- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 14 februarie 2012
- Stat pârât
- MDA
- Articole
- Articolul 3
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 3
Hadji împotriva Republicii Moldova
Traducere în română Auto
La 24 septembrie 2003, reclamantul a fost arestat sub suspectul de a fi membru al unei bande criminale specializate în furtul de mașini. La 23 noiembrie 2006, reclamantul a fost condamnat și la 25 aprilie 2007, condamnarea sa a fost susținută în apel de către Curtea de Apel Chișinău. El a fost condamnat la 12 ani de închisoare.
În timpul procedurii penale împotriva lui, reclamantul a fost reținut în următoarele centre de detenție: - 26 noiembrie 2003 – 2 decembrie 2003: închisoare nr. 13; - 2 decembrie 2003 – 14 ianuarie 2004: centrul de detenție al Ministerului Afacerilor Interne; - 14 ianuarie 2004 – 16 februarie 2004: închisoare nr. 13; - 16 februarie 2004 – 25 februarie 2004: centrul de detenție al Ministerului Internului; - 25 februarie 2004 – 4 ianuarie 2007: închisoare nr. 13; - 4 ianuarie 2007 – 1 martie 2007: închisoare nr. 16; - 1 martie 2007 – 1 aprilie 2008: închisoare nr. 13; - 1 aprilie 2008 – 2 iunie 2010: închisoare nr. 8; - 2 iunie 2010 – 4 februarie 2011: închisoare nr. 12; - 4 februarie 2011 – prezent: închisoare nr. Potrivit reclamantului, condițiile de detenție în închisoarea nr. 13 și închisoarea nr. 8 erau foarte slabe și erau constituite de tratamente inumane și degradante.
În ceea ce privește închisoarea nr. 13, reclamantul a susținut că celulele erau suprapopulate și umide și nu existau ventilație. De asemenea, s-a plâns de calitate și cantitate a alimentelor. În ceea ce privește închisoarea nr. 8, el a susținut că a fost situat pe teritoriul controlat de autoritățile separatiste transniestriene, dar a fost însuși sub controlul autorităților constituționale moldovenești. Autoritățile separatiste au tăiat energia și aprovizionarea cu apă și a deconectat închisoarea din rețeaua de canalizare. Prin urmare, deținuții aveau putere electrică timp de doar trei ore pe zi și apa era limitată la 15 litri pe zi, plus încă cincizeci de litri o dată pe săptămână pentru dușuri și haine de spălat.
Părțile relevante ale Raportului Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și a Tratamentelor sau Puncturilor Inumane sau Degradante (CPT) privind o vizită în Moldova între 14 au 24 septembrie 2007 au citit după cum urmează (traducere neoficială): „84. Instituția penitenciară nr. 8 la Bender au fost supuși trei vizite efectuate de CPT din 2003, în urma hotărârii autorităților municipale din Bender de a priva înființarea apei curente și a aprovizionării cu energie electrică (și, începând cu 2005, de a-l deconecta din sistemul de eliminare a apelor uscate din oraș). Seriositatea situației în care se confruntă înființarea a dus Comitetul să menționeze în raportul privind vizita sa din martie 2006 că, cu excepția cazului în care problemele menționate mai sus ar trebui să fie rezolvate, deținuții ar trebui mutați în altă parte.
În răspunsul lor la acest raport, autoritățile moldovenești au indicat că au luat în considerare situația de la instituția penitenciară nr. 8 în Bender să fie sub control și nu a văzut niciun motiv pentru transferul deținuților la alte unități. 85. Când re-visitați de delegația CPT la 21 septembrie 2007, instituția a fost deținută 99 de prizonieri (în comparație cu 101 la 18 martie 2006). Delegația a fost informată că 35 de deținuți au fost eliberați din martie 2006 și că aproximativ același număr de noi deținuți au fost admisi. Marea majoritate a deținuți în prezent la unitatea provin din regiunea Transniestriană sau locații din apropiere. Delegația a obținut impresia că toți deținuții care au fost admisi în ultimul an au cerut un transfer către Bender, în special din cauza dorinței de a fi mai aproape de familiile lor.
