Rezoluția CM/ResDH(2011)108 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Trei cauze împotriva Georgiei Iza Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze privesc încălcări ale dreptului la o instanță și ale dreptului la respectarea bunurilor reclamanților din cauza execuției ( (Kivitsiani) de hotărâri judecătorești interne definitive prin care se solicită statului membru să plătească anumite sume societăților reclamante (încălcări ale articolului 6§1 și încălcări ale articolului 1 din Protocolul nr. 1); precum și lipsa unei căi de atac efective în cauzele Iza A se vedea, de asemenea, art. 13 alineatul (1) din Convenție.
După ce a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția S Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care pun capăt încălcării și ștergerea consecințelor, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale, care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după ce a examinat măsurile luate de statul pârât (a se vedea anexa) și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE de la: în acest sens.
Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)108 Informare cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în trei cauze împotriva Georgiei Rezumat introductiv al afacerilor Afacerile În ceea ce privește încălcarea dreptului societăților reclamante într-o instanță din cauza faptului că a obținut executarea hotărârilor judecătorești interne definitive (din mai 2001 și, respectiv, decembrie 1999), Mebaghishvili se referă la plata anumitor sume societăților reclamante (încălcarea articolului 6§1), precum și la lipsa unei căi de atac efective în acest sens (încălcarea articolului 13). Aceste două cauze se referă, de asemenea, la încălcări ale dreptului societăților solicitante la respectarea bunurilor lor, începând cu 7/06/02 (data intrării în vigoare a Protocolului nr. 1 în Georgia), din cauza lipsei de executare a hotărârilor interne (încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1). Curtea Europeană a subliniat că executarea hotărârilor definitive de către instituțiile bugetare georgiene, motivată de deficiențe bugetare, este o problemă persistentă, recunoscută de autoritățile naționale.
Cauza Kvitsiani se referă la executarea, timp de mai mult de cinci ani și jumătate, a unei hotărâri judecătorești definitive din 1 octombrie 2002 prin care se dispune plata unei despăgubiri reclamantului ca urmare a unei proceduri care pune în discuție răspunderea pentru statul membru (încălcarea articolului 6 alineatul (1) și a articolului 1 din Protocolul nr. 1). Detalii privind satisfacțiile echitabile Nume și n interogare Pagube materiale Pagube morale Costuri & cheltuieli Total Iza (b) Măsuri individuale Satisfacerea echitabilă acordată de Curtea Europeană în cauzele Curtea Europeană a acordat, de asemenea, satisfacție echitabilă pentru daune morale reclamanților care au solicitat acest lucru.
În consecință, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale 1. Încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 1.1 Întrebări bugetare În ceea ce privește deficiențele bugetare identificate de Curte în hotărârile sale, autoritățile georgiene au indicat că această problemă nu mai este relevantă și au furnizat statistici privind, pe de o parte, bugetul statului însărcinat cu executarea hotărârilor judecătorești interne și, pe de altă parte, suma angajată pentru executarea hotărârilor judecătorești interne de către biroul național de executare, precum și numărul deciziilor executate.
Aproape toate datoriile, (datorii salariale ale persoanelor fizice, pentru despăgubiri pentru daune, subvenții, cheltuieli de tratament medical și alte sume) au fost plătite, iar deciziile anterioare care au forță executorie, dar rămân neexecutate, sunt în curs de executare. Ca urmare a hotărârilor Curții, în 2007 a fost votat un buget special de 10 milioane de laris pentru a plăti datoriile de la statul membru. Din 2008, în fiecare an, un fond - numit "fondul guvernului" - de 20 Milioane de laris sunt votate în vederea rambursării datoriilor din anii anteriori și a executării hotărârilor judecătorești (inclusiv plata satisfacției echitabile alocate de Curtea Europeană în hotărârile sale împotriva Georgiei).
Acest fond este legat de Ministerul Finanțelor. 1.2 Reforma și modernizarea sistemului de executare Structurile administrative de executare au fost reformate, în special prin înființarea, în octombrie 2008, a Biroului național de execuție (denumit în continuare "BNE" (BNE) și prin instituirea progresivă a unui sistem mixt de execuție. Au fost luate numeroase măsuri pentru modernizarea acestor servicii și sporirea profesionalismului agenților de executare.
