İSKENDER BAYHAN v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
İSKENDER BAYHAN v. TURKEY (CtEDO, 2011)
SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 8361/07 de către İskender BAYHAN împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 30 august 2011 în calitate de comitet compus din: David Thór Björgvinsson, președinte, Giorgio Malinverni, Guido Raimondi, judecători și Françoise Elens-Passos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 26 ianuarie 2007, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Dl. İskender Bayhan este un cetățen turc născut în 1971 și trăiește la Istanbul. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Sürek, un avocat care practică în İstanbul. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, cu privire la durata procedurilor penale care a început în 1996 și care erau încă în suspensie la momentul introducerii cererii. La 9 octombrie 2010 și 29 aprilie 2011, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul căreia reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a plăti reclamantul 13,200 EUR (trezece mii și două sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care pot fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Françoise Elens-Pasos David Tór Björgvinsson Președintele adjunct al grefierului