CASE OF OJOG AND OTHERS v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a hotărârii,

efectuată de asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIA A TREIA

CAUZA

OJOG ȘI ALȚII c. MOLDOVEI

(Cererea nr. 1988/06)

HOTĂRÂRE

(pe fond)

STRASBOURG

13 decembrie 2011

Hotărârea este definitivă, dar poate fi subiect al revizuirii editoriale.

În cauza

Ojog și Alții c. Moldovei

,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (SECȚIA a Treia), întrunită în cadrul unui comitet compus din:

Ján Šikuta,

Președinte,

Ineta Ziemele,

Kristina Pardalos,

judecători,

și Marialena Tsirli,

grefier adjunct al SECȚIEI,

Deliberând la 22 noiembrie 2011 în ședință închisă,

Pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:

PROCEDURA

1.

La originea cauzei se află o cerere (nr. 1988/06) depusă împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”), de către cinci cetățeni ai Republicii Moldova („reclamanții”).

ÎN FAPT

I.

CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

2.

Reclamanții sunt cetățeni ai Republicii Moldova care, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive, au abținut o decizie favorabilă în privința unei proprietăți imobiliare. Această hotărâre judecătorească a fost mai târziu casată ca urmare a procedurilor inițiate de persoane terțe. Informații detaliate despre reclamanți și procedurile în care au fost implicați aceștia pot fi găsite în tabelul anexă.

II.

DREPTUL INTERN RELEVANT

3.

Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă stipulează următoarele:

Articolul 449

„Revizuirea se declară în cazul în care:

...

b) au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute petiționarului anterior;

c) după emiterea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri probatoare care au fost reținute de un participant la proces sau care nu au putut fi prezentate instanței într-o împrejurare ce nu depinde de voința participantului la proces;

...

h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale....”

Articolul 450

„Cererea de revizuire se depune:

...

c) în termen de 3 luni din ziua când persoana interesată a luat cunoștință de circumstanțele sau faptele esențiale ale pricinii care nu i-au fost cunoscute anterior și nu i-au putut fi cunoscute - în cazurile prevăzute la art.449 lit.b);

d) în termen de 3 luni din ziua în care s-a descoperit înscrisul respectiv - în cazurile prevăzute la art.449 lit.c);

...

g) în termen de 3 luni după emiterea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului - în cazul prevăzut la art.449 lit.h).”

ÎN DREPT

I.

PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 6 § 1 ȘI A ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI NR.1 LA CONVENȚIE

4.

Reclamanții s-au plâns de faptul că au fost încălcate articolul 6 § 1 și articolul 1 al Protocolului nr.1 la Convenție ca urmare a casării în procedura de revizuire a deciziei judecătorași definitive pronunțate în favoarea lor.

Articolul 6 § 1

„Orice persoană are dreptul la judecarea ... într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță ..., care va hotărî ... asupra drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil ... ”

Articolul 1 al Protocolului nr. 1

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului Statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.”

A.

Admisibilitatea

5.

Curtea notează că cererea nu este vădit neîntemeiată în sensul articolului 35 § 3 al Convenției. În continuare notează că nu este inadmisibilă în temeiul altor motiv. Prin urmare, ea trebuie să fie declarată admisibilă.

B.

Fondul

1.

Observațiile părților

6.

Părțile s-au plâns că a fost încălcat principiul securității juridice și s-au bazat pe articolului 6 § 1 al Convenției. Ei au susținut că procedura de revizuire inițiată de persoane terțe a fost de fapt un recurs, deoarece intenția lor a fost să obțină doar o reexaminare a cauzei.

Reclamanții au susținut, în continuare, că dreptul lor la protecția proprietății, așa cum este garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție, a fost, de asemenea, încălcat.

7.

Guvernul nu a fost de acord și a susținut că revizuirea a fost necesară pentru a corecta erorile judiciare grave. Mai precis, Guvernul a susținut că odată ce pârâții nu au fost anunțați despre procedurile în cauză și deoarece competența legală în asemenea proceduri aparține instanțelor specializate economice, redeschiderea procesului a fost necesară pentru a le oferi posibilitatea de a fi audiați.

De asemenea, Guvernul a argumentat că prevederile legale privind revizuirea sunt suficient de clare și accesibile.

În cele din urmă, Guvernul a susținut că atât reglementările procedurale ale Curții Europene a Drepturile Omului, cât și cele ale Curții Internaționale de Justiție prevăd posibilitatea revizuirii deciziilor definitive.

2.

Aprecierea Curții

8.

Curtea reiterează faptul că d

reptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanță, așa cum este garantat de articolul 6 § 1 al Convenției, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenției, care, în partea sa relevantă, declară statul de drept ca fiind parte a moștenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul securității juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție

(a se vedea

Brumărescu v. Romania

, [GC], nr. 28342/95, § 61, ECHR 1999-VII).

9.

Securitatea juridică presupune respectarea principiului

res judicata

(ibid., § 62)

, adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești. Acest principiu cere ca nicio parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă soluționare a cauzei. Atribuția de revizuire care aparține instanțelor judecătorești ierarhic superioare trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs în anulare, iar simpla existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesar, pe motivul unor circumstanțe esențiale și convingătoare

(

Ryabykh v. Russia

,

nr. 52854/99, §52, ECHR

2003

‑

IX).

10.