Examinarea documentației a confirmat că deținuții nou-admiși au fost explicit cu privire la condițiile existente la stabilizare (de exemplu. lipsa de apă curentă, a energiei electrice și de eliminare a apelor uscate) și au confirmat cu semnătura dorința lor de a fi transferat acolo. Mai mult, a parut că câțiva deținuți care au solicitat transferul către alte unități au primit satisfacție. 86. În ceea ce privește condițiile materiale, în ceea ce privește spațiul de viață pe prizonier (aproximativ 6 m2), starea de reparație și decorare, dormitorii în care deținuții au fost găzduiti au oferit condiții superioare celor martorite la orice alt loc penitenciar văzut de CPT în Moldova. În plus, prizonierii au declarat că alimentele primite au fost mai bune decât cele furnizate în altă parte.
În plus, nu s-au raportat probleme în ceea ce privește încălzirea. Cu toate acestea, în absența progreselor în ceea ce privește oprirea între autoritățile municipale din Bender și autoritățile moldovenești, energia electrică a continuat să fie produsă de generatori și a fost disponibilă de 3 până la 4 ore pe zi în seară, permițând deținătorilor, între altele, să privească televizorul. În plus, apa a fost livrată cu regularitate de către un camioncistern și a fost distribuită în rezervoare furnizarea bucătăriei și baie; deținuții au putut lua un duș o dată pe săptămână. În ceea ce privește toaletele, a fost instalat pulbere în subsolurile clădirilor neutilizate. 87. Prizonierii ar putea circula liber în jurul imobilului extins și se ocupă de sporturi în aer liber.
Cu toate acestea, a fost o lipsă de activități organizate. Aproximativ 36 de deținuți au fost angajati în serviciile generale ale instituției (cutie, curățare, reparații, etc.). Mai mult, directorul instituției a vorbit despre planurile de a înființa un atelier de carpinterie; totuși, nu era clar atunci când aceste planuri ar fi realizat. 88. Delegația a fost informată că relațiile cu autoritățile municipale din Bender au devenit mai puțin tense în ultimul an. Ca urmare, personalul care călătorește peste granița dintre Moldova și regiunea Transniestrului ar fi putut veni să lucreze cu regularitate. 89. În rezumat, este evident că autoritățile moldovenești au continuat să ia măsuri pentru a atenua, cât mai mult posibil, situația dificilă cu care se confruntă instituția penitenciară nr. 8 din Bender și pentru a se asigura că sănătatea și bunăstarea deținuților sunt protejate.
În plus, există semne de o abordare mai pragmatică din partea ambelor părți interesate de stansarea. Acest lucru este încurajator.
5. On 24 September 2003 the applicant was arrested on suspicion of being a member of a criminal gang specialising in the theft of cars. On 23 November 2006 the applicant was convicted and on 25 April 2007 his conviction was upheld on appeal by the Chișinău Court of Appeal. He was sentenced to twelve years’ imprisonment.
During the criminal proceedings against him the applicant was detained in the following detention facilities: - 26 November 2003 – 2 December 2003: Prison no. 13; - 2 December 2003 – 14 January 2004: detention facility of the Ministry of Internal Affairs; - 14 January 2004 – 16 February 2004: Prison no. 13; - 16 February 2004 – 25 February 2004: detention facility of the Ministry of Internal Affairs; - 25 February 2004 – 4 January 2007: Prison no. 13; - 4 January 2007 – 1 March 2007: Prison no. 16; - 1 March 2007 – 1 April 2008: Prison no. 13; - 1 April 2008 – 2 June 2010: Prison no. 8; - 2 June 2010 – 4 February 2011: Prison no. 12; - 4 February 2011 – present: Prison no. 8. 6. According to the applicant the conditions of detention in Prison no. 13 and Prison no. 8 were very poor and amounted to inhuman and degrading treatment.
In respect of Prison no. 13, the applicant submitted that the cells were overcrowded and humid and there was no ventilation. He also complained about the quality and quantity of the food. As to Prison no. 8, he submitted that it was located on territory controlled by the Transdniestrian separatist authorities but was itself under the control of the Moldovan constitutional authorities. The separatist authorities had cut off the power and water supplies and disconnected the prison from the sewage network. As a result the inmates had electrical power for only three hours per day and the water was limited to fifteen litres per day, plus another fifty litres once a week for showers and washing clothes.
7. The relevant parts of the Report of the European Committee for the Prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment (CPT) concerning a visit to Moldova between 14 au 24 September 2007 read as follows (unofficial translation): “84. Penitentiary establishment No. 8 in Bender had been the subject of three visits by the CPT since 2003, following the decision of the municipal authorities of Bender to deprive the establishment of running water and electricity supply (and, as of 2005, to disconnect it from the city’s sewage disposal system). The seriousness of the situation confronting the establishment led the Committee to state in the report on its visit in March 2006 that, unless the above-mentioned problems were resolved, prisoners should be relocated elsewhere.
In their response to that report, the Moldovan authorities indicated that they considered the situation at Penitentiary establishment No. 8 in Bender to be under control and saw no reasons for the relocation of prisoners to other establishments. 85. When re-visited by the CPT’s delegation on 21 September 2007, the establishment was holding 99 prisoners (compared with 101 on 18 March 2006). The delegation was informed that some 35 inmates had been released since March 2006, and approximately the same number of new prisoners had been admitted. The great majority of the prisoners currently held at the establishment originated from the Transdniestrian region or nearby locations. The delegation gained the impression that all prisoners who had been admitted in the last year had themselves asked for a transfer to Bender, in particular because of wishing to be closer to their families.
An examination of the documentation confirmed that newly admitted prisoners had been expressly informed of the conditions prevailing at the establishment (i.e. absence of running water, electricity and sewage disposal) and had confirmed with their signature their wish to be transferred there. Further, it appeared that the few inmates who had requested transfer to other establishments had received satisfaction. 86. As regards material conditions, in terms of living space per prisoner (some 6 m²), state of repair and decoration, the dormitories in which inmates were accommodated offered conditions superior to those witnessed at any other penitentiary establishment seen by the CPT in Moldova. Further, prisoners stated that the food they received was better than that provided elsewhere.
Moreover, no problems were reported as regards the heating. However, in the absence of any progress in the stand-off between the municipal authorities of Bender and the Moldovan authorities, electricity continued to be produced by generators and was available 3 to 4 hours a day in the evenings, enabling inmates inter alia to watch TV. Further, water was delivered regularly by a lorrycistern and was distributed into reservoirs supplying the kitchen and the bathroom; inmates could take a shower once a week. As for toilets, cesspools had been installed in the basements of the unused buildings. 87. Prisoners could circulate freely around the establishment’s extensive premises and engage in outdoor sports.
However, there was a shortage of organised activities. Some 36 prisoners were employed in the establishment’s general services (kitchen, cleaning, repairs, etc.). Further, the establishment’s director spoke of plans to set up a carpentry workshop; however, it was unclear when these plans would materialise. 88. The delegation was informed that relations with the municipal authorities of Bender had become less tense in the last year. As a result, staff travelling across the border between Moldova and the Transdniestrian region were reportedly able to come to work on a regular basis. 89. To sum up, it is clear that the Moldovan authorities have continued to take steps to alleviate, as far as possible, the difficult situation facing Penitentiary establishment No. 8 in Bender and to ensure that the health and welfare of prisoners are protected.
Further, there are signs of a more pragmatic approach on the part of both parties concerned by the stand-off. This is encouraging.