Henjel împotriva Serbiei

DECIZIA nr. 34619/08 Vjenčeslav HENJEL împotriva Serbiei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 20 martie 2012 în calitate de comitet compus din: András Sajó, președinte, Dragoljub Popović, Paulo Pinto de Albuquerque, judecători și Françoise Elens-Pasos, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 3 iulie 2008, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Reclamantul, dl Vjenčeslav Henjel, este un național al Bosniei și Herțegovinei care s-a născut în 1941 și trăiește în Canada. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl N. Maljković, un avocat care practică în Novi Beograd.

Guvernul sârb (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl S. Carić. Guvernul Bosnia și Herțegovina au fost invitați la intervin în cadrul procedurii (art. 36 § 1 din Convenție), dar acestea nu au exprimat intenția lor de a face acest lucru. Reclamantul s-a plâns de faptul că partea contestată nu a aplicat o hotărâre internă finală pronunțată împotriva administrației vamale. La 28 noiembrie 2011 și 5 ianuarie 2012, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice nouă afirmații împotriva Serbiei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri împotriva unei angajamente ale Guvernului de a-i plăti 5.400 (cincă mii patru sute de euro) pentru a acoperi orice nerespectator prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi convertite în monedă internă la rata aplicabilă la data plății și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Părțile au convenit, de asemenea, că, în aceeași perioadă de trei luni, guvernul va plăti, din fondurile proprii, sumele atribuite în hotărârea internă adoptată de Tribunalul Primului Municipal (Prvi opštinski sud) la Belgrad la 4 aprilie 2005, mai puține sume care ar fi putut fi deja plătite pe baza deciziei respective, plus costurile procedurii interne.

Aceste plăți vor constitui rezoluția finală a cazului. HOTĂRÂREA Curții ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți. Este satisfăcut că decontarea se bazează pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cazuri. Françoise Elens-Pasos András Sajó Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION Application no. 34619/08 Vjenčeslav HENJEL against Serbia The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 20 March 2012 as a Committee composed of: András Sajó, President, Dragoljub Popović, Paulo Pinto de Albuquerque, judges, and Françoise Elens-Passos, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 3 July 2008, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: PROCEDURE The applicant, Mr Vjenčeslav Henjel, is a national of Bosnia and Herzegovina who was born in 1941 and lives in Canada. He was represented before the Court by Mr N. Maljković, a lawyer practising in Novi Beograd.

The Serbian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr S. Carić. The Government of Bosnia and Herzegovina were invited to intervene in the proceedings (Article 36 § 1 of the Convention), but they have not expressed their intention to do so. The applicant complained about the failure of the respondent Party to enforce a final domestic judgment rendered against the Customs Administration. On 28 November 2011 and 5 January 2012 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Serbia in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him 5,400 (five thousand four hundred) euros to cover any non ‑ pecuniary damage as well as costs and expenses, which would be converted into domestic currency at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The parties furthermore agreed that within the same three-month period the Government would pay, from their own funds, the sums awarded in the domestic decision adopted by the First Municipal Court ( Prvi opštinski sud) in Belgrade on 4 April 2005, less any amounts which may have already been paid on the basis of the said decision, plus the costs of the domestic proceedings.

These payments will constitute the final resolution of the case. THE LAW The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Françoise Elens-Passos András Sajó Deputy Registrar President