MOSKALYUK v. UKRAINE

CINTIMEA SECȚIUNE DECIZIE Adresă nr. 9399/09 și 11780/09 de Grygoriy Fedorovych MOSKALYUK și Larysa Mykolayivna DMYTRIYEVA împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința la 14 decembrie 2010 în calitate de comitet compus din: Rait Maruste, președinte, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Stephen Phillips, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererile depuse mai sus la datele specificate în tabelul de mai jos, având în vedere decizia de aplicare a procedurii de judecată-pilot luate în cazul Yuriu Nikolayevich Ivanov c. Ucraina (n. 40450/04, CEDH 2009 ... (extracte)), Având în vedere declarația unilaterală prezentată de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor, răspunsurile reclamanților la aceasta și scrisoarea Guvernului din 9 decembrie 2010 de modificare a declarației menționate anterior, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții sunt cetățeni ucraineni ai căror nume și date de naștere sunt prezentate în tabelul anexat mai jos. Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost reprezentat de dl Yuriy Zaytsev , Ministerul Justiției. Cu privire la datele stabilite în tabelul anexat mai jos, instanțele interne deținute pentru solicitanți și au ordonat autorităților să plătească diverse sume reclamanților. Aceste hotărâri au devenit obligatorii, dar autoritățile au întârziat executarea lor. În primul rând, Curtea consideră că, în conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul de procedură, cererea ar trebui să fie însoțită, având în vedere situația juridică comună. Hotărârea pilot menționată mai sus, Guvernul a informat Curtea cu privire la declarațiile lor unilaterale, semnată la 13 septembrie 2010, în vederea soluționării problemei formulate de cererile, și a solicitat în continuare Curții să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Ucrainei recunoaște durata excesivă a executării hotărârilor reclamanților. Guvernul este dispus să plătească reclamanților datoriile în curs în conformitate cu hotărârile autorităților naționale, precum și să plătească reclamanților ex gratie sumele în conformitate cu anexa nr. 1 la prezenta declarație. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să scoată cererile din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „cu orice alt motiv” care justifică socoteala din lista de cazuri a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Sumele ex gratia să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acestea vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătesc aceste sume în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de neîndeplinire plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazurilor.” În răspuns, reclamanții și-au exprimat acordul cu termenii declarației guvernamentale. Reclamanții au pus îndoieli privind dacă guvernul va respecta termenii declarației unilaterale. La 9 decembrie 2010, Guvernul a trimis o scrisoare care își exprimă intenția de a modifica declarația de mai sus și de a include dispoziția că exgrația sumele „se transformă în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare” pentru a putea efectua plata. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să ia o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § 1 din amenzi: „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și protocoalele acestuia, necesită.” Curtea reiterează în continuare că, în hotărârea sa pilotă (Yuriy Nikolayevich Ivanov c. Ucraina , citată mai sus ) a solicitat Ucraina „În termen de un an de la data în care prezenta hotărâre [a devenit] finală, au fost comunicate tuturor reclamanților [...] a căror plângeri privind neexecuția prelungită a hotărârilor interne [au fost] comunicate guvernului contestat.” În aceeași hotărâre, Curtea a susținut, de asemenea, că „Procedurile în cazurile care [au fost] deja comunicate guvernului în temeiul articolului 54 § 2 litera (b) din Regulamentul Curții, dar în care Curtea [nu a decis încă cu privire la fondul, [ar fi] fost suspendată pentru [un an de la data în care această hotărâre a devenit finală]. ... Hotărârea de a suspenda cazurile de mai sus [ar fi] luată fără a aduce atingere competenței Curții în orice moment de a declara inadmisibil orice astfel de caz sau de a-l scoate din lista sa în urma unei soluții prietenoase între părți sau a rezoluției acestei chestiuni prin alte mijloace, în conformitate cu articolele 37 și 39 din convenție.” Având în vedere acordul reclamanților cu declarația Guvernului, Curtea consideră că atât art. 37 § 1 litera (b) cât și art. 1 litera (c) sunt relevante în cazul în cauză. Curtea ia act de faptul că părțile au convenit condițiile de soluționare a cazurilor. Acest lucru, în opinia sa, este în conformitate cu hotărârea pilotă (ibid., §) 99 și punctul 6 din partea operativă) și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererilor. Prin urmare, cererile ar trebui eliminate din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să se alăture cererilor; ia notă în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat în ceea ce privește neexecuția lungă a hotărârilor în favoarea reclamanților, observațiile reclamanților în această privință și modificarea declanșării menționate anterior; hotărăște să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) literele (b) și (c) din Convenție. Stephen Phillips Rait Maruste grefier adjunct Președintele ANEXA Nr. de cerere Denumire(s) Număr(s) al reclamantului(s) Data introducerii Hotărâri interne cu privire la lungul neexecuție al căror reclamanți se plâng (denumirea instanței sau a unei alte autorități, data deciziei) Compensare oferită (euro) 9399/09 MOSKALYUK GRYGORIY FEDOROVYCH 30/01/2009 27.11.2007, Curtea Tetiyiv 495 11780/09 DMYTRIYEVA LARYSA MYKOLAYIVNA 14/02/2009 02.04.2008, Tribunalul Tetiyiv 435