Procedurile de executare sunt reglementate în prezent de Codul civil, Codul de procedură civilă și Legea din 16 aprilie 1999 privind procedurile de executare, care a fost modificată de mai multe ori și a cărei ultimă modificare a intrat în vigoare în decembrie 2010. În conformitate cu art. 28 alineatul (5) din această lege, la primirea unei cereri de executare a unei hotărâri judecătorești interne la debitul de la Õ ï , BNE invită instituția publică în cauză și Ministerul de Finanțe să se conformeze în mod voluntar hotărârii judecătorești. 2. Încălcarea articolului 13 din Convenția 2.1 Executarea forțată a hotărârilor judecătorești în ceea ce privește statul art. 90-3 și art. 90-4 din Legea din 16 aprilie 1999 prevăd că procedura de executare forțată împotriva unei instituții publice/persoane juridice de drept public este pusă în aplicare la o lună după invitația care i-a fost adresată de a se conforma în mod voluntar hotărârii judecătorești.
O unitate structurală permanentă a BNE numită "serviciu specializat" (a se vedea punctul 1.1) și plătită direct creditorului. 2.2 Indemnizațiile în caz de întârziere a executării la art. 411 din Codul de procedură civilă prevăd că un prejudiciu trebuie să fie compensat nu numai în caz de pierdere financiară, ci și în caz de nepercepție a veniturilor și că plata prejudiciului pentru veniturile nerecuperate trebuie să corespundă sumei care ar fi putut fi percepută în cazul respectării obligațiilor contractuale. La articolul (42) precizează că o parte nu este plătită decât în cazul în care prejudiciul ar fi putut fi prevăzut de partea în lipsă și în cazul în care: există o legătură de cauzalitate între efectul dăunător și rezultatul în cauză.
Instanțele interne decid cu privire la despăgubiri. În cele din urmă, introducerea unei obligații legale de a plăti dobânzi moratorii în caz de neplată a unei sume acordate de o instanță este în curs de desfășurare. 3. Alte măsuri generale pentru ca jurisprudența Curții să fie luată în considerare de administrație și de instanțe, aceste trei hotărâri au fost traduse și publicate A fost tradusă și publicată în Jurnalul Oficial al Georgiei nr. 13 din 30/05/2006; a fost tradusă și publicată în Jurnalul Oficial al Georgiei nr. 80 din 11/11/2009 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Cele trei hotărâri figurează, de asemenea, în revizuirea Jurnalului Oficial al Uniunii Europene nr. 80 din 11/11/2009.
Hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva Georgiei Această lucrare reunește hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva Georgiei în perioada 2004-2010 și a fost distribuită instanțelor interne care au fost astfel conștiente de jurisprudența Curții Europene cu privire la problemele de executare a hotărârilor judecătorești interne. III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în aceste cazuri, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Georgia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 14 septembrie 2011, în cadrul celei de-a 1120-a ședințe a delegaților miniștrilor.
Résolution CM/ResDH(2011)108 [1] Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme Trois affaires contre Géorgie (« Iza » Ltd et Makrakhidze, Requête n o 28537/02, arrêt du 27/09/2005, définitif le 27/12/2005 (« Amat-G » Ltd et Mebaghishvili, Requête n o 2507/03, arrêt du 27/09/2005, définitif le 15/02/2006 Kvitsiani, Requête n o 16277/07, arrêt du 21/07/2009, définitif le 21/10/2009) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité une fois définitifs ; Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent des atteintes au droit à un tribunal et au droit au respect des biens des requérants en raison de l’inexécution (« Iza » Ltd et Makrakhidze et « Amat-G » Ltd et Mebaghishvili) ou du retard dans l’exécution (Kivitsiani) de décisions de justice internes définitives ordonnant à l’Etat de payer certaines sommes aux sociétés requérantes (violations de l’article 6§1 et violations de l’article 1 du Protocole nº 1) ;
ainsi que l’absence de recours effectif à ce titre dans les affaires « Iza » Ltd et Makrakhidze et « Amat-G » Ltd et Mebaghishvili (violations de l’article 13) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’État défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer aux arrêts de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que l’État défendeur a versé aux parties requérantes la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’État défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’État défendeur (voir Annexe) qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et DECIDE d’en clore l’examen.
Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)108 Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans trois affaires contre Géorgie Résumé introductif des affaires Les affaires « Iza » Ltd et Makrakhidze et « Amat-G » Ltd et Mebaghishvili concernent des violations du droit des sociétés requérantes à un tribunal en raison de l’impossibilité d’obtenir l’exécution d’arrêts internes définitifs (de mai 2001 et de décembre 1999 respectivement) ordonnant à l’Etat de payer certaines sommes aux sociétés requérantes (violations de l’article 6§1) ainsi que l’absence de recours effectif à cet effet (violations de l’article 13). Ces deux affaires concernent en outre des violations du droit des sociétés requérantes au respect de leurs biens, à partir du 7/06/02 (date d’entrée en vigueur du Protocole nº 1 en Géorgie), en raison de l’absence d’exécution des arrêts internes (violations de l’article 1 du Protocole nº 1). La Cour européenne a relevé que l’inexécution d’arrêts définitifs par les institutions budgétaires géorgiennes, motivée par des insuffisances budgétaires, était un problème persistant, reconnu par les autorités nationales.
L’affaire Kvitsiani concerne l’inexécution, durant plus de cinq ans et demi, d’une décision de justice définitive d’octobre 2002 ordonnant le paiement d’un dédommagement au requérant à la suite d’une procédure mettant en cause la responsabilité de l’Etat (violation de l’article 6§1 et de l’article 1 du Protocole nº 1). I. Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles a) Détails des satisfactions équitables Nom et n o requête Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total « Iza » Ltd et Makrakhidze 28537/02 10 000 EUR 1 000 EUR 2 050 EUR 13 050 EUR Payé le 18/04/2006 Intérêts de retard payés « Amat-G » Ltd et Mebaghishvili 2507/03 200 000 EUR 2 000 EUR 202 000 EUR Payé le 19/05/2006 Intérêts de retard payés Kvitsiani 16277/07 3 000 EUR 3 000 EUR Payé le 08/12/2009 b) Mesures individuelles La satisfaction équitable octroyée par la Cour européenne dans les affaires « Iza » Ltd et Makrakhidze et « Amat-G » Ltd et Mebaghishvili couvre les sommes qui faisaient l’objet des arrêts internes inexécutés.
Dans l’affaire Kivitsiani, les sommes qui faisaient l’objet de l’arrêt interne avait déjà été payées lorsque la Cour a rendu son arrêt. La Cour européenne a par ailleurs accordé une satisfaction équitable pour dommage moral aux requérants qui en ont fait la demande. En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres. II. Mesures générales 1. Violation de l’article 6§1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole nº 1 1.1 Questions budgétaires S’agissant des insuffisances budgétaires relevées par la Cour dans ses arrêts, les autorités géorgiennes ont indiqué que ce problème n’existait plus et ont fourni des statistiques concernant, d’une part, le budget de l’État affecté à l’exécution des décisions de justice interne, et, d’autre part, le montant engagé pour l’exécution des décisions de justice interne par le bureau national de l’exécution, ainsi que le nombre de décisions exécutées.
La quasi-totalité des dettes, (dettes salariales des personnes physiques, pour l’indemnisation de dommages, subventions, frais de traitement médical et autres sommes) ont été payées et les anciennes décisions qui ont force exécutoire mais restent inexécutées, sont en cours d’exécution. En conséquence des arrêts de la Cour, un budget spécial de 10 millions de laris a été voté en 2007 pour payer les dettes de l’Etat. Depuis 2008, chaque année, un fonds - dit « fonds du gouvernement » - de 20 millions de laris est voté en vue du remboursement des dettes des années précédentes et de l’exécution des décisions de justice (y compris le paiement de la satisfaction équitable allouée par la Cour européenne dans ses arrêts rendus contre la Géorgie).
