DEMİRKOL c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 4051/06 prezentată de Suada DEM Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei, După ce a luat act de această hotărâre, pronunța decizia următoare. Cererea a fost formulată de domnul Suada Demirkol, un resortisant turc, născut în 1934 și rezident în Ayd. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către domnul A. Akbaba și N. Akkuzu, avocați în Ayd A fost reprezentat de agentul său. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, recurenta se plângea de întârzierile înregistrate de administrație în plata despăgubirii suplimentare de la a expropriere și de insuficiența ratei dobânzilor restante în raport cu rata foarte ridicată de inflație care domnea la momentul respectiv în Turcia.

La unghiul aceluiași articol, aceasta se plângea și de lipsa aplicarea de dobânzi aferente suplimentului de culpă și la locul de muncă expropriere în perioada cuprinsă între data de la data de: expropriere a terenului său în 1991 și data de plată în 1995 de la data de expropriere. La 24 februarie și 22 noiembrie 2010, Curtea a primit declarații de soluționare amiabilă semnate de părți. Prin aceste declarații, Ö Õ este angajat să plătească reclamantei suma de 16 859 EUR (șaisprezece mii opt sute cincizeci și nouă de euro), iar reclamanta, în schimb, a renunțat la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza cererii sale. Suma respectivă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în cărți turcești la rata aplicabilă la data plății și fără orice taxă aplicabilă.

Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1). 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa unei soluționări în termenul menționat, Ö Õ se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această plată va face obiectul unei soluții definitive a cauzei. ÎN ÂI Curtea ia notă de soluționarea pe cale amiabilă la care au ajuns părțile. Ea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale și că nu are nici un motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Ireneu Cabral Barreto Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 4051/06 présentée par Suada DEMİRKOL contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme, siégeant le 8 février 2011 en un comité composé de : Ireneu Cabral Barreto, président, Dragoljub Popović, András Sajó, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 30 décembre 2005, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : PROCÉDURE La requête a été introduite par M me Suada Demirkol, une ressortissante turque, née en 1934 et résidant à Aydın. Elle a été représentée devant la Cour par M es A. Akbaba et N. Akkuzu, avocats à Aydın.

Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent. Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, la requérante se plaignait du retard pris par l’administration dans le paiement de l’indemnité complémentaire d’expropriation et de l’insuffisance du taux des intérêts moratoires par rapport au taux très élevé d’inflation régnant à l’époque en Turquie. Sous l’angle du même article, elle se plaignait également de la non ‑ application d’intérêts moratoires au complément d’indemnité et à l’indemnité d’expropriation durant la période allant de l’expropriation de son terrain en 1991 et le versement en 1995 de l’indemnité d’expropriation. Les 24 février et 22 novembre 2010, la Cour a reçu des déclarations de règlement amiable signées par les parties.

Par ces déclarations, le Gouvernement s’est engagé à verser à la requérante la somme de 16 859 EUR (seize mille huit cent cinquante-neuf euros) et la requérante, en contrepartie, a renoncé à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de sa requête. Ladite somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en livres turques au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme.

A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. EN DROIT La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention).

En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Françoise Elens-Passos Ireneu Cabral Barreto Greffière adjointe Président