AFFAIRE JUEZ ALBIZU CONTRE L'ESPAGNE

Rezoluția CM/ResDH(2012) 99 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Juez Albizu împotriva Spaniei (Recherche n 25242/06, Hotărârea din 10 noiembrie 2009, definitivă la 10 februarie 2010) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că el supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos " Convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă, care a fost transmisă de Curte Comitetului în cauza de mai sus și încălcarea constatată (a se vedea documentul DH-DD(2012) 398F) ; reamintind obligația statului pârât în temeiul articolului 46 alineatul (1) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in intergrom ; și măsuri generale pentru prevenirea unor încălcări similare ; invitând guvernul de la național pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligațiilor menționate anterior După examinarea bilanțului de acțiune furnizat de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii judecătorești, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2012) 398F) ; DECLARĂ că își îndeplinește funcțiile în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenție în această cauză și DECIDE DECIDE DESPRE INVESTIGARE. INCLUSIV: JUEZ ALBIZU contra dreptului de proprietate nr.: 25242/06, DATE DE LA LÂNGĂ: 10 NOIEMBRIE 2009 DATA DE PUNERE ÎN APLICARE A LĂMPII: 10 FERONSTANȚE DE LA Încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil din cauza lipsei de motivare a unei hotărâri judecătorești din 2003 prin care se respinge recursul pe care l-a pronunțat în cadrul unei proceduri civile pentru neexecutarea obligațiilor contractuale ale unei societăți de promovare imobiliară referitoare la construirea unei vile (violarea laart. 6§1). MĂSURI INDIVIDUALE: - Satisfacție echitabilă Curtea a alocat reclamantului o satisfacție echitabilă pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în valoare de 4 000 de euro, care au fost înregistrate de Trezorerie în favoarea domnului Juez Albizu la 22 martie 2010, precum și din justificarea plătită dosarului. Reclamantul a fost informat în mod corespunzător în acest sens. Reclamantul a solicitat Curții o satisfacție echitabilă (aproximativ 20 de milioane de pesetas, adică puțin peste 120 000 de euro) pentru prejudicii materiale, echivalente cu suma pe care a plătit-o societății imobiliare și nu i-a restituit-o acesteia din urmă. Cu toate acestea, Curtea a respins aceste pretenii, indicând faptul că nu a existat o legătură de cauzalitate între presupusa încălcare și prejudiciul material. - Alte măsuri posibile Principiul certitudinii juridice impune să nu se pună sub semnul întrebării rezultatul procedurii în litigiu la nivel național, după care au fost create drepturi în beneficiul unor teri (traiectorii) în raport cu procedura în fața Curții Europene) de bună-credință; de asemenea, guvernul consideră că, în cazul în care se examinează problema impactului eventual al încălcării asupra situației reclamantului, se constată că încălcarea articolului 6 alineatul (1) nu i-a cauzat acestuia din urmă o pierdere reală de șanse. El reamintește în special concluziile Curții privind satisfacția echitabilă și subliniază, de asemenea, că toate pretențiile reclamantului au fost analizate pe fond de către judecătorul de primă instanță (nr. 1 din San Roque, Cadiz), care le-a respins, dându-le o motivație suficientă deciziei sale. Această motivare nu a fost criticată de hotărârea Curții Europene (§ 8, 9 și 22 din hotărârea Curții Europene). În cazul în care reclamantul consideră, în ciuda acestui fapt, că există în continuare consecințe negative ale încălcării (ceea ce, în opinia instanței, nu este cazul) este liber să introducă o acțiune în răspundere împotriva statului spaniol, fără a putea totuși să se dea o garanție de succes. a priori În concluzie, autoritățile consideră că nu este necesară nici o altă măsură de caracter individual în acest caz. MĂSURI GENERALE: nu este necesar să se ia măsuri generale: este vorba despre un caz izolat privind motivarea insuficientă a unei decizii luate de un anumit organism judiciar. Constituția spaniolă (articolele 24 și 120) cere în mod expres ca hotărârile să fie motivate. Legea organică a sistemului judiciar (art. 248) și Codul de procedură Civilă (art. 24 și art. 120) prevăd în mod expres că " bazele de drept vor trebui să conțină, în paragrafe separate și numerotate, punctele de fapt și de drept stabilite de părți și de cei care vor ridica controverse, dezvoltând în același timp motivele și bunurile pe bază de ordine legală ale deciziei care urmează să fie adoptată, declarând normele legale de aplicare în cauză." În plus, Carta Drepturilor Cetățenilor în fața justiției subliniază că "orice cetățean are dreptul la redactarea hotărârilor judecătorești și a altor hotărâri judecătorești într-un mod care să fie ușor de înțeles de către destinatari, utilizând o sintaxă și o structură simple, fără a aduce atingere rigorii tehnice" Pe de altă parte, există o doctrină consolidată a Tribunalului Constituțional în materie de drept la o motivație rațională și suficientă a hotărârilor. "necongruența rezoluțiilor judiciare poate presupune negare tehnică a justiției și, prin urmare, o încălcare a dreptului la tutelă judiciară efectivă care este garantată prin art. 24.1 din Constituția spaniolă." Această doctrină a obținut, de asemenea, jurisprudența Curții EDO, în special din hotărârile pronunțate în cauzele Hiro Balani și Ruiz Torija (hotărârea TC 206/1998 din 26 decembrie, care menționează în mod expres doctrina Curții EDH). Formarea, atât inițială, cât și continuă, a judecătorilor și a magistraților pune accentul pe obligația de a motiva hotărârile judecătorești. Mai precis, raportul anual din 2011 al Consiliului General al Puterii Judiciare subliniază continuitatea cu care a fost difuzată Carta Drepturilor Cetățenilor în fața justiției și evaluarea gradului de executare a candidaturilor sale, prin intermediul formării continue nu numai a judecătorilor și a magistraților, ci și a procurorilor și a personalului în serviciul administrației judiciare. În orice caz, concluziile Curții Europene în această cauză au fost aduse în atenția instanțelor civile prin intermediul unei difuzări efectuate în noiembrie 2009. În aceste circumstanțe, Spania consideră că: executarea hotărârii nu necesită adoptarea altor măsuri generale [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 iunie 2012 cu ocazia celei de-a 1144-a reuniuni a delegaților miniștrilor. [2] Această traducere nu a fost realizată de un traducător autorizat

