MILOSAVLJEVIC v. SERBIA (nos. 23, 25, 27, 39, 40, 41, 42 and 43)

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Cereri nr. 18501/06, 21475/07, 21477/07, 21553/07, 21555/07, 21577/07, 21582/07 și 21587/07, de către Života MILOSAVLJEVI Având în vedere cererile depuse la 11 aprilie 2006, 23 septembrie 2006 și 3 aprilie 2007 având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazurilor, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Toate cererile au fost depuse de dl Života Milosavljević, un național muntenegrin care s-a născut în 1954 și trăiește în Bar, Muntenegru. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl D. Milosavljević, fiul său. Guvernul sârb (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl S. Carić. Guvernul muntenegrin a fost invitat să intervină în acest caz, dar a ales să nu exercite acest drept. Fiecare cerere se referă la un caz intern separat, în care instanța internă a pronunțat hotărâri în favoarea reclamantului, dar nu le-a aplicat. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la eșecul instanțelor interne în aplicarea acestor hotărâri, precum și la absența unui remediu intern eficace în acest sens. La 8 noiembrie 2010 și 20 decembrie, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Serbiei în ceea ce privește faptele care dau naștere la aceste cereri împotriva unei întreprinderi de către Guvern să-i plătească o singură sumă de 7.000 de euro pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi convertite în moneda națională la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea consideră că, în conformitate cu art. 42 alineatul (1) din Regulamentul Curții, cererile ar trebui să fie însoțite, având în vedere situația lor de fapt și juridică similară. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazurile din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să se alăture cererilor; hotărăște să scoată cererile din lista de cazuri. Françoise Elens-Pasos Ireneu Cabral Barreto Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Applications nos. 18501/06, 21475/07, 21477/07, 21553/07, 21555/07, 21577/07, 21582/07 and 21587/07

by Života MILOSAVLJEVIĆ

against Serbia

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 29

March 2011 as a Committee composed of:

Ireneu Cabral Barreto,

President,

Dragoljub Popović,

András Sajó,

judges,

and Françoise Elens-Passos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on 11 April 2006, 23

September 2006 and 3 April 2007

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the cases,

Having deliberated, decides as follows:

PROCEDURE

The applications were all lodged by Mr Života Milosavljević, a Montenegrin national who was born in 1954 and lives in Bar, Montenegro. He was represented before the Court by Mr D. Milosavljević, his son. The Serbian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr S. Carić. The Montenegrin Government were invited to intervene in the case, but have chosen not to exercise this right.

Each application concerned a separate domestic case, in which the domestic courts rendered judgments in the applicant’s favour, but failed to enforce them. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the failure of the domestic courts to enforce those judgments, as well as of the absence of an effective domestic remedy in this regard.

On 8 November 2010 and 20 December the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Serbia in respect of the facts giving rise to those applications against an undertaking by the Government to pay him a single sum of 7,000 euros to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which would be converted into national currency at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

THE LAW

The Court considers that, in accordance with Rule 42 § 1 of the Rules of Court, the applications should be joined, given their similar factual and legal background.

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to join the applications;

Decides

to strike the applications out of its list of cases.

Françoise Elens-Passos

Ireneu Cabral Barreto

Deputy Registrar

President