OKTAR v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
OKTAR v. TURKEY (CtEDO, 2011)
DECIZIE A SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 8691/09 de Adnan OKTAR împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 22 februarie 2011 în calitate de comitet compus din: David Thór Björgvinsson, președinte, Giorgio Malinverni, Guido Raimondi, judecători și Françoise Elens-Pasos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 30 decembrie 2008, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Cererea a fost depusă de dl Adnan Oktar, un cetățen turc născut în 1956 și trăiește la Istanbul. El a fost reprezentat în fața Curții de dl C. Gökdoğan, un avocat practicant la Istanbul. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. La 26 aprilie 2010, Curtea a hotărât să comunice plângerea reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind durata procedurii penale împotriva acestuia, care a început la 8 februarie 2000 și care încă era în așteptare în fața instanțelor interne la momentul comunicării. La 31 mai 2010 și 3 septembrie 2010, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-i plăti 6,500 EUR (sex mii cinci sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în Lira turcă la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Françoise Elens-Pasos David Tór Björgvinsson Președintele adjunct al grefierului