2ra-880/24 — Încasarea cheltuielilor de judecată

La 3 martie 2023, avocatul Mocanu Serghei, acționând în numele și în interesele reclamantei Alexandra Rusu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva GȚ „Petru Vasile Maler”, solicitând încasarea sumei de 68.829,05 lei cu titlu de cheltuieli de judecată suportate în litigiul aferent cauzei civile nr. 2- 265/2021, anterior nr. 2-1822/2017, precum și compensarea cheltuielilor de judecată din prezentul litigiu.

În motivarea acțiunii, s-a indicat că, la 10 noiembrie 2017, GȚ „Petru Vasile Maler”, prin intermediul avocatului Munteanu Elena, a depus cerere de chemare în judecată împotriva reclamantei, solicitând încasarea sumei de 909.200 lei cu titlu de prejudiciu material și a sumei de 1.400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Ulterior, la 3 iunie 2019, GȚ „Petru Vasile Maler” a înaintat cerere de majorare a pretențiilor, indicând că valoarea tuturor puieților recoltați de Alexandra Rusu este de 1.058.800 lei.

Prin hotărârea din 26 iunie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul central, a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de GȚ „Petru Vasile Maler” împotriva Alexandrei Rusu cu privire la repararea prejudiciului material și s-a dispus încasarea sumei de 817.780 lei cu titlu de prejudiciu material, precum și a cheltuielilor de judecată constând în suma de 24.533 lei cu titlu de taxă de stat achitată la înaintarea cererii. În rest, cerința privind încasarea diferenței prejudiciului material în mărime de 241.020 lei și a cheltuielilor pentru întocmirea raportului de evaluare în sumă de 1.400 lei a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 3 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul declarat de Alexandra Rusu, casată hotărârea din 26 iunie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul central, și remisă cauza la rejudecare.

În cadrul examinării cauzei în instanța de apel, reclamanta Alexandra Rusu a fost asistată de avocat, achitând pentru serviciile avocatului, conform contractului de asistență juridică nr. 821 din 12 iunie 2019, suma de 15.000 lei.

Prin hotărârea din 6 iulie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul central, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de GȚ „Petru Vasile 1 Maler” împotriva Alexandrei Rusu privind repararea prejudiciului material în cuantum de 1.058.800 lei și compensarea cheltuielilor de judecată. Totodată, s-a anulat măsura de asigurare aplicată prin încheierea Judecătoriei Orhei din 13 noiembrie 2017, prin care s-a dispus aplicarea sechestrului pe bunurile mobile și imobile, inclusiv pe conturile bancare ale pârâtei Alexandra Rusu, în limita valorii acțiunii de 909.200 lei.

Pe parcursul examinării cauzei la rejudecare în instanța de fond, reclamanta Alexandra Rusu a fost asistată de avocat, pentru serviciile căruia a achitat, conform contractului nr. 821 din 12 iunie 2019, suma de 20.000 lei.

Ulterior, prin decizia din 13 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul declarat de GȚ „Petru Vasile Maler” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Orhei din 6 iulie 2021.

În cadrul examinării cauzei în ordine de apel, reclamanta a fost asistată de avocat, iar potrivit contractului de asistență juridică nr. 821 din 12 iunie 2019, aceasta a achitat suma de 15.000 lei.

Prin încheierea executorului judecătoresc Victoria Țărnă din 1 decembrie 2022, a fost anulat sechestrul aplicat în temeiul încheierii Judecătoriei Orhei din 13 noiembrie 2017, iar pentru serviciile executorului judecătoresc Țărnă Victoria reclamanta a achitat, prin ordinul de încasare a numerarului nr. 1 din 2 decembrie 2022, suma de 420 lei.

Reprezentantul părții susține că, în cadrul examinării cauzei civile nr. 2- 265/2021, anterior nr. 2-1822/2017, în instanțele de fond și apel a acordat asistență juridică Alexandrei Rusu în calitate de avocat, pentru care aceasta a achitat, în total, potrivit contractului de asistență juridică nr. 821 din 12 iunie 2019, suma de 50.000 lei, fapt confirmat prin bonul de plată seria WE nr. 987653 din 16 ianuarie 2023.

La cererea de chemare în judecată, reprezentantul pârâtului GȚ „Petru Vasile Maler”, avocatul Inna Soțchi, a depus referință, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, menționând că reclamanta a omis să prezinte probe care să confirme solicitarea sa privind încasarea sumei de 50.000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și a sumei de 18.400,05 lei cu titlu de taxă de stat în cauza nr. 2-265/2021.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 96 alin. (1) și alin. (11) din Codul de procedură civilă, partea care a pierdut procesul este obligată să compenseze părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile, iar compensarea acestor cheltuieli este admisibilă dacă partea a fost reprezentată în judecată de un avocat.

