Mr Radovan Maksimović, Mrs Nevenka Bavardi, Mr Goran Krstić and Mr Petar Krstić, who are Croatian nationals and were born in 1993, 1953, 1976 and 1974 respectively and live in Vukovar. They were represented before the Court by Ms I. Bojić, a lawyer practising in Zagreb. The Croatian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms Š. Stažnik.

The applicants complained under Articles 2 and 8 of the Convention that the State had failed to comply with their positive and procedural obligations in respect of the death of their close relative J.K. They further complained under Article 13 of the Convention that they had no effective remedy in respect of their Article 2 complaint.

On 7 and 15 September 2010 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicants agreed to waive any further claims against the Croatia in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay the applicants jointly 27,500 eruos, as well as additional 5,000 euros to the first applicant, to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which would be converted into Croatian kuna at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

THE LAW

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Søren Nielsen

Christos Rozakis

Registrar

President