Moraner împotriva Turciei

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 27559/06 Zeki MORANER și İzzettin MORANER împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 13 decembrie 2011 ca secțiune compusă din: Isabelle Berro-Lefèvre, președinte, Guido Raimondi, Helen Keller, judecători și Françoise Elens-Passos, grefierul secțiunea adjunctă, având în vedere cererea depusă la 30 iunie 2006, având în vedere decizia parțială din 4 mai 2010, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții, Zeki Moraner și İzzettin Moraner, sunt resortisanți turci născuți în 1950 și, respectiv, din 1961 și trăiesc în Van. Cererea lor a fost depusă la 30 iunie 2006. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl E. Bingöl, un avocat practicant în Van.

Guvernul turc (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurilor penale care s-a încheiat la 23 ianuarie 2006. La 8 noiembrie 2010 și 19 octombrie 2011, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamanții au convenit să renunțe la orice alte cereri împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a le plăti 3,600 (trei mii șase sute de euro) fiecare pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care pot fi aplicabile.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției).

Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să elimine restul cererii din lista sa de cazuri. Françoise Elens-Pasos Isabelle Berro-Lefèvre Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION Application no. 27559/06 Zeki MORANER and İzzettin MORANER against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 13 December 2011 as a Chamber composed of: Isabelle Berro-Lefèvre, President, Guido Raimondi, Helen Keller, judges, and Françoise Elens-Passos, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 30 June 2006, Having regard to the partial decision of 4 May 2010, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: PROCEDURE The applicants, Zeki Moraner and İzzettin Moraner, are Turkish nationals who were born in 1950 and 1961 respectively and live in Van.

Their application was lodged on 30 June 2006. They were represented before the Court by Mr E. Bingöl, a lawyer practising in Van. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent. The applicants complained under Article 6 of the Convention about the length of criminal proceedings which ended on 23 January 2006. On 8 November 2010 and 19 October 2011 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicants agreed to waive any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay them 3,600 (three thousand six hundred) euros each to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which would be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case. THE LAW The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the remainder of the application out of its list of cases. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefèvre Deputy Registrar President