Colegiul a constatat că împuternicirile de reprezentare ale avocatului Serghei Mocanu au fost confirmate prin mandatul prezentat, care constituie un document de strictă evidență și care a fost completat în mod corespunzător, în conformitate cu prevederile legale. Prin urmare, instanța de apel a apreciat că prima instanță a conchis greșit asupra netemeiniciei pretenției privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică, fapt ce a determinat pronunțarea unei soluții eronate în această parte.

Totodată, instanța de apel a reținut că, pentru confirmarea cheltuielilor suportate în legătură cu asistența juridică acordată de avocatul Serghei Mocanu, la materialele cauzei a fost anexat bonul de plată seria WL nr. 987653 din 16 ianuarie 2023, eliberat de CA „Mocanu Serghei” pe numele clientei Alexandra Rusu, în 3 care este indicată suma de 50.000 lei cu titlu de cheltuieli pentru servicii juridice în baza contractului de asistență juridică nr. 821 din 12 iunie 2019.

În același timp, Colegiul a reținut că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, partea care a câștigat procesul poate obține rambursarea cheltuielilor de judecată doar în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al acestora. La determinarea cuantumului compensației, instanța urmează să țină cont de complexitatea cauzei, noutatea și dificultatea problemelor juridice ridicate, aportul avocatului la soluționarea cauzei, timpul și munca depusă, rezultatul obținut, natura litigiului, precum și de alte circumstanțe relevante.

Prin urmare, având în vedere materialele cauzei în coroborare cu prevederile legale aplicabile, instanța de apel a considerat parțial întemeiată pretenția Alexandrei Rusu privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică și a dispus încasarea sumei de 25.000 lei, apreciind că această sumă este reală, necesară și rezonabilă în raport cu natura litigiului în care a fost prestată asistența juridică.

Totodată, ținând cont de admiterea parțială a acțiunii și de faptul că reclamanta/apelantă a fost scutită, în temeiul legii, de la plata taxei de stat, instanța de apel a considerat necesară încasarea din contul GȚ „Petru Vasile Maler” la bugetul de stat a taxei de stat în sumă de 750 lei pentru examinarea cererii în instanța de fond și a sumei de 562,50 lei pentru examinarea apelului.

La 18 iulie 2024, avocata Inna Soțchi în numele și interesele GȚ „Petru Vasile Maler”, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 24 ianuarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului, a invocat că decizia Curții de Apel Chișinău este ilegală, arbitrară și neîntemeiată, fiind pasibilă de casare integrală, cu menținerea hotărârii Judecătoriei Orhei, sediul central, din 31 iulie 2023.

A susținut că decizia instanței de apel se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probei, și anume a bonului de plată seria WL nr. 987653 din 16 ianuarie 2023, în care sunt indicate serviciile prestate de avocatul Serghei Mocanu. În opinia recurentei, instanța de apel nu a apreciat rezonabil faptul că acest bon nu reflectă în concret serviciile prestate, nu indică pentru care cauză sau pentru care servicii de asistență juridică a fost achitat onorariul avocatului și face trimitere doar la contractul de asistență juridică nr. 821 din 12 iunie 2019.

Recurenta a menționat că bonul de plată nu demonstrează că cheltuielile de asistență juridică au fost realmente angajate pentru cauza în care se solicită 4 compensarea acestora, iar instanțele nu au avut posibilitatea de a se convinge că serviciile avocatului au fost achitate anume pentru cauza respectivă. A mai indicat că reprezentantul intimatei a omis să înscrie în bonul de plată denumirea exactă a serviciilor prestate, contrar cerințelor privind completarea formularului „Bon de plată”.

Totodată, a susținut că instanța de fond a stabilit corect că, în lipsa contractului de asistență juridică, nu se poate reține că suma de 50.000 lei, indicată în bonul de plată seria WL nr. 987653 din 16 ianuarie 2023, a fost achitată Cabinetului Avocatului „Mocanu Serghei” pentru cauza civilă dintre GȚ „Petru Vasile Maler” și Alexandra Rusu. În acest sens, recurenta a arătat că avocatul Serghei Mocanu ar fi reprezentat interesele Alexandrei Rusu în mai multe cauze civile și penale.