În ceea ce privește procedura de revizuire, Curtea a constatat că scopul acestei proceduri este mai degrabă de a obține o nouă reexaminare a chestiunii, și nu este o procedură de revizuire veritabilă, așa cum prevede legislația Republicii Moldova (

Popov v. Moldova (no. 2)

, nr. 19960/04, § 52, 6 decembrie 2005;

Eugenia and Doina

Duca v. Moldova

, nr. 75/07, §§ 28-42, 3 martie 2009;

Oferta Plus SRL v. Moldova

, nr. 14385/04, §§ 86-112, 19 decembrie 2006).

11.

Întorcându-ne la prezenta cauză, Curtea ia notă de argumentele formulate de Guvern în privința necesității de a corecta erorile judiciare grave admise în timpul procedurilor în care au fost implicați reclamanții.

12.

În particular, Curtea notează faptul că Guvernul a susținut că revizuirea a fost justificată de lipsa notificării pârâților și de competența materială greșită. Însă, Curtea observă faptul că decizia Curții Supreme de Justiție din 20 iulie 2005, prin care a fost admisă cererea de revizuire, nu face trimitere la temeiurile invocate de Guvern. Din contra, Curtea Supremă de Justiție a emis temeiuri diferite pentru admiterea cererii de revizuire.

În cele din urmă, Curtea acordă importanță deosebită faptului că anterior admiterii cererii de revizuire în cauză, la trei ani după ce decizia judecătorească a devenit definitivă, aproximativ același complet de judecată a respins de trei ori cererea de revizuire depusă de aceeași pârâți.

13.

În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că Guvernul nu a adus argumente care să justifice respectivele proceduri de revizuire și că nu există nicio distincție între prezenta cauză și cea menționată mai sus - cauza

Popov (nr. 2)

. Prin urmare, Curtea constată că a avut loc încălcarea articolului 6

14.

În fine, în ceea ce privește pretenția reclamanților referitoare la dreptul lor de proprietate, în conformitate cu jurisprudența sa constată la acest subiect (a se vedea

Popov (nr. 2)

citată mai sus), Curtea constată că decizia autorităților naționale de a casa hotărârea judecătorească irevocabilă în temeiul căreia reclamanții au obținut diverse proprietăți a încălcat drepturile lor garantate de articolului 1 al Protocolului nr.1.

Astfel, a avut loc și încălcarea acestei prevederi.

II.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI

15.

Articolul 41 al Convenției prevede:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltelor Părți Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei violări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.”

Prejudiciul

16.

Reclamanții au solicitat Curții să rezerve această chestiuni pe motiv că, din cauza specificului procedurilor de lichidare, a fost imposibil pentru ei să aprecieze prejudiciul material și moral.

17.

Guvernul a fost de acord cu rezervarea solicitată de către reclamanți.

18.

Prin urmare, Curtea hotărăște că este necesar să rezerve în întregime această chestiune.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

Declară

cererea admisibilă;

2.

Hotărăște

că a avut loc încălcarea articolului 6 § 1 al Convenției și a articolului 1 al Protocolului nr.1 la Convenție;

3.

Hotărăște

că chestiunea cu privire la aplicarea articolului 41 al Convenției nu este gata pentru decizie, prin urmare,

(a)

rezervă această chestiune în întregime;

(b)

invită Guvernul Republicii Moldova și reclamanții să prezinte, în decursul a trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă în conformitate cu articolul

44

§

2 al Convenției

, observații scrise cu privire la chestiunea respectivă și, în special, să notifice Curții despre orice acord la care ei ar putea ajunge;

Redactată în limba engleză și comunicată în scris la 13 decembrie 2011, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 și 3 al Regulamentului Curții.

Marialena Tsirli

Ján Šikuta

Grefier Adjunct

Președinte

Anexă

Nr. cererii și data depunerii

Informații privind reclamanții

Obiectul litigiului

Decizia definitivă

Decizia adoptată în ordinea căilor de atac extraordinare

1988/06 (depusă la 13 ianuarie 2006)

OJOG Ludmila (născută la 14 decembrie 1959)

ROIBU Valeria (născută la 3 august 1942)

ROIBU Mihail (născut la 4

martie 1942)

ROIBU Dragos (născut la 31 august 1968)

OJOG Igor (născut la 6

iunie 1981)

Toți reclamanții sunt cetățeni ai Republicii Moldova și locuiesc în Chișinău.

Reclamanții sunt acționari minoritari ai unei societăți pe acțiuni private. Ei au inițiat procedura de lichidare și distribuire a bunurilor între acționari.

Prin decizia judecătorească din 6 februarie 2003, Curtea de Apel Chișinău a admis acțiunea reclamanților și a dispus lichidarea companiei vizate.

Prin decizia judecătorească din 3 martie 2004, Curtea Supremă de Justiție a împărțit bunurile companiei vizate între acționarii ei.

După patru încercări nereușite de a redeschide procesul, Curtea Supremă de Justiție a admis, la 20 iulie 2005, cererea de revizuire depusă de persoane terțe, casând deciziile judecătorești irevocabile din 6 februarie 2003 și 3 martie 2004, și a dispus reexaminarea cauzei.

În procedura de reexaminare Curtea de Apel Economică a respins, la 14 iulie 2006, pretențiile reclamanților. Această hotărâre judecătorească a fost menținută de Curtea Supremă de Justiție prin decizia irevocabilă din 25 ianuarie 2007.