BODIC v. SERBIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
BODIC v. SERBIA (CtEDO, 2011)
SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 8136/07, de către Branislav BODID în fața Serbiei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 8 martie 2011 în calitate de comitet compus din: Ireneu Cabral Barreto, președinte, Dragoljub Popović, András Sajó, judecători și Françoise Elens-Passos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 13 februarie 2007, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Cererea a fost depusă de dl Branislav Bodić, un național sârb care s-a născut în 1963 și trăiește în Belgrad. Guvernul sârb (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl S. Carić. La 1 august 1994, în timp ce călătoria în autobuz cu familia sa, soția și fiica reclamantului au fost ucise, în timp ce reclamantul însuși a suferit leziuni grave într-un accident de trafic. La 17 aprilie 1995, reclamantul a depus un proces împotriva agenției turistice care și-a organizat călătoria. La data de 4 octombrie 2007, Primul Tribunal Municipal de la Belgrad a acordat parțial cererea reclamantului. La 22 octombrie 2008, Curtea de District la Belgrad a susținut această hotărâre, rezolvând în cele din urmă cazul. La 16 ianuarie 2009, reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept, care a fost respinsă la 2 februarie 2009. Fără să se bazeze pe o dispoziție specifică a Convenției, reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii sale civile. Prin scrisoarea din 29 aprilie 2010, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. În plus, au solicitat Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Declar că guvernul Republicii Serbiei este pregătit să accepte că a existat o încălcare a dreptului reclamantului în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție și să ofere reclamantului, dl Branislav Bodić, suma de 600 de euro ex gratie în ceea ce privește cererea înregistrată în temeiul nr. 8136/07 înainte de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă, care acoperă prejudiciu material și moral, precum și costurile, se plătește în contravalorie dinar, fără impozite care pot fi aplicabile și la un cont ... [specific] de către solicitant. Suma este plătită în termen de trei luni de la data livrării [deciziei] de către Curte. Această plată va constitui rezoluția finală a cauzei. Guvernul regretă apariția acțiunilor care au dus la introducerea prezentei cereri.” Într-o scrisoare din 26 mai 2010, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era inacceptabil de scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Serbiei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ...; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007 și Čížková c. Serbia , nr. 8044/06, 19 ianuarie 2010). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Françoise Elens-Pasos Ireneu Cabral Barreto Președintele adjunct al grefierului