MAGDELINIKJ v. NORTH MACEDONIA

În această situație, Guvernul dorește să exprime, prin intermediul unei declarații unilaterale, recunoașterea acesteia că procedurile încurcate nu îndeplineau cerințele dreptului reclamantului protejat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție.

În consecință, Guvernul este pregătit să plătească o sumă de 3.465 EUR reclamantului pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care ar putea fi imputabil. În opinia sa, această sumă ar constitui o reparație adecvată și o compensare suficientă pentru încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție.

Suma va fi convertită în monedă națională la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în conformitate cu art. 37 § 1 lit. (c) din Convenție.” Prin scrisoarea din 6 noiembrie 2023, reclamantul a indicat că el nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale și cu suma propusă de Guvern. Curtea reiterează că art. 37 § litera (c) din Convenție îi permite să tragă un caz din lista sa dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului.

În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007).

Curtea a stabilit jurisprudența privind obligațiile procedurale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea, de exemplu, G.I.E.M. S.r.l. și alții c. Italia [GC], nos. 1828/06 și altele 2 § 302, 28 iunie 2018; a se vedea și mutatis mutandis Katona și Závarský c. Slovacia , nos. 43932/19 și 43995/19, § 60, 9 februarie 2023; Korporativna Targovska Banka AD c. Bulgaria , nr. 46564/15 și 68140/16, §§ 184-190, 30 august 2022; a se vedea, de asemenea, în contextul accesului la reclamantul judecător în temeiul articolului 6, Centrul pentru Dezvoltarea Psicologiei Analytice v. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 29545/10 și 32961/10 , §§ 43-45, 15 iunie 2017 .

În ceea ce privește argumentul reclamantului cu privire la prejudiciile materiale suferite de el, Curtea consideră că nu poate specula în ceea ce privește rezultatul procedurii în cazul în care autoritățile interne au abordat cazul cu privire la fondul (a se vedea, mutatis mutandis, Centrul pentru dezvoltarea psihologiei analitice) , citat mai sus, §§ 50 și 55. De asemenea, menționează că în mai 2019 a intrat în vigoare o nouă lege a litigiilor administrative (Journalul Oficial nr. 96/2019) care prevede în mod explicit redeschiderea procedurii pe baza, printre altele, a „o decizie (de către Curte) bazată pe o declarație unilaterală a statului care recunoaște încălcarea convenției” (art. 82 alineatul (1)2 din Act).

Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (articolul (c)

În plus, având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererilor (art. 37 § 1 în amendă

Curtea consideră, de asemenea, că, în cazul în care nu se stabilește în termenul de trei luni de mai sus, dobânzile simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale.

În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererile ar putea fi restaurate pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008).

Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazurile din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în aceasta; decide să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 25 aprilie 2024. Dorothee von Arnim Lorraine Schembri Orland Președintele adjunct al grefierului Apendicele Lista cazurilor: nr. cerere nr. Denumire de caz Locată la Solicitant Anul de naștere Localitatea de Reședință Reprezentat de 1320/20 Magdelikj c. Macedonia de Nord 04/03/2020 Dushko MAGDELINIKJ 1962 Shtip Montenegrin Trajche TOROV 54208/20 16/11/20 544414/20 16/11/2020 55865/20 07/12/2020 9786/21 26/01/2021

The Government of North Macedonia (“the Government”) were represented by their Agent, Ms D. Djonova.

The applicant complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about the impossibility to recover allegedly overpaid custom duties paid by his single-owner limited liability company, given that the administrative proceedings were either stayed or the domestic administrative courts rejected the administrative dispute claims in five separate proceedings, on account of the fact that the company had ceased to exist.

The applications had been communicated to the Government . THE LAW

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 6 October 2023 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the applications. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article 37 of the Convention. The relevant part of the declaration provided as follows: “1. The Government notes that the efforts with a view to securing a friendly settlement of the cases have been unsuccessful. 2. In this situation, the Government would hereby like to express – by way of a unilateral declaration – its acknowledgment that the impugned proceedings did not fulfil the requirements of the applicant’s right protected by Article 1 of Protocol No. 1 of the Convention. 3. Consequently, the Government is prepared to pay, a sum of 3,465 EUR to the applicant to cover any and all non-pecuniary damage, as well as costs and expenses, plus any tax that may be chargeable. In its view, this amount would constitute adequate redress and sufficient compensation for the violation of Article 1 of Protocol No. 1 of the Convention. 4. The sum will be converted into national currency at the rate applicable on the date of payment and will be payable within three months from the date of the notification of the Court decision pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention.”

By a letter of 6 November 2023, the applicant indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration and the amount proposed by the Government.

The Court reiterates that Article 37 § 1 (c) of the Convention enables it to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court has examined the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey (preliminary objections) [GC], no. 26307/95, §§ 75 ‑ 77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. v. Poland (dec.), no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.), no. 28953/03, 18 September 2007).

The Court has established case-law concerning the procedural obligations under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention (see, for example, G.I.E.M. S.r.l. and Others v. Italy [GC], nos. 1828/06 and 2 others, § 302, 28 June 2018; see also mutatis mutandis , Katona and Závarský v. Slovakia , nos. 43932/19 and 43995/19, § 60, 9 February 2023; Korporativna Targovska Banka AD v. Bulgaria , nos. 46564/15 and 68140/16, §§ 184-190, 30 August 2022; see also, in the context of an access to court-complaint under Article 6, Centre for the Development of Analytical Psychology v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , nos. 29545/10 and 32961/10, §§ 43-45, 15 June 2017).

As regards the applicant’s argument concerning the pecuniary damage suffered by him, the Court considers that it cannot speculate as to the outcome of the proceedings should the domestic authorities have entertained the case on the merits (see, mutatis mutandis , Centre for the Development of Analytical Psychology , cited above, §§ 50 and 55). It further notes that in May 2019 a new Administrative Disputes Act (Official Gazette no. 96/2019) entered into force which explicitly provides for reopening of proceedings on the basis, inter alia , of “a decision (by the Court) based on a unilateral declaration by the State acknowledging a violation of the Convention” (section 82(1)2 of the Act).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications (Article 37 § 1 (c)).

Moreover, in light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications (Article 37 § 1 in fine ).

The Court further considers that in the event of failure to settle within the above three-month period, simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points.

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the applications could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications; Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Done in English and notified in writing on 25 April 2024. Dorothee von Arnim Lorraine Schembri Orland Deputy Registrar President Appendix List of cases: No. Application no. Case name Lodged on Applicant Year of Birth Place of Residence Nationality Represented by 1. 13208/20 Magdelinikj v. North Macedonia 04/03/2020 Dushko MAGDELINIKJ 1962 Shtip Montenegrin Trajche TOROV 2. 54208/20 16/11/2020 3. 54414/20 16/11/2020 4. 55865/20 07/12/2020 5. 9786/21 26/01/2021