Bodic împotriva Serbiei

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 8136/07, de către Branislav BODID în fața Serbiei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 8 martie 2011 în calitate de comitet compus din: Ireneu Cabral Barreto, președinte, Dragoljub Popović, András Sajó, judecători și Françoise Elens-Passos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 13 februarie 2007, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Cererea a fost depusă de dl Branislav Bodić, un național sârb care s-a născut în 1963 și trăiește în Belgrad. Guvernul sârb (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl S. Carić. La 1 august 1994, în timp ce călătoria în autobuz cu familia sa, soția și fiica reclamantului au fost ucise, în timp ce reclamantul însuși a suferit leziuni grave într-un accident de trafic.

La 17 aprilie 1995, reclamantul a depus un proces împotriva agenției turistice care și-a organizat călătoria. La data de 4 octombrie 2007, Primul Tribunal Municipal de la Belgrad a acordat parțial cererea reclamantului. La 22 octombrie 2008, Curtea de District la Belgrad a susținut această hotărâre, rezolvând în cele din urmă cazul. La 16 ianuarie 2009, reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept, care a fost respinsă la 2 februarie 2009. Fără să se bazeze pe o dispoziție specifică a Convenției, reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii sale civile. Prin scrisoarea din 29 aprilie 2010, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere.

În plus, au solicitat Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Declar că guvernul Republicii Serbiei este pregătit să accepte că a existat o încălcare a dreptului reclamantului în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție și să ofere reclamantului, dl Branislav Bodić, suma de 600 de euro ex gratie în ceea ce privește cererea înregistrată în temeiul nr. 8136/07 înainte de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă, care acoperă prejudiciu material și moral, precum și costurile, se plătește în contravalorie dinar, fără impozite care pot fi aplicabile și la un cont ... [specific] de către solicitant. Suma este plătită în termen de trei luni de la data livrării [deciziei] de către Curte.

Această plată va constitui rezoluția finală a cauzei. Guvernul regretă apariția acțiunilor care au dus la introducerea prezentei cereri.” Într-o scrisoare din 26 mai 2010, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era inacceptabil de scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”.

De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03).

Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Serbiei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ...; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007 și Čížková c. Serbia , nr. 8044/06, 19 ianuarie 2010). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție.

Françoise Elens-Pasos Ireneu Cabral Barreto Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION Application no. 8136/07 by Branislav BODIĆ against Serbia The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 8 March 2011 as a Committee composed of: Ireneu Cabral Barreto, President, Dragoljub Popović, András Sajó, judges, and Françoise Elens-Passos, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 13 February 2007, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The application was lodged by Mr Branislav Bodić, a Serbian national who was born in 1963 and lives in Belgrade. The Serbian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr S. Carić. On 1 August 1994, while travelling by bus with his family, the applicant’s wife and daughter were killed, while the applicant himself suffered severe injuries in a traffic accident.

On 17 April 1995 the applicant filed a lawsuit against the tourist agency which had organized his travel. Following two remittals, on 4 October 2007 the First Municipal Court in Belgrade partly granted the applicant’s claim. On 22 October 2008 the District Court in Belgrade upheld this judgment, thereby finally resolving the case. On 16 January 2009 the applicant filed an appeal on points of law, which was rejected on 2 February 2009. THE LAW Without relying on a specific provision of the Convention, the applicant complained about the length of his civil proceedings. By letter dated 29 April 2010 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application.

They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “I declare that the government of the Republic of Serbia is ready to accept that there had been a violation of the applicant’s right under Article 6 paragraph 1 of the Convention and offer to pay to the applicant, Mr Branislav Bodić, the amount of EUR 600 ex gratia in respect of the application registered under no. 8136/07 before the European Court of Human Rights. This sum, which covers pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, shall be paid in dinar counter-value, free of any taxes that may be applicable and to an account ... [specified] ... by the applicant.

The sum shall be payable within three months from the date of delivery of the [decision] by the Court. This payment will constitute the final resolution of the case. The Government regret the occurrence of the actions which have led to the bringing of the present application.” In a letter of 26 May 2010 the applicant expressed the view that the sum mentioned in the Government’s declaration was unacceptably low. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued. To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Serbia, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ‑ … ; Majewski v. Poland , no. 52690/99, 11 October 2005; Wende and Kukówka v. Poland , no. 56026/00, 10 May 2007; and Čížková v. Serbia , no. 8044/06, 19 January 2010). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Françoise Elens-Passos Ireneu Cabral Barreto Deputy Registrar President