SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 24201/07 Ramazan KIRAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 14 februarie 2012 într-un comitet compus din Isabelle Berro-Lefèvre, președinte, Guido Raimondi, Helen Keller, judecători, și Françoise Elens-Passos, asistentă de secțiune, având în vedere cererea prezentată mai sus la 19 aprilie 2007, După ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ pe reclamant, dl Ramazan K Invocând articolele 10 și 14 din convenție, reclamantul susținea că barierele pe care le-a întâmpinat pentru a ține conversații telefonice în kurdă constituiau o încălcare discriminatorie a dreptului său la libertatea de exprimare. Aceste obiecții au fost comunicate guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea Modulul a rămas fără răspuns. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 2 În decembrie 2010, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale era mai scurt și că nu a solicitat prelungirea acestuia. În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, ar putea elimina o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele dau impresia că un reclamant nu intenționează să o mențină. Această scrisoare este, de asemenea, restantă fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefevre adjunct președinte
Requête n
o
24201/07
Ramazan KIRAN
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 14 février 2012 en un comité composé de
:
Isabelle Berro-Lefèvre,
présidente,
Guido Raimondi,
Helen Keller,
juges,
et de Françoise Elens-Passos,
greffière adjointe
de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 19 avril 2007,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Ramazan Kıran est un ressortissant turc, né en 1966. Lors de l’introduction de la requête, il était détenu à la prison d’Erzurum. Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») est représenté par son agent.
Invoquant les articles 10 et 14 de la Convention, le requérant alléguait que les entraves auxquelles il s’était heurté pour tenir des conversations téléphoniques en kurde constituaient une atteinte discriminatoire à son droit à la liberté d’expression. Ces griefs ont été communiqués au Gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 2
décembre 2010, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir celle-ci. Cette lettre est également demeurée sans réponse.
A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.
Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Françoise Elens-Passos
Isabelle Berro-Lefèvre
Greffière adjointe
Présidente