Recurenta a mai invocat faptul că instanța de apel nu a combătut argumentul instanței de fond privind impertinența bonului de plată și nu s-a pronunțat asupra argumentului referitor la incapacitatea acestuia de a proba achitarea onorariului, în special pentru cauza pusă în discuție. Potrivit recurentei, instanța de apel s-a limitat la constatarea existenței bonului de plată, fără a examina efectiv conținutul acestuia.

De asemenea, a invocat că bonul fiscal seria WL nr. 987653 nu ar aparține CA „Mocanu Serghei”. În acest sens, a arătat că, potrivit verificării efectuate pe pagina-web oficială a Serviciului Fiscal de Stat, factura fiscală seria WL, numărul 987653, nu aparține agentului economic cu IDNO 43453015, care este indicat ca fiind codul fiscal al CA „Mocanu Serghei”.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. 5 Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 442 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art. 372 alin. (3). Aprecierea probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) sau în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului, prevederile art. 372 se aplică în mod corespunzător”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și art. 432 din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor de apel prin prisma temeiurilor prevăzute de lege, iar potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este vădit neîntemeiat.

Completul reține că recursul este o cale extraordinară de atac și nu constituie o nouă examinare a fondului cauzei. Prin urmare, în procedura de admisibilitate, instanța de recurs nu rejudecă litigiul, nu substituie aprecierea probelor dată de instanțele ierarhic inferioare și nu verifică din nou toate circumstanțele cauzei, ci stabilește dacă motivele invocate se încadrează în temeiurile de recurs prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă. 6

Analizând cererea de recurs, Completul constată că recurenta invocă, în esență, dezacordul cu modul în care instanța de apel a apreciat proba privind suportarea cheltuielilor de asistență juridică, și anume bonul de plată seria WL nr. 987653 din 16 ianuarie 2023, precum și cu concluzia instanței de apel privind caracterul real, necesar și rezonabil al sumei de 25.000 lei acordate cu acest titlu.

Recurenta susține că instanța de apel ar fi apreciat vădit nerezonabil bonul de plată, întrucât acesta nu ar indica în concret cauza pentru care au fost prestate serviciile juridice, nu ar individualiza serviciile acordate și ar face trimitere doar la contractul de asistență juridică nr. 821 din 12 iunie 2019. Totodată, recurenta invocă faptul că instanța de apel nu ar fi combătut argumentele primei instanțe privind impertinența acestei probe.

Completul constată că aceste critici vizează, în principal, reaprecierea probelor administrate în cauză și a concluziilor instanței de apel referitoare la suficiența înscrisurilor prezentate pentru confirmarea cheltuielilor de asistență juridică. Or, simpla nemulțumire față de modul în care instanța de apel a apreciat proba prezentată nu poate justifica admisibilitatea recursului.

Completul reține că invocarea art. 432 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură civilă nu este suficientă în sine. Partea recurentă trebuie să demonstreze că decizia contestată este arbitrară ori că se bazează în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor. În speță, recurenta nu demonstrează un asemenea caracter vădit nerezonabil, ci reiterează poziția susținută în fața instanțelor ierarhic inferioare privind lipsa caracterului probant al bonului de plată.

Cu privire la argumentul recurentei potrivit căruia bonul fiscal seria WL nr. 987653 nu ar aparține Cabinetului Avocatului „Mocanu Serghei”, Completul reține că acesta nu schimbă natura criticilor formulate, care rămân orientate spre reevaluarea mijloacelor de probă și a circumstanțelor de fapt. În procedura de admisibilitate a recursului, instanța de recurs nu administrează și nu apreciază din nou probele, ci verifică existența unei veritabile probleme de legalitate.

Totodată, Completul reține că instanța de apel a motivat soluția adoptată, indicând temeiurile pentru care a considerat parțial întemeiată pretenția privind compensarea cheltuielilor de asistență juridică, precum și rațiunile pentru care a redus suma solicitată de la 50.000 lei la 25.000 lei, apreciind această sumă ca fiind reală, necesară și rezonabilă în raport cu natura litigiului.

Cererea de recurs nu indică o interpretare a legii contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, nu justifică necesitatea schimbării sau consolidării jurisprudenței și nu relevă alte temeiuri de admisibilitate prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă. Trimiterea recurentei la o altă soluție judiciară nu demonstrează, prin ea însăși, existența unei probleme de drept care să impună examinarea recursului în fond. 7

Prin urmare, Completul constată că recursul nu ridică o problemă de legalitate care să necesite examinarea sa în fond, iar motivele invocate se limitează la dezacordul recurentei cu soluția instanței de apel și cu aprecierea probelor administrate în cauză.

În aceste condiții, recursul declarat de avocata Inna Soțchi în numele și interesele GȚ „Petru Vasile Maler” este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă