Pielak împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 9409/09 Tomasz PIELAK împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 25 septembrie 2012 în calitate de comitet compus din: Päivi Hirvelä, președinte, Ledi Bianku, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 1 februarie 2009, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 12 iunie 2012 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Dl Tomasz Pielak este un național polonez, care s-a născut în 1981 și locuiește în Morecambe, Regatul Unit. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe.

Cererea a fost comunicată Guvernului DREPTUL. Reclamantul s-a plâns că, la 27 ianuarie 2009, a fost refuzat o concediu compasiune din închisoare pentru a participa la o înmormântare a tatălui său. El se bazează pe art. 8 din Convenție. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 12 iunie 2012, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor legate de cerere și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: Guvernul dorește prin prezenta să exprime – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea încălcării dreptului reclamantului de a respecta viața sa privată de familie în sensul articolului 8 din Convenție.

Guvernul declară simultan că sunt gata să plătească reclamantului suma PLN 8 000 de persoane pe care le consideră rezonabile în funcție de jurisprudența Curții (...). Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termen de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o Rata egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor de incumprire plus trei puncte procentuale.

Guvernul ar sugera respectuos că declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curte ca „cu orice alt motiv” care justifică izbucnirea din cauza listei de cauze a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 §§ c) din Convenție“. Prin scrisoarea din 26 aprilie 2012, reclamantul a respins propunerea de soluționare prietenoasă a Guvernului și nu a reușit să facă o observație specifică la declarația unilaterală a Guvernului. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol.

art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03).

Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului deținutului la respectarea vieții private și de familie, din cauza refuzului concediului compasiune din închisoare (a se vedea, de exemplu, Płoski c. Polonia, nr. 26761/95, §§ 32-39, 12 noiembrie 2002; Czarnowski c. Polonia , nr. 28586/03, §§ 25-33, 20 ianuarie 2009; Krym v. Polonia (dec.), nr. 26938/05, 7 octombrie 2008; Wadielac v. Polonia (dec.), nr. 14260/09, 25 mai 2010; Jurga v. Polonia (dec.), nr. 30540/09, 22 iunie 2010; și Giszczak v. Polonia, nr. 40195/08, §§ 36-41, 29 noiembrie 2011). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale,

cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în temeiul articolului 8 din Convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Fatoș Aracı Päivi Hirvelä Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 9409/09 Tomasz PIELAK against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 25 September 2012 as a Committee composed of: Päivi Hirvelä, President, Ledi Bianku, Zdravka Kalaydjieva, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 1 February 2009, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 12 June 2012 requesting the Court to strike the application out of the list of cases, Having deliberated, decides as follows: PROCEDURE The applicant, Mr Tomasz Pielak, is a Polish national, who was born in 1981 and lives in Morecambe, the United Kingdom. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.

The application had been communicated to the Government . THE LAW The applicant complained that on 27 January 2009 he was refused a compassionate leave from prison in order to attend a funeral of his father. He relied on Article 8 of the Convention. After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 12 June 2012 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “[T]he Government hereby wish to express – by way of unilateral declaration – their acknowledgement of the violation of the applicant’s right to respect for his private an family life within the meaning of Article 8 of the Convention.

Simultaneously, the Government declare that they are ready to pay to the applicant the sum of PLN 8,000 which they consider to be reasonable in the light of the Court’s case-law (...). The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default periods plus three percentage points.

The Government would respectfully suggest that the above declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention. ” By a letter of 26 April 2012 the applicant rejected the Government’s friendly settlement proposal and failed to comment specifically to the Government’s unilateral declaration. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article.

Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued. To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o.

v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Poland, its practice concerning complaints about the violation of detainees’ right to respect for private and family life on account of the refusal of compassionate leave from prison (see, for example, Płoski v. Poland, no. 26761/95, §§ 32-39, 12 November 2002; Czarnowski v. Poland , no. 28586/03, §§ 25-33, 20 January 2009; Krym v. Poland (dec.), no. 26938/05, 7 October 2008; Wadielac v. Poland (dec.), no. 14260/09, 25 May 2010; Jurga v. Poland (dec.), no. 30540/09, 22 June 2010; and Giszczak v. Poland, no. 40195/08, §§ 36-41, 29 November 2011). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration,

the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 8 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Fatoș Aracı Päivi Hirvelä Deputy Registrar President