Résolution CM/ResDH(2012)99

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Juez Albizu contre Espagne

(Requête n

o

25242/06, arrêt du 10 novembre 2009, définitif le 10 février 2010)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit qu’il surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»),

Vu l’arrêt définitif, qui a été transmis par la Cour au Comité dans l’affaire ci-dessus et la violation constatée (voir document

DH-DD(2012)398F

) ;

Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire

:

-

de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences,

dans la mesure du possible par

restitutio in intergrum

; et

-

de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer aux obligations susmentionnés

;

Ayant examiné le bilan d’action fourni par le Gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir document

DH-DD(2012)398F

) ;

S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46§1 ont été adoptées

;

DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

BILAN D’ACTION

[2]

AFFAIRE : JUEZ ALBIZU contre l’ESPAGNE

REQUÊTE Nº : 25242/06, DATE DE L’ARRÊT : 10 NOVEMBRE 2009

DATE DE MISE À EXÉCUTION DE L’ARRÊT : 10 FEVRIER 2010

CIRCONSTANCES DE L’AFFAIRE :

Atteinte au droit du requérant à un procès équitable en raison du manque de motivation d’une décision judiciaire de 2003 rejetant l’appel qu’il a interjeté dans le cadre d’une procédure civile pour inexécution des obligations contractuelles d’une société de promotion immobilière relatives à la construction d’une villa (violation de l’art. 6§1).

1)

MESURES INDIVIDUELLES :

- Satisfaction équitable

:

La Cour a alloué au requérant une satisfaction équitable pour frais et dépens d’un montant de 4 000 euros, qui ont été consignés par le Trésor en faveur de M. Juez Albizu en date du 22 mars 2010, ainsi qu’il ressort du justificatif versé au dossier. Le requérant en a été dûment informé.

Le requérant a demandé à la Cour une satisfaction équitable (environ 20 millions de pesetas, soit un peu plus de 120 000 euros) pour préjudice matériel, équivalant au montant qu’il avait versé à la société immobilière et que cette dernière ne lui avait pas restitué. La Cour a toutefois rejeté ces prétentions, indiquant qu’elle n’apercevait pas de lien de causalité entre la violation et le dommage matériel allégué.

- Autres mesures éventuelles

Le principe de sécurité juridique commande de ne pas remettre en cause l’issue de la procédure litigieuse au niveau national, au terme de laquelle des droits ont été créés au bénéfice de tierces personnes (tierces

par rapport à la procédure devant la Cour européenne) de bonne foi.

Le Gouvernement estime par ailleurs que si l’on examine la question de l’impact éventuel de la violation sur la situation du requérant, on constate que la violation de l’article 6§1 n’a pas causé à ce dernier de réelle « perte de chance ». Il rappelle en particulier les conclusions de la Cour s’agissant de la satisfaction équitable. Il souligne également que toutes les prétentions du requérant ont été analysées au fond par le juge de première instance (no. 1 de San Roque, Cadix), qui les a rejetées en donnant une motivation suffisante à sa décision

; cette motivation n’a pas été critiquée par l’arrêt de la Cour européenne (§§ 8, 9 et 22 de l’arrêt).

Si le requérant estime malgré cela que des conséquences négatives de la violation subsistent (ce qui, de l’avis du Gouvernement, n’est pas le cas) il est libre d’introduire une action en responsabilité contre l’Etat en Espagne, sans toutefois qu’une garantie de succès ne puisse être donnée

a priori

.

En conclusion, les autorités considèrent qu’aucune autre mesure de caractère individuel n’est nécessaire dans cette affaire.

2)

MESURES GÉNÉRALES :

Il n’y a pas lieu de prendre des mesures générales

: il s’agit d’un cas isolé concernant la motivation insuffisante d’une décision prise par un organe judiciaire déterminé.

La Constitution espagnole (articles 24 et 120) exige expressément que les arrêts soient motivés. La Loi organique du pouvoir judiciaire (article 248) et le Code de Procédure Civile l’exigent également des décisions. Plus concrètement, l’article 209 de cette Loi stipule que "

les fondements de droit devront contenir, dans des paragraphes séparés et numérotés, les points en fait et en droit fixés par les parties et ceux qui soulèveront des controverses, tout en développant les raisons et les biens fondés d’ordre légal de la décision à adopter, en signalant les normes juridiques d’application à l’affaire".

Qui plus est, la Charte des Droits des Citoyens face à la Justice insiste sur le fait que

"tout citoyen a droit à ce que les arrêts et autres décisions de justice soient rédigés de façon à être compréhensibles par leurs destinataires, en employant une syntaxe et une structure simples, sans préjudice de la rigueur technique"

.

Par ailleurs, il existe une doctrine consolidée du Tribunal Constitutionnel en matière de droit à une motivation raisonnée et suffisante des arrêts. Comme indiqué dans l’arrêt du TC 95/1990,

"le vice d’incongruité des résolutions judiciaires peut supposer un déni technique de justice et, par conséquent, une violation du droit à la tutelle judiciaire effective qui est garanti par l’article 24.1 de la Constitution espagnole"

. Ladite doctrine a recueilli également la jurisprudence de la Cour EDH, et plus particulièrement à partir des arrêts rendus dans les affaires Hiro Balani et Ruiz Torija (arrêt du TC 206/1998 du 26 décembre, entre autres, qui mentionne expressément la doctrine de la Cour EDH).

La formation, aussi bien initiale que continue, des juges et des magistrats met l’accent sur l’obligation de motiver les décisions de justice. Plus précisément, le rapport annuel de 2011 du Conseil Général du Pouvoir judiciaire insiste sur la continuité avec laquelle a été diffusée la Charte des Droits des Citoyens face à la Justice et l’évaluation du degré d’exécution de ses postulats, au moyen de la formation continue non seulement de juges et de magistrats, mais aussi de procureurs et du personnel au service de l’administration judiciaire.

En tout état de cause, les conclusions de la Cour européenne dans cette affaire ont été portées à l’attention des juridictions civiles par le biais d’une diffusion, effectuée en novembre 2009.

Dans ces circonstances, l’Espagne considère que l’exécution de l’arrêt ne requiert pas l’adoption d’autres mesures générales.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 6 juin 2012 lors de la 1144e réunion des Délégués des Ministres.

[2]

Cette traduction n'a pas été réalisée par un traducteur assermenté