Ce fonds est rattaché au Ministère des finances. 1.2 Réforme et modernisation du système d’exécution Les structures administratives chargées de l’exécution ont été réformées, avec notamment la création en octobre 2008 du Bureau national de l’exécution (ci-après « BNE ») et la mise en place progressive d’un système mixte d’huissiers. De nombreuses mesures visant à moderniser ces services et à accroître le professionnalisme des agents d’exécution ont été prises.
Les procédures d’exécution sont actuellement régies par le Code civil, le Code de procédure civile et la loi du 16 avril 1999 sur les procédures d’exécution, laquelle a été amendée à plusieurs reprises et dont le dernier amendement est entré en vigueur en décembre 2010. Conformément à l’article 28§5 de cette loi, dès réception d’une demande d’exécution d’une décision de justice interne au débit de l’Etat, le BNE invite l’établissement public concerné et le Ministère des finances à se conformer volontairement à la décision judiciaire. 2. Violation de l’article 13 de la Convention 2.1 Exécution forcée des décisions judiciaires à l’encontre de l’Etat Les articles 90-3 et 90-4 de la loi du 16 avril 1999 prévoient que la procédure d’exécution forcée à l’égard d’un établissement public/personne morale de droit public est mise en œuvre un mois après l’invitation qui lui a été faite de se conformer volontairement à la décision judiciaire.
Une unité structurelle permanente du BNE dénommée « service spécialisé » dont les fonctions sont régies par le règlement du BNE, procède le cas échéant à l’exécution forcée des affaires dans lesquelles l’État est débiteur (amendement législatif du 7 décembre 2010) ; le Service spécialisé s’adresse au Ministère des finances pour que la somme correspondante à la dette de l’Etat soit débloquée du fonds spécial (voir sous 1.1) et directement payée au créancier. 2.2 Indemnisations en cas de retard d’exécution L’article 411 du Code de procédure civile prévoit qu’un préjudice doit être indemnisé non seulement en cas de perte financière, mais également en cas de non-perception de revenus et que l’indemnisation du préjudice pour les revenus non perçus doit correspondre au montant qui aurait pu être perçu en cas de respect des obligations contractuelles.
L’article 412 précise qu’« une indemnité n’est versée que lorsque le préjudice aurait pu être prévu par la partie en défaut et lorsqu’il existe un lien de causalité entre l’effet dommageable et le résultat en question. » Les juridictions internes décident de l’indemnisation. Enfin, l’introduction d’une obligation légale de payer des intérêts moratoires en cas de non-paiement d’une somme accordée par un tribunal est à l’étude. 3. Autres mesures générales Afin que la jurisprudence de la Cour soit prise en compte par l’administration et les tribunaux, ces trois arrêts ont été traduits et publiés : l’arrêt « Iza » Ltd et Makrakhidze a été traduit et publié au Journal officiel de Géorgie nº13 du 30/05/2006 ; l’arrêt « Amat-G » Ltd et Mebaghishvili a été traduit et publié au Journal officiel de Géorgie nº 16 du 12/06/06 ; l’arrêt Kivitsiani a été traduit et publié au Journal Officiel nº 80 du 11/11/2009.
Les trois arrêts figurent également dans la revue « Les arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme contre la Géorgie », ouvrage publié en 2010 par le Centre des droits de l’homme de la Cour suprême de Géorgie. Cet ouvrage rassemble les arrêts rendus par la Cour européenne des droits de l’homme contre la Géorgie entre 2004 et 2010 et a été distribué aux juridictions internes qui ont ainsi été sensibilisées à la jurisprudence de la Cour européenne sur les questions d’exécution des décisions de justice interne. III. Conclusions de l’État défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences, pour les parties requérantes, des violations de la Convention constatées par la Cour européenne dans ces affaires, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que la Géorgie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.
[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 14 septembre 2011 lors de la 1120e réunion des Délégués des Ministres.