FIFTH SECTION

DECISION

Applications nos. 9399/09 and 11780/09

by Grygoriy Fedorovych MOSKALYUK and

Larysa Mykolayivna DMYTRIYEVA

against Ukraine

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 14

December 2010 as a Committee composed of:

Rait Maruste,

President,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

Zdravka Kalaydjieva,

judges,

and Stephen Phillips,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on the dates specified in the table annexed below,

Having regard to the decision to apply the pilot-judgment procedure taken in the case of

Yuriy Nikolayevich Ivanov v. Ukraine

(no. 40450/04, ECHR 2009

‑

... (extracts)),

Having regard to the unilateral declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases, the applicants’ replies to it and the Government’s letter of 9

December 2010 amending the aforesaid declaration,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants are Ukrainian nationals whose names and dates of birth are set out in the table annexed below. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by Mr Yuriy Zaytsev

, of the Ministry of Justice.

On the dates set out in the table annexed below the domestic courts held for the applicants and ordered the authorities to pay various amounts to the applicants. These judgments became binding but the authorities delayed their enforcement.

COMPLAINTS

The applicants complained about the delayed enforcement of the judgments in their favour.

THE LAW

The Court first considers that in accordance with Rule 42 § 1 of the Rules of Court, the applications should be joined, given their common legal background.

Following the

Yuriy Nikolayevich Ivanov v. Ukraine

pilot judgment cited above, the Government informed the Court of their unilateral declarations, signed on 13 September 2010, with a view to resolving the issue raised by the applications. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows:

“The Government of Ukraine acknowledge the excessive duration of the enforcement of the applicants’ judgments.

The Government are ready to pay to the applicants the outstanding debts according to the judgements of the national authorities, as well as to pay the applicants

ex gratia

the sums in accordance with annex no. 1 to this declaration.

The Government therefore invite the Court to strike the applications out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.

The sums

ex gratia

are to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. They will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on them from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

This payment will constitute the final resolution of the cases.”

In reply, the applicants expressed their agreement with the terms of the Government’s declaration. The applicants cast doubts as to whether the Government would comply with the terms of the unilateral declaration.

On 9 December 2010 the Government sent a letter expressing their intent to amend the above declaration and to include the provision that the

ex gratia

sums “be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement” in order to be able to effect the payment.

The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1

in fine

states:

“However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the protocols thereto so requires.”

The Court further reiterates that in its pilot judgment (

Yuriy Nikolayevich Ivanov v. Ukraine

, cited above) it required Ukraine to

“grant adequate and sufficient redress, within one year from the date on which the present judgment [became] final, to all applicants [...] whose complaints about the prolonged non-enforcement of domestic decisions [had] been communicated to the respondent Government.”

In the same judgment the Court also held that

“Proceedings in cases which [had] already been communicated to the Government under Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, but in which the Court [had] not yet decided on the merits, [would] be adjourned for [one year from the date on which this judgment became final]. ...

The decision to adjourn the above cases [would] be taken without prejudice to the Court’s power at any moment to declare inadmissible any such case or to strike it out of its list following a friendly settlement between the parties or the resolution of the matter by other means in accordance with Articles

37 or 39 of the Convention.”

In the light of the applicants’ agreement with the Government’s declaration, the Court considers that both Article 37 § 1 (b) and Article

37

§

1 (c) are relevant in the present case. The Court takes note that the parties have agreed terms for settling the cases. This, in its view, is in line with the pilot judgment (ibid., §

99 and point 6 of the operative part) and it finds no public policy reasons to justify a continued examination of the applications.

Accordingly, the applications should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to join the applications;

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration in respect of the lengthy non-enforcement of the judgments in the applicants’ favour, the applicants’ comments thereon and the amendment to the aforesaid declation;

Decides

to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (b) and (c) of the Convention.

Stephen Phillips

Rait Maruste

Deputy Registrar

President

ANNEX

No.

Appl.

Number

Name(s) of the applicant(s)

Date of introduction

Domestic decisions about the lengthy non-enforcement of which the applicants complain (name of the court or of another authority, date of the decision)

Compensation offered (euro)

1

9399/09

MOSKALYUK

GRYGORIY FEDOROVYCH

30/01/2009

27.11.2007, Tetiyiv Court

495

2

11780/09

DMYTRIYEVA

LARYSA MYKOLAYIVNA

14/02/2009

02.04.2008, Tetiyiv Court

435