Ion împotriva României

Decizia nr. 22959/05, de către Marian ION împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 11 octombrie 2011 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 16 iunie 2005, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Dl Marian Ion, solicitant, este un național român care s-a născut în 1968 și trăiește în Nicolesti. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Irina Cambrea, co-agent al Guvernului.

Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la anularea deciziei sale finale prin intermediul unui recurs extraordinar. La 27 iunie 2011 și 28 iulie 2011, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul căreia reclamantul a acceptat să renunțe la orice nouă reclamație împotriva României în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri împotriva unei angajamente ale Guvernului de a-i plăti 3 200 euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi transformate în lei românesc la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 22959/05 by Marian ION against Romania The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 11 October 2011 as a Committee composed of: Alvina Gyulumyan, President, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 16 June 2005, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: PROCEDURE The applicant, Mr Marian Ion, is a Romanian national who was born in 1968 and lives in Niculesti. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs Irina Cambrea, Co-Agent of the Government.

The applicant complained under Article 6 of the Convention about the quashing of his final decision by means of an extraordinary appeal. On 27 June 2011 and 28 July 2011 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Romania in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him 3 200 euros to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which would be converted into Romanian lei at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable and it will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case. THE LAW The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Deputy Registrar President