Mikolenko împotriva Estoniei

Rezoluția CM/ResDH(2012)74 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Mikolenko împotriva Estoniei (Recherche n 10664/05, Hotărârea 08/10/2009, definitivă la 08/01/2010) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea convenției constatată de Curte în această cauză privește durata excesivă a detenției reclamantului în vederea îndepărtării [încălcarea articolului 5 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile în la După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE d'în Ân . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2012)74 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Mikolenko împotriva Estoniei Rezumat introductiv al cauzei Această cauză privește durata excesivă a detenției reclamantului, un resortisant rus aflat într-un centru de detenție (peste 3 ani și 11 luni, între 2003 și 2007) pentru a fi expulzat în Federația Rusă.

Curtea a amintit că privarea de libertate a reclamantului se justifică în temeiul articolului 5 alineatul (1). 1 (f), numai pe durata procedurii de încuviințare și dacă această procedură nu ar fi efectuată cu diligența necesară, detenția nu ar mai putea fi justificată. Curtea a constatat, în speță, că detenția reclamantului nu a fost valabilă pe parcursul întregii perioade din cauza lipsei unei perspective realiste de distanță și a capacității autorităților naționale de a efectua procedura cu diligența necesară.

În special, Comisia a remarcat că nu a primit nicio informație cu privire la măsura în care s-au luat măsuri pentru a se ajunge la un contact direct cu reclamantul între august 2004 și martie 2006 [încălcarea articolului 5 alineatul (1) ], plata satisfacției echitabile și măsuri individuale detaliate ale satisfacției echitabile Daune materiale proaspete și de cheltuieli Total 000 EUR 208 EUR 208 EUR Plătit la 03/02/2010 b) Măsuri individuale La decizia Tribunalului Administrativ din Tallinn, reclamantul a fost eliberat din centrul de detenție la 09/10/2007 (§ 16 din hotărâre). În ceea ce privește decizia de inițiere a procedurii, Curtea Supremă din Estonia a acceptat cererea reclamantului de redeschidere a procedurii privind plasarea acesteia într-un centru de detenție.

Având în vedere hotărârea Curții Europene, Curtea Supremă a considerat că, deși plasarea inițială a recurentului într-un centru de detenție este justificată (a se vedea, de asemenea, § 64 din hotărâre), prelungirea șederii sale în acest centru nu se mai justifica începând cu data de mai sus. Curtea Supremă a anulat deciziile Curții Administrative din Tallinn (reduse între 19/08/2004 și 09/08/2007) de prelungire a detenției reclamantului în centrul de detenție. Având în vedere cele de mai sus, Comitetul miniștrilor a considerat necesară nici o altă măsură individuală. II. Măsuri generale L Autoritățile estoniene au indicat faptul că: a fost vorba despre un incident izolat și că: nicio altă măsură legislativă sau de reglementare nu se aplică.

În cazul în care o cauză similară s-ar repeta, ar fi suficient ca autoritățile judiciare și administrative să se reporteze la hotărârea Curții care face acum parte din legislația estoniană, având în vedere efectul direct al Convenției și jurisprudenței Curții. III. Concluziile Curții. Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării de către reclamant a convenției constatate de Curte în această cauză, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Estonia și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 iunie 2012 în cadrul celei de-a 1144-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2012)74 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Mikolenko contre Estonie (Requête n o 10664/05, arrêt du 08/10/2009, définitif le 08/01/2010) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne la durée excessive de la détention du requérant en vue de son éloignement (violation de l’article 5, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2012)74 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Mikolenko contre Estonie Résumé introductif de l’affaire Cette affaire concerne la durée excessive de la détention du requérant, un ressortissant russe placé dans un centre de rétention (pendant plus de 3 ans et 11 mois, de 2003 à 2007) en vue d’être expulsé vers la Fédération de Russie. La Cour a rappelé que la privation de liberté du requérant se justifiait en application de l’article 5, paragraphe 1 (f), uniquement pendant la durée de la procédure d’éloignement et que si cette procédure n’était pas menée avec la diligence requise, la détention ne pouvait plus se justifier.

La Cour a constaté en l’espèce que la détention du requérant n’avait pas été valide pendant toute la période en raison de l’absence de perspective réaliste d’éloignement et de l’incapacité des autorités nationales de mener la procédure avec la diligence requise. Elle a noté en particulier qu’elle n’avait reçu aucune information sur la question de savoir si des mesures avaient été prises en vue de l’éloignement du requérant entre août 2004 et mars 2006 (violation de l’article 5, paragraphe 1). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total – 2 000 EUR 208 EUR 2 208 EUR Payé le 03/02/2010 b) Mesures individuelles Sur décision du tribunal administratif de Tallinn, le requérant a été libéré du centre de rétention le 09/10/2007 (§ 16 de l’arrêt).

Le 08/06/2011, la Cour suprême estonienne a accueillie la demande du requérant en vue de la réouverture de la procédure concernant son placement dans un centre de rétention. Compte tenu de l’arrêt de la Cour européenne, la Cour suprême a estimé que même si le placement initial du requérant dans un centre de rétention était justifié (voir également § 64 de l’arrêt), la prolongation de son séjour dans ce centre ne se justifiait plus à partir d’août 2004. La Cour suprême a annulé les décisions de la Cour administrative de Tallinn (rendues entre le 19/08/2004 et le 09/08/2007) prolongeant la détention du requérant dans le centre de rétention. Compte tenu de ce qui précède, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres.

II. Mesures générales L’arrêt a été traduit en estonien, affiché sur le site Internet du Bureau d’information du Conseil de l’Europe à Tallinn ( http://www.ceest.sdv.fr / ) et diffusé auprès de toutes les autorités concernées. Les autorités estoniennes ont indiqué qu’il s’agissait d’un incident isolé et qu’aucune autre mesure législative ou réglementaire ne s’imposait. Si une affaire analogue se reproduisait, il suffirait que les autorités judiciaires et administratives se reportent à l’arrêt de la Cour qui fait désormais partie de la législation estonienne au vu de l’effet direct de la Convention et de la jurisprudence de la Cour. III.

Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que l’Estonie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 6 juin 2012 lors de la 1144e réunion des Délégués des